Judecata.. sau nu?

Se poate intampla ca uneori sa le atragem atentia celor apropiati cand acestia gresesc. (bine, din punctul nostru de vedere)

Am fost la un moment dat intr-o excursie. Am inchiriat o casa particulara, de la o prietena de-a mea. Am invitat cateva persoane sa stea cu mine. Una dintre aceste persoane a invitat la randul ei alte persoane, fara sa spuna nimanui nimic (mie sau proprietarei). Apoi.. tot ea s-a gandit sa renuntam la camera noastra in favoarea acelor persoane si sa ne mutam, noi doua, la o pensiune.

Cand i-am zis ca si-a cam depasit atributiile, s-a suparat, ca nu am dreptul s-o judec, cat.. etc.

Mi-am "permis" sa-i atrag atentia pentru ca eu consideram ca suntem prietene si ca ne putem spune orice. M-am inselat. Dupa spusele ei, n-am fost, de fapt, niciodata prietene.

Cum ii faceti pe cei apropiati sa inteleaga ca nu ii judeci, ci vrei sa le aduci aminte ca depasesc o limita?

nightwish a scris:

Cum ii faceti pe cei apropiati sa inteleaga ca nu ii judeci, ci vrei sa le aduci aminte ca depasesc o limita?

Ii zice metoda sandviciului.

Adica bagi o chestie negativa intre doua pozitive. In cazu de fata, faci asa (exemplu): "vad ca te straduiesti sa-i faci pe oaspeti sa se simta bine, ceea ce-i frumos din partea ta fata de ei. dar facand asta treci peste capul meu, eu fiind cea care am inchiriat casa. ma dai cumva la o parte. m-as bucura sa intelegi ca eu mi-am asumat responsabilitatea si asta asa va ramane, deci anumite reguli le voi stabili eu".

Pentru asta-ti trebuie rabdare. Si focus. Focus pe plus. Nu pe ce-i pe minus.

Daca o sa ai duritate in cuvinte, in glas sau in limbaju corpului, tot ce-o sa obtii o sa fie reactii de aparare, asa cum ai primit tu.

In unele locuri din lumea asta te invata de-a dreptu cum sa faci asta, la serviciu mai ales.

Mai era o idee: sa stabilesti regulile de la bun inceput si sa nu accepti abatere de la ele (da tot cu dimplomatie).

nightwish a scris:

Cum ii faceti pe cei apropiati sa inteleaga ca nu ii judeci, ci vrei sa le aduci aminte ca depasesc o limita?

Privandu-i un timp de prezenta ta atunci cand au incalcat reguli de bun simt, cum a facut persoana in cauza in povestea ta. Rezultatul - dupa un sir de privari de acest tip, ca din prima rar isi va da cineva seama, fie se va corecta, de teama de a nu disparea din nou din peisaj, ori, cel putin, se va putea purta o discutie explicativa fara a se ajunge la contradictii de ordin emotional. Iar daca privarea se va intinde pe termen prea lung, sunt doua cai - fie accepti persoana asa cum este, adica nesimtita, fie o privezi de prezenta ta definitiv.

In cazul prezentat de tine, persoana respectiva ti-a aratat lipsa de respect, ceea ce eu zic ca e nepotrivit, mai ales intre prieteni.

Cred ca a profitat de bunatatea si ingaduinta ta, pe care o cunostea, pentru a se baga in seama cu persoanele respective, ele fiind mult mai importante decat tine, care in opinia ei esti o fraiera de care poate profita in astfel de situatii. Spun asta in conditiile in care a adus persoanele respective fara sa anunte, a avut pretentia sa dormi la pensiune si si-a permis tot ea sa se supere cand i-ai spus ca nu ti se pare ok. Cred ca metoda sandviciului, de care amintea cocolino, trebuia sa o aplice ea, nu tu.

nightwish a scris:

Cum ii faceti pe cei apropiati sa inteleaga ca nu ii judeci, ci vrei sa le aduci aminte ca depasesc o limita?

dai un exemplu din propriul tau trecut, altfel nu merge treaba.

nightwish a scris:

Se poate intampla ca uneori sa le atragem atentia celor apropiati cand acestia gresesc. (bine, din punctul nostru de vedere)

Am fost la un moment dat intr-o excursie. Am inchiriat o casa particulara, de la o prietena de-a mea. Am invitat cateva persoane sa stea cu mine. Una dintre aceste persoane a invitat la randul ei alte persoane, fara sa spuna nimanui nimic (mie sau proprietarei). Apoi.. tot ea s-a gandit sa renuntam la camera noastra in favoarea acelor persoane si sa ne mutam, noi doua, la o pensiune.

Cand i-am zis ca si-a cam depasit atributiile, s-a suparat, ca nu am dreptul s-o judec, cat.. etc.

Mi-am "permis" sa-i atrag atentia pentru ca eu consideram ca suntem prietene si ca ne putem spune orice. M-am inselat. Dupa spusele ei, n-am fost, de fapt, niciodata prietene.

Cum ii faceti pe cei apropiati sa inteleaga ca nu ii judeci, ci vrei sa le aduci aminte ca depasesc o limita?

What a NERVE!!!!!!In primul rand cu astfel de persoane nu te porti cu manusi pt. ca te iau drept prost si isi mai si bat joc de tine.Trebuia simplu sa o iei de-o parte si sa-i spui sa-si ia prietenii invitati de ea(dovada de nesimtire din partea ei)si sa se mute de acolo.Adica ...cum vine asta ca sa-si plaseze prietenii ei in cmaera voastra si voi sa va mutati aiurea in alta parte cand TU ai aranjat de le bun inceput cazarea tuturor??? Ori,daca vroiai sa fii indulgenta,ii ziceai sa-si trimita prietenii la pensiune!! Si unde mai pui...tot ea se oftica!!! Trebuia sa-i dai un sut in cur ca nici macar nu te-a considerat vreodata prietena.Astfel de oameni sunt oportunisti si cu tupeu de nesimtire cat casa si cred ca totul li se cuvine si toti trebuie sa faca cum vor ei.Si cand dau de oameni sensibili si delicati ,cu bun simt le violeaza vicios bunatatea si ii calca in picioare.Nu poti sta sa accepti astfel de comportament.Astfel de om nici nu merita sa-i fii prieten.

Oricat de apropiati ar fi tie,le spui direct si fara ocolisuri ca nu are sens,ceea ce trebuie in fata.

De fapt nici macar nu-i judeci ci ii trezesti si DACA intr-adevar au un pic de decenta in ei si constiinta,isi dau seama ca ai dreptate indiferent ca le-o spui pe sleau,si iti dau dreptate.Isi recunosc greseala si isi cer scuze si atunci STII ca-ti sunt prieteni cu adevarat.Altfel...iti vezi de drumul tau si ii lasi in urma si nu te mai uiti inapoi pt. ca nu merita efortul.

mai bine 2-3 prieteni adevarati decat 10 falsi si nesimtiti.Tine minte spusele lui Oscar Wilde : " Prietenii adevarati te injunghie prin fata."

Peace