Din cauza unor evenimente la care am asistat ca pasager in trafic cand eram copil, am dezvoltat pe vremuri un soi de fobie legata de autovehicule. Dupa ultimul incident de genul asta la care am fost martora ( masina in care eram pasager a calcat un pieton), la varsta de 14 ani, timp de vreun an si ceva eram terorizata la orice calatorie cu masina si aveam senzatia ca toti pietonii de pe marginea drumului ( la tara nu exista trotuare :) ) vor ajunge sub rotile masinii. Evident ca la vremea respectiva nici nu am spus nimanui despre asta, nici nu i-am acordat o atentie prea mare, asa ca nici vorba de consultat un psiholog. Pentru ca mergeam mult cu masina ( ca pasager), senzatiile acelea mi-au trecut.
Cand am crescut mare nu resimteam niciun fel de teama la mersul cu masina ( din contra, imi faceam placere si gaseam asta extrem de relaxant) , insa nici nu aveam vreun fel de chemare spre a conduce una.
Muuulta vreme toti cei din familia mea ( ei fiind foarte buni soferi) au tot facut pressing ca sa-mi iau si eu permisul, ca e pacat sa nu fac si eu asta... nici prin cap nu-mi trecea insa sa ma apuc sa conduc masini. La un moment dat, din niste considerenta practice insa, am decis sa fac si eu pasul.
Acum conduc de ceva vreme,sunt un sofer mediocru ca sa spun asa - nu sunt nici sofer foarte bun, dar nu sunt nici o catastrofa. Pentru cata experienta am eu in trafic, ma descurc destul de bine. Pana recent obisnuiam sa conduc masina personala pentru a-mi rezolva treburile prin oras sau prin judet, nu parcursesem niciodata drumuri lungi, in afara judetului.
Ieri, fiind ziua de Paste, partenerul meu a consumat ceva bauturi alcoolice si a trebuit sa parcurg un drum nou si, pe deasupra, mult mai lung decat drumurile pe care le parcurgeam eu de obicei ( vreo 300 de kilometri). Tensionata sau incordata la volan n-am fost vreodata, n-am avut niciun fel de incidente in trafic nici ieri, nici cu alta ocazie. Ieri, de exemplu, am avut ceva emotii inainte, stiind ca va trebui sa parcurg un drum complet nou pentru mine, ca sofer, si mai lung decat de obicei.
Distractia a inceput insa seara. Presimteam inca de cum am ajuns acasa ca ma vor chinui toata noaptea imagini legate de trafic si ca nu ma voi putea odihni asa cum trebuie. Ei bine, lucrul asta chiar s-a intamplat. De dormit am dormit, insa era o stare de semi-constienta si-mi veneau in minte tot felul de imagini legate de trafic, masini etc.
Mi s-a mai intamplat lucrul acesta de cateva ori, de vreo 3-4 ori, o data tin minte ca s-a intamplat asta dupa ce am condus prima data o masina care avea o problema la sistemul de franare.
Cumva imi explic genul asta de vise ( mai aveam ceva asemanator si in facultate, inaintea unor examene la materiile mai dificile) prin faptul ca o anumita zona a scoartei cerebrale , foarte solicitata pe parcursul unei zile, ramane cumva destul de excitata si pe parcursul noptii...de unde si visatul asta semi-constient si imaginile sau informatiile pe care nu le pot opri sa se deruleze.
Nu stiu insa daca aceasta este explicatia stiintifica a acestui fenomen.
De asemeni, tinand cont de faptul ca astfel de nopti nu sunt tocmai placute si odihnitoare, atunci cand se intampla, mi-as dori sa stiu ce anume pot face pentru a preveni fenomenul ( dupa cum va spuneam, am inceput sa-mi dau seama despre asta din seara respectiva).
si chiar am incercat sa o pun in aplicare, insa nu am gasit niciun alt stimul la fel de puternic si de traumatizant. 