Simpatia

In copilarie si adolescenta am fost un copil foarte cuminte. Aveam o mare problema, la scoala ma placeau profesorii. La liceu, desi am fost o clasa de fete, diriginta ma simpatiza foarte mult si ma dadea mereu de exemplu. Acest lucru ma deranja si pentru a o dezamagi incepusem sa vorbesc in timpul orelor si sa fac tot posibilul pentru ai schimba parerea buna despre mine.

Imi puteti spune care ar fi explicatia ?

Nirvana... a scris:

In copilarie si adolescenta am fost un copil foarte cuminte. Aveam o mare problema, la scoala ma placeau profesorii. La liceu, desi am fost o clasa de fete, diriginta ma simpatiza foarte mult si ma dadea mereu de exemplu. Acest lucru ma deranja si pentru a o dezamagi incepusem sa vorbesc in timpul orelor si sa fac tot posibilul pentru ai schimba parerea buna despre mine.

Imi puteti spune care ar fi explicatia ?

A fi un exemplu (la unul pozitiv ma refer) presupune responsabilitati in plus, sarcini in plus, presupune sa nu faci greseli ca ceilalti, ca doar esti cel mai bun, nu? Asta poate fi frustrant pt. un copil. El nu vrea sa fie tratat ca un mic adult, ci vrea sa se joace, sa se bucure in voie de tot, impreuna cu ceilalti, chiar daca a se bucura inseamna a face prostioare.

Offf, draga Nirvana, si eu am suferit teribil de treaba asta. :cry:

Am fost prima la invatatura la toate formele de invatamant pe care le-am frecventat. Bine, niciodata nu o sa stiu daca eram prima pentru ca realmente eram interesata de cunoastere , sau o faceam :

1) pentru ca am un frate mai mare care a fost olimpic international de mai multe ori la fizica :cry: si-as fi vrut sa spun ca macar io sunt frumusica familiei ,dar nu putem pentru ca el e si frumusel (belea!) , si cu succes in toate cele , ce mai, eram complexata tare cand eram micuta :cry:

2) imi placea sa oftic cutrele barfitoare si pline de invidie care imi erau colege. Practic, simteam cum isi baga unghia in gat cand , dupa 4 zile de invatat la examen, luam note considerabil mai mari decat ele, care invatau un semestru intreg si aveau si zero viata sociala pentru ca erau mici, grase, si pline de bube.

Uii-uii, uite asa de rea eram. :cry:

Amu', dupa ce mi-am facut reclama suficienta , sa-ti zic o treaba :copiii ii urasc pe ceilalti copii care le sunt dati drept model. Pi vremea cand eram copil nevinovat, neintrigant, cumintica si fara zvac ( jur ca am fost si asa!), ma dadeau toti parintii si profesorii drept exemplu si , la naiba, ceilalti copii se uitau la mine ca la dinozaur. :cry:

Deci tu, draga Nirvana, ai inceput sa simti presiunea sentimentului ca esti respinsa de colegi si, de ce nu, o data ce unii te lauda atat de mult simti ca ai niste standarde la care trebuie sa ajungi/sa te mentii si poate te teroriza gandul ca o data si o data nu o sa le faci fata.

Atunci te-ai apucat sa-i faci sa-si schimbe parerea despre tine, tocmai ca sa eviti genul asta de situatii.

Nu stiu, vorbesc si io asa...

Nirvana... a scris:

1. poate in sinea ta considerai ca nu meriti acea simpatie pe care ti-o arata diriginta si cautai sa ii ajustezi imaginea pe care si-a facut-o despre tine, sa o faci sa nu te mai supraevalueze.

2. Sau tocmai pentru ca erai simpatizata de profesori ai inceput sa iti permiti cam multe in orele lor, pentru a-ti arata astfel puterea in fata colegelor.

3. Sau pur si simplu voiai sa scapi de imensa povara de a nu dezamagi. Stiu ce inseamna frica de dezamagire si cum apasa responsabilitatea asta pe umerii copiilor cuminti, silitori etc. Si cum profesorii au mari asteptari de la ei. Pur si simplu te-ai saturat sa porti povara asta.

Nirvana... a scris:

In copilarie si adolescenta am fost un copil foarte cuminte. Aveam o mare problema, la scoala ma placeau profesorii. La liceu, desi am fost o clasa de fete, diriginta ma simpatiza foarte mult si ma dadea mereu de exemplu. Acest lucru ma deranja si pentru a o dezamagi incepusem sa vorbesc in timpul orelor si sa fac tot posibilul pentru ai schimba parerea buna despre mine.

Imi puteti spune care ar fi explicatia ?

Buna,

Cred ca un raspuns ti-ar putea clarifica dilema: ce anume iti displacea la faptul ca te dadea drept exemplu? Felul in care se raporta la tine, felul in care erai privita de cei din jur... cum erai privita.

Dupa raspunsul la acest mesaj vei primi si unul din partea mea.

Iris_Lulea a scris:

Buna,

Cred ca un raspuns ti-ar putea clarifica dilema: ce anume iti displacea la faptul ca te dadea drept exemplu? Felul in care se raporta la tine, felul in care erai privita de cei din jur... cum erai privita.

Dupa raspunsul la acest mesaj vei primi si unul din partea mea.

Pur si simplu nu vroiam sa ma placa.

Nirvana... a scris:

Pur si simplu nu vroiam sa ma placa.

Pentru ca.... daca te-ar fi placut ce s-ar fi intamplat?

Iris_Lulea a scris:

Pentru ca.... daca te-ar fi placut ce s-ar fi intamplat?

Nu s-ar fi intamplat nimic. Pur si simplu imi crea disconfort. Prefer sa nu ies in evidenta.

Explicatia ar putea fi una foarte simpla, dar rezistentele pe care le observ in cadrul acestei discutii ma determina sa nu iti ofer un raspuns pentru ca te-as influenta. Sau poate ca discutia intr-un mediua virtual este limitativa si te simti mai confortabil intr-o interactiune fata in fata.

Ceea ce iti pot spune este ca ar trebui sa te gandesti la:

- pe cine in viata ta ai dezamagit?

- ce persoane s-au simtit dezamagite de tine?

- care este reactia celor din jur atunci cand demagesti?

Acum iti voi expune doar o idee: orice lucru nociv, rau, deranjant pentru noi chiar daca nu ne place si il uram, dar pe care continuam sa il facem ne aduce BENEFICII. Bineinteles ca acestea sunt greu de identificat, dar poate o vei face usor.

Va multumesc !