Cassandra 50 Raportează post Postat August 3, 2011 (editat) Personal am o problema cu grafia acestui cuvint, pornind de la etimologia sa. Din punctul meu de vedere, radacina este "a promite", "promitere", "promis" - verb reprezentind actiunea de a-ti asuma ceva, de a-ti lua un angajament fata de ceva sau cineva...Eu iti promit tie ceva, tu imi promiti mie ceva, amindoi ne con-promitem ceva, cu alte cuvinte ne luam un angajament reciproc, ne asumam o obligatie reciproca. In limba romana (posibil si in altele, dar de aceasta stiu) exista o regula de gramatica ce impune a se scrie cu "m" inainte de "b" si "p" in interiorul unui cuvint...si asa ajungem la "coMpromitere". Si astfel, s-a ajuns la o demonizare a conceptului de "promisiune reciproca" (conpromitere). Intotdeauna am avut o afinitate speciala pentru simbolul yin-yang. Pentru mine reprezinta definitia perfecta a angajamentului reciproc intre doi oameni, a coNpromisului: fiecare se angajeaza sa accepte intr-o masura mai mare sau mai mica elementele negative/pozitive ale celuilalt in aceeasi masura mai mica sau mai mare in care si celalalt ii accepta elementele pozitive/negative, obiectivul amindurora fiind mentinerea armonioasa a intregului. Editat August 3, 2011 de Cassandra 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
lynxul_negru 3207 Raportează post Postat August 3, 2011 nu stiu daca etimologia e corecta, inclin sa cred ca romana a imprumutat cuvantul din franceza, unde era compromis, si cred ca si in italiana era cu m - compromettere, dar in fond asa e, cassandra. compromisul are o functie sociala/familiala pozitiva. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Miercuri_ 1954 Raportează post Postat August 3, 2011 Sa fim realisti: indiferent ce tip relatie mentinem in societate, e imposibil sa nu apara un compromis. N-ai decat sa te izolezi complet, sau sa fi nepasator.. nu stiu, nu vad alta modalitate de a evita complet compromisurile. Asa e. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
fire de praf 2051 Raportează post Postat August 3, 2011 (editat) Sa fim realisti: indiferent ce tip relatie mentinem in societate, e imposibil sa nu apara un compromis. N-ai decat sa te izolezi complet, sau sa fi nepasator.. nu stiu, nu vad alta modalitate de a evita complet compromisurile. Stiu din surse sigure ca Gherghina nu sufera din cauza idei ca face compromisuri si nici nu si-a facut vreun tel in viata din a nu mai face din acestea. Ideea e cum sa facem aceste compromisuri mai placute si mai usor de suportat, ca Gherghina e asa, mai dintr-o bucata, si cateodata , in loc sa zambeasca candid, ii vine iasa afara trantind usa , urland ca "ia mai du-te tu undeva cu ma-ta si cu tac-tu", cu atat mai mult cu cat nici Gigisor nu aproba multe dintre principiile dupa care isi guverneaza viata a lui familie. Stau si ma intreb daca la aia care se iubesc de nu mai pot, mai e nevoie sa apara compromisuri, sau poate apar si la aia, dar sunt resimtite mult mai usor, nu cat ditamai povara. Or fi existand pe lumea asta doi oameni care sa se potriveasca atat de bine incat niciunul sa nu-si indese nasul in rahat pentru ca relatia sa mearga mai departe? Editat August 3, 2011 de Sicilia 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Miercuri_ 1954 Raportează post Postat August 3, 2011 (editat) eu nu cred ca exista. a fi mai ingaduitor si a lasa de la tine in anumite situatii, e o necesitate si nu trebuie privita neaparat ca un compromis. zic si eu :crazy: Editat August 3, 2011 de Gheorghita123 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
fire de praf 2051 Raportează post Postat August 3, 2011 A sta la discutii, la masa etc (si inca unele cu un ton prietenos) cu niste oameni pe care nu-i plac si la fata de care nu ma mana niciun interes , pentru mine inseamna mult. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
-Lotus- 1495 Raportează post Postat August 3, 2011 (editat) Stiu din surse sigure ca Gherghina nu sufera din cauza idei ca face compromisuri si nici nu si-a facut vreun tel in viata din a nu mai face din acestea. Ideea e cum sa facem aceste compromisuri mai placute si mai usor de suportat, ca Gherghina e asa, mai dintr-o bucata, si cateodata , in loc sa zambeasca candid, ii vine iasa afara trantind usa , urland ca "ia mai du-te tu undeva cu ma-ta si cu tac-tu", cu atat mai mult cu cat nici Gigisor nu aproba multe dintre principiile dupa care isi guverneaza viata a lui familie. Stau si ma intreb daca la aia care se iubesc de nu mai pot, mai e nevoie sa apara compromisuri, sau poate apar si la aia, dar sunt resimtite mult mai usor, nu cat ditamai povara. Or fi existand pe lumea asta doi oameni care sa se potriveasca atat de bine incat niciunul sa nu-si indese nasul in rahat pentru ca relatia sa mearga mai departe? Acu' nah, compromis e si cand ea il suporta sa sforaie, sau el suporta ca ea sa-i dea vreo palma fara sa-si dea seama, noaptea in somn; dar cand e iubirea mare, sforaitura parea cea mai frumoasa muzica si palma , cea mai draga mangaiere :roll: Tztz, ce profunda mi-s :blink: Ideea e ca, ce am zis mai sus, cand e sita noua si/sau iubirea mare, nu le mai percepem ca un compromis, ci ca un lucru natural, firesc, intre doi oameni care se iubesc. Cand intr-o relatie, iubire sau ce-o fi ea, e nevoie sa faci un lucru pe care il consideri compromis si nu-ti face placere sa-l faci, e recomandabil, daca poti, sa nu-l faci a doua oara, pt ca risti sa existe (vrei-nu vrei) si o a treia oara, s.a.m.d. Ma rog, asa cred eu, numai ca nu sunt in stare sa pot Editat August 3, 2011 de Rose`s 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
fire de praf 2051 Raportează post Postat August 3, 2011 Viata-i naspa, asa de insipida... :( Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Aseneth 15 Raportează post Postat August 3, 2011 Sa fim realisti: indiferent ce tip relatie mentinem in societate, e imposibil sa nu apara un compromis. N-ai decat sa te izolezi complet, sau sa fi nepasator.. nu stiu, nu vad alta modalitate de a evita complet compromisurile. Sa fiu realista, 30 de ani pana sa ma casatoresc nu am facut niciun compromis. Poate daca as fi facut as fi avut viata mai usoara. Dupa casatorie, tot ce pot sa fac este sa evit anumite situatii ca sa nu fac compromisuri. Dar am facut destule pana sa aleg izolarea.... Ce mi se pare comic este ca am stat langa aceasi persoana doi ani inainte sa semnam certificatul si nu a trebuit sa fac vreun compromis. I-am zis ca actul ala o sa ne distruga relatia , nu ca sa vreau eu, pentru ca asa se intampla de obicei si asa a fost. Dar cred totusi ca se poate trai fara sa faci compromisuri. Viata-i naspa, asa de insipida... :( las' ca trece :friends: 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
fire de praf 2051 Raportează post Postat August 3, 2011 Exact asta este treaba si la mine, Aseneth. Daca pana la momentul (varsta) la care incepi sa fii in stare sa iei cu adevarat (nu dupa cum te-au programat altii) decizii proprii, ai mancat rahatel cu polonicul, dupa aia ai zero disponibilitate de a te lasa pus in situatii in care nu te simti bine (pana la urma asta sunt si compromisurile, nu?) si exceptand situatia in care imi doresc ceva mai mult decat confortul din prezent, aleg oricand sa fiu singura decat sa fac naspezitati.. Eh, asta e, toate au un pret. :friends: 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
