Nevoia de autovalidare

[Hypathia 2114]

Nu imi place.

pune o pictura care iti place atunci, ca doar suntem ontopic, ne autovalidam. :D

imi plac multe de la el, dar acum as rezona perfect cu

 

desi o consider usor patetica.

Dar nu e patetic sa spunem ceea ce simtim, asa cum a facut Dali prin arta lui.

 

Deci si vedetele ar trebui sa-si plaseze controlul tot in interiorul lor. E foarte greu in cazul lor.

da.

asa e.

Editat Mai 19, 2011 de Hypathia

[Icebreaker* 3782]

Nu imi place. Sigur nu e o imitatie? Parca n-are precizie, subtilitate, chestii pe care le-am vazut eu la Dali. Rog atat moderatorii cat si forumistii sa nu rada de parerile mele in acest domeniu.

 

 

 

Parca s-a sinucis acum cateva luni bune o cantareata de opera care ramasese fara job. Nu mai stiu cum o chema. E de presupus ca aceasta concediere a fost cel putin factorul declansator. Deci si vedetele ar trebui sa-si plaseze controlul tot in interiorul lor. E foarte greu in cazul lor.

 

 

Imi cer scuze pentru intarziere, dar am cautat ceva care sa confirme ca tabloul este autentic.

 

http://dali.uffs.net/galerie/galerie.ascii.php 1936-1937.

[Allexandrra 8936]

Eu n-am mai pus imagini pe forumul asta nou si pana ma dumiresc, am pus un atasament.

 

Ok, eu nu iti invalidam tie buna-credinta. Au fost discutii mari, parca si un scandal, in jurul autenticitatii multora dintre tablourile lui, declarate autentice. A scris unul o carte, in care spunea ca Dali ii invatase pe altii sa picteze ca el si vindea picturile ca fiind ale lui. Daca e nevoie, caut cartea si autorul cu pricina.

 

Sper ca nu am suparat pe careva, nici pe moderatori, nici pe forumisti, ca n-am avut catusi de putin vreo intentie rea de data asta. :) O sa pun si o poza cu un calut, care imi place mie, daca tot e cu autovalidari pe aici.

Editat Mai 19, 2011 de Allexandrra

[Hypathia 2114]

O sa pun si o poza cu un calut, care imi place mie, daca tot e cu autovalidari pe aici.

:good:

nu eram logata cand am citit de calut si nu puteam sa vad atasamentul. Dar eram convinsa ca vorbesti de calutul asta

 

 

:)

Editat Mai 20, 2011 de Hypathia

[soogee 2866]

Alexandrra, ar trebui sa deschizi un topic cu caluti, ca sa analizam simbolistica lor, locul in imaginarul colectiv, receptarea in diverse culturi, terapia cu cai, metamorfoza hipica in istoria ideilor, comunicarea nonverbala cu caii, si tot asa. :)

[Allexandrra 8936]

 

E o idee foarte buna. Cat de curand o sa o pun in aplicare. M-as apuca acum cu o poveste din Platon, despre calul alb si calul negru care trag sufletul in doua directii opuse (e splendida povestea), dar acum tb. sa deschid niste lucrari plicticoase, care nu mai sufera amanare. Cu interpretari moderne ai putea sa ma ajuti tu si cine va mai fi interesat.

[Fiero 23210]

Initial am vrut sa postez pe topicul

[soogee 2866]

Mi-a placut ce ai scris.

Vad la tine o mare putere de introspectie. Acum ia aceasta putere de a scruta adancurile si pune-o la treaba.

Defineste-ti valorile.

 

Dau exemple: printre altele eu iubesc literatura SF.

Iubesc SF-ul in sine, nu caut confirmarile nimanui. Cand citesc o carte SF buna uit de toate.

Asta e o valoare in sine. Ma pot defini prin asta. Si prin asta.

Daca m-as intalni cu Dumnezeu sau cu o inteligenta extraterestra, si m/ar intreba: cine esti, ce te defineste, ce te face uman? i-as zice: "imi place SF-ul, si inca alte cateva mii de chestii".

 

I-am spus candva unui strain intalnit intr-un tren din Elvetia: "salut, ma numesc ... si imi place SF-ul".

Nu caut confirmarea lui. Nu ma intereseaza daca el uraste SF-ul sau il simpatizeaza.

Poate spune: uau, si mie imi place. Vom avea o valoare comuna, o tema de discutii.

Poate ca el va spune : "SF-ul e literatura mediocra".

E ok, nu ma intereseaza ca el sa ma confirme. Valoarea SF-ului pt mine e in sine. Ea continua sa existe si daca el o neaga (sau mai rau, daca el ma neaga ca persoana valoroasa pt ca el neaga o valoare a mea, SF-ul).

Si daca el neaga SF-ul, eu tot pot discuta respectuos cu el despre SF.

"Zici ca SF-ul e literatura de mana a doua, dar ai citit Asimov, Herbert, Lem, Dick, Strugatki, Anderson, Haldeman, Egan, Card, Zelazny, Bradbury, Sheckley? N-ai citit. Pai hai sa iti povestesc eu cateva idei de-ale lor exceptionale. Ce parere ai de subiectele astea care duc gandirea umana la frontiere?". Si uite asa trece timpul frumos in tren.

Proful meu de romana a spus ca SF-ul e literatura de gunoi. L-am contrazis la ora. El credea ca SFul inseamna comicsuri cu femei goale salvate din tentaculele monstrilor de catre astronauti vigurosi. Eu i-am aratat ca, desi comicsurile alea exista, totusi exista si carti exceptionale de SF (a caror valoare predictiva si futurologica nu poate fi negata).

 

Uite asa relationam, crestem in cunoastere reciproca, interactionam, ne formam unii pe altii, ne modelam gandirea, ne verificam, ne autoevaluam prin gandirea critica a celorlalti. Asa crestem. Fie ca suntem confirmati, fie ca nu.

Nu confirmarea conteaza (desi stroke-ul ei e benefic! energia ei pozitiva nu trebuie respinsa daca vine, ci integrata).

Dar nici sa nu devenim dependenti de confirmare.

Daca ea exista si ne aduce energie pozitiva, e bine.

Daca nu, atunci ma duc in interior si ma uit care sunt bazele mele. Ma redefinesc.

Care sunt valorile care ma structureaza ca personalitate? Care e inventarul valorilor pe care ma pot bizui ca sa fiu sigur de mine in fata altuia? Cum pot eu sa ma bazez pe ele ca sa am o identitate puternic definita in fata altuia care poate e mai bun de gura, mai incisiv, mai volubil, mai expresiv, mai fermecator, mai agresiv?

 

Dau alte exemple de valori (acum vorbesc la modul general, nu despre mine in mod neaparat):

- imi plac pisicile de rasa

- imi plac si pisicile maidaneze (ca ele n-au pe nimeni, cum au cele de rasa)

- imi plac timbrele din Bhutan, Lesotho si alte tari exotice, cu parfum de necunoscut

- imi plac documentarele despre tari indepartate

- imi place cafeaua de dimineata bauta cu scortisoara si miere citind dimineata stirile pe net

- imi place sa discut in contradictoriu pe Roportal

- imi place sa vad fotografii ciudate facute de oameni din toate colturile lumii, pe net

- imi place sa beau o cafea cu prietenii, in oras, sa pierd vremea povestind cu ei nimicuri simpatice-

- imi place sa dau like pe Facebook

- imi place ca uneori sa injur multiversul cu epitete expresive

- imi place vantul de seara, felul in care imi ravaseste parul

- imi place sa merg cu picioarele goale prin iarba

- imi place sa dau telefon cuiva ca sa depanam amintiri

- imi place sa ajut pt ca ma simt sociabil, uman, de treaba

etc samd

Lista poate fi enorma, cu mii de intrari.

Astea ma definesc.

Astea ma contureaza.

Astea imi dau limite clare fiintei (si imi arata ce sunt in interiorul limitelor, cine sunt de fapt)

Astea ma motiveaza sa traiesc.

Astea imi populeaza imaginarul, dorintele, aspiratiile.

 

Aceste valori ma CONFIRMA. Dar eu nu astept sa fiu confirmat de altii pt ca le am.

Daca intalnesc oameni care le au si ei, foarte bine. Impartasim cunostinte, valori, noutati, pe baza subiectelor comune.

 

Intr-adevar, exista oameni insuficient structurati interior care alearga dupa confirmarile celorlalti.

Sa spunem ca sunt cei care sunt prea dependenti de grup, care merg cu grupul in opinie, sugestionabili, dependenti, followeri, cei ce cauta moda, cei ce isi fac din trenduri un scop in viata?

 

Eu te-as pune, Oamo invizibilo, sa iti faci o lista de valori care te confirma, independent de confirmarea altora.

Lista asta sa fie cu mii de intrari, sa umpli un caiet studentesc, sau mai multe.

O sa vezi ca e fain sa descoperi tot felul de lucruri interesante despre tine.

 

Gen:

- imi place mirosul chibritelor arse (multi uita asta, trec peste asta, li se pare insignifiant, desi nu e).

- imi place culoarea portocalie, ma vivifica (uitam asta cand suntem tristi, nu?)

- imi place sa lenevesc in pat dupa ce am muncit, privind un film vechi

etc\

 

Si totusi astfel de mici trasaturi, combinate, sunt cele care ne definesc. Cum ne-am prezenta altora?

"Salut, sunt EU, si imi place sa urmaresc furnicile in iarba, imi place piureul de castane, imi place sa ajut pe cei in nevoie, imi place sa fiu om, imi place sa fiu onest si sa nu aduc paguba altuia, imi place sa gandesc si sa visez cu ochii deschisi cateodata, imi place sa recitesc Micul Print in fiecare an, imi place sa pun citate motivationale pe pereti, imi place sa ma depasesc atunci cand simt ca nu mai pot, etc."

 

Asa s-ar defini si Micul Print, nu prin numere si kg si nume, nu?

 

 

Dar ce se intampla cand parintii nu structureaza deloc copilul, nu-l ajuta sa isi defineasca valorile care il confirma independent de situatie?

Atunci copilul se poate simti confuz, neformat, cu o identitate moale.

Si totusi, daca ia copilul un caiet studentesc si scrie pana ce il doare mana, va descoperi multe trasaturi care fac farmecul vietii, si care il definesc ca UNIC in raport cu restul oamenilor.

 

Well, asta e parerea mea. Astept parerile voastre.

Editat Iunie 19, 2011 de Kosmotro

[Arcangelo 1797]

Problema este dependenta.

In spatele dependentei,este conditionarea -credinta ca putem gasi acel bine dorit de noi PRIN acel ceva/cineva de care ne agatam.Insa ulterior,ajungem sa confundam acel ceva/cineva,cu SURSA binelui nostru.

 

Sa dau un exemplu de dependena,pentru a ma face mai bine inteles: fumatul.Fumatorii cred ca fumatul ii face sa para cool,ca ii face mai simpatici,ca le faciliteaza integrarea intr-un anume grup,ca ii face sa para mai maturi,mai importanti,mai speciali,mai liberi,ca le inbunatateste inmaginea de sine in ochii lor si ai celorlalti,ca le ofera satisfactie,relaxare,placere si integrare sociala.

Dupa ce accepta aceste conditionari,dupa ce isi dezvolta aceste convingeri,se agata de fumat,ca de sursa binelui pe care il doresc.(poate ca am sa vorbesc si despre religie si manipularea prin religie,intre-o postare viitoare)

 

In ce priveste raportarea permanenta la altii,dependenta e formata inca din copilarie,cand depindem in mod natural de parinti pentru a primi hrana,potectie si suport.Parintii intermediaza aceste binefaceri fata de noi,insa noi ii privim ca fiind insasi sursa binelui.

Asa-zisa "iubire" conditionata,este sinonima cu "educatia" supunerii,cu dresajul de fapt,cu conditionarea prin rasplata si pedeapsa pe care enorm de multi oameni o confunda cu educatia.

 

Inca de mici,suntem dresati sa ascundem adanc anumite laturi in noi(suntem invatati ca acele laturi nu pot si nu trebuie sa fie iubite,acceptate,respectate,valorizate),pentru ca sunt indezirabile pentru ceilalti,iar nesimtenia este una dintre ele,si printre cele mai importante.

 

Ce inseamna sa fi nesimtit? -sa nu te raportezi la ceilalti pentru confirmare.Sa fi tu insuti asa cum esti,chiar daca ceilalti nu sunt de acord,nu te iubesc si apreciaza si nu te accepta asa.Inseamna sa faci ce vrei tu,chiar daca ceilalti nu agreeaza comportamentul tau,chiar daca iti dau un feed-back negativ.

 

Apoi oamenii fug intreaga viata de "raul" cel mare al nesimteniei...si dupa binele cel mare al confirmarii pe care ceilalti ar putea sa o acorde.Si se mira...unii nu par sa priceapa intreaga viata chiar ca ceilalti nu or sa le dea niciodata voie sa fie cei care sunt.Isi traiesc intreaga viata cersind de la ceilalti: "imi dati voie sa fiu eu insumi?;sa fac ceea ce vreau?" -si nu pricep ca nu se va intampla vreodata...

 

Si pentru ca vreau sa inchei cu un ton mai optimist,am sa ofer si solutia: sursa,nu e in exterior,atunci cand o cautam in exterior,ne agatam de ceilalti,sau de lucruri,de situatii pentru a ne simti bine cu noi insine.Sursa binelui interior,este in interior.

[Hypathia 2114]

 

Ce inseamna sa fi nesimtit? -sa nu te raportezi la ceilalti pentru confirmare

asta inseamna sa fii nesimtit in viziunea parintilor, nu?

asta ai vrut sa spui.

 

Adica parintii cred ca daca esti tu insuti, esti nesimtit.