Fobia de cumparaturi

Salut. Am o mare problema, pe care incerc sa o rezolv de foarte mult timp. Am incercat sa aflu cauzele, am incercat multe lucruri pentru a scapa de asta, dar... esec. V-as fi imens de recunoscatoare daca m-ati ajuta cat de cat!

Problema e ca imi e groaza sa plec la cumparaturi, si anume cand trebuie sa cumpar imbracaminte. Intotdeauna am avut aceasta fobie. De fiecare data cand trebuie sa plec la cumparaturi imi vine sa ma bat cu capul de pereti! Ma inchid in camera, fac acolo singura isterie, am o furie interioara de neexplicat, plang, nu rareori ma gandesc la sinucidere. Urasc aceasta ocupatie cu tot corpul, cu toata firea mea. Si asta ma deranjeaza foarte mult, fiindca imbracaminte trebuie de cumparat destul de des (sa fie si o data pe an, si tot mi-ar parea des, nu mai zic la fiecare 2-3 luni)!! Ajutati-ma, va rog. Am deja 23 de ani, trebuie sa fac ceva cu asta!

In general sunt o fire timida, dar nu am probleme cu comunicarea in magazine sau cu aglomeratia din centrele comerciale. Nu pot spune ca ma tem chiar atat de mult de oameni. Dar e destul sa dau intr-un centru peste sectia de imbracaminte si devin extrem de nervoasa, pot sa fac multe lucruri nechibzuite din cauza tensiunii interioare, ce incepe brusc sa ma sufoce. Incep a vorbi tampenii, a ma comporta straniu, de parca pierd controlul a ce fac si ce zic.

Daca ar fi sa fiu mai precisa, ma baga in teroare anume vanzatorii, asistentii, consultantii de acolo. In general sunt dura cu oamenii si nu prea ma afecteaza parerea lor, dar e destul astia sa-mi arunce o privire si incep a-mi tremura mainile.

De la ce poate fi?

P.S. Un indiciu asupra personalitatii mele, nu stiu daca are ceva legat cu asta, dar ma caracterizeaza foarte mult si de asta il mentionez: niciodata nu ma simt egala cu oamenii, ii vad mereu ori superiori mie, ori inferiori. Adica undeva la mine e stabilita in cap acolo o ierarhie care s-a luat dumnezeu stie de unde. Si doare rau cand eu ma simt inferioara, sau cand cad din rangul de "superior". E posibil sa fie "vanzatorii" superiorii mei? :( Poate ar fi cazul sa scap mai intai de aceasta ierarhie obsedanta din cap? Daca da, cum?

e cazul sa scapi de superioritatea vanzatoarelor/angajatelor. Tu trebuie sa intri intr-un magazin cu ideea ca iti cumperi ce vrei tu. TU esti cea care alege chiar daca angajata iti spune ca nu te prinde. Nu te lasa intimidata de ele, isi vand doar marfa.

Intra in magazin cu fruntea sus chiar daca te simti ratacita ( nimeni nu s-a nascut acolo)nu-ti fa probleme daca o boarfa a cazut pe jos, nu e treaba ta sa o pui pe umeras inapoi, incearca sa ochesti culoarea ta preferata, in mod normal, un magazin care se respecta va respecta regula culorilor

Eu am renuntat la cumparaturile en-gros pe sezon. Ma enerveaza. Prefer sa intru in magazin, sa dau o raita fugara si sa ma intorc la raftul care mi-a atras cel mai mult atentia, fara sa ma intereseze parerea vanzatoarei. sa iau un blug de aici, o camasa in carouri de dincolo si un top in dungi de la solduri.

Incearca sa te relaxezi si sa privesti cu amuzament mersul la cumparaturi

1. Cum arati?

2. Cum te simti in pielea ta?

3. Cum a fost relatia ta cu parintii in copilarie, ce parere au avut fata de felul in care te imbracai? Au ras de tine, te-au criticat?

4. A ras cineva de hainele tale(colegi, prieteni, rude)?

5. Ai avut in trecut probleme cu vanzatorii? (gen sa te simti presata sa cumperi ceva pe care nu ti-l doreai de fapt doar pt a face pe plac vanzatorului).

6. Simti ca vanzatorii te privesc cu dispret?

7. Ti-e greu sa hotarasti sa alegi o haina din mai multe?

8. Vrei sa iti cumperi o haina mai scumpa dar nu iti poti permite si resimti din aceasta cauza o tensiune interioara?

9. Ai avut in copilarie experiente neplacute cu haine, magazine?

10. In copilarie ti-au ales parintii hainele? Daca da, iti placeau hainele alese de parintii tai (de obicei de mama)?

11. Te-au trimis parintii de mica la magazin, punand responsabilitati prea mari pe capul tau? Iar vanzatoarele au ras de tine pentru ca nu te descurcai cu restul?

Ma inchid in camera, fac acolo singura isterie, am o furie interioara de neexplicat, plang, nu rareori ma gandesc la sinucidere.

Cand mai ai astfel de crize, incearca sa iti explorezi sentimentele. Ce simti? Furie. Furie fata de cine? Fata de mersul la magazin? Dar de ce? Intreaba-te. Analizeaza-te. Aminteste-ti.

Daca te gandeti la sinucidere, e posibil sa fie ceva foarte adanc infipt in tine, cu radacini in inconstient. E posibil ca foarte demult sa fi avut o experienta traumatizanta in legatura cu ceea ce descrii si sa nu iti mai amintesti.

Sau poate fi un pattern stabilit in copilarie care se activeaza acum, gen "nu ma duc la magazin, nu ma poti obliga! o sa ma omor daca ma trimiti cu forta!". Un fel de neajutorare invatata. Acest mecanism e posibil sa fi functionat in trecut, dar acum te impiedica sa fii functionala, de aceea trebuie inteles.

Si doare rau cand eu ma simt inferioara, sau cand cad din rangul de "superior".

E posibil sa ai un complex de inferioritate mascat de unul de superioritate. De aici oscilatiile - cand te simti superioara, cand inferioara.

Nu stiu daca e cazul sa scriu despre asta in cadrul acestui topic, dar parca nu-mi vine sa mai deschid unul separat.

La mine e invers cu atitudinea fata de cumparaturi. Mie nu mi-e frica deloc!

No bine, eu am o problema cu achizitionarea de cosmetice. Practic, nu vreti sa stiti cate farduri, creme , lacuri de unghii si parfumuri am. Toate le fac sub o nobila scuza (?), aceea ca sunt in cautarea produsului perfect (pentru fiecare dintre categoriile mentionate mai sus). Si se mai intampla cateodata sa gasesc, de exemplu, oja perfecta. Apoi ma duc si-mi mai iau o sticluta , doua, din aceea, ca mi-e frica fie ca nu se mai fabrica, fie ca nu mai gasesc in magazin. Acum, va dati seama ca legat de toate produsele pe care le cumpar si-mi par "imperfecte" , ma apuca mustrarile de constiinta. Ei bine, pe acelea le dau. Cred ca-mi usureaza vina de a le fi cumparat.

Prin urmare, acum vreo doi ani, dupa ce am constatat ca e aproape imposibil sa intru in vreun magazin de cosmetice si sa nu fac ravagii ( si daca , sa zicem , am rezistat tentatiei, dupa aia fac obsesie pentru vreun produs de acolo si pana nu ma duc sa-l iau n-am liniste), am inteles care mi-e leacul - sa nu mai intru in magazinele de profil pana cand nu am cu adevarat nevoie de ceva. Asa ca am reusit sa diminuez incursiunile mele prin magazinele de cosmetice, sa zicem ca acum nu o mai fac decat de cateva ori pe an. Da' si cand intru...

O prietena a mea care e psihiatru a zis ca asta este ceva de genul "comportament impulsiv la cumparaturi".

Sunt sigura ca sunt multe femei care au probleme de genul celor descrise de mine.Si nu e problema de catastrofele financiare pe care le pot provoca o sedinta de shopping ( si va spun eu, ca poate provoca), cat mai ales despe mustrarile de constiinta de dupa, atunci cand realizezi ca n-ai cum sa folosesti tot ce ai cumparat, decat daca traiesti eventual 300 de ani si toate alea nu au termen de valabilitate.

Intrebarea este : care sunt cauzele psihologice ale unui astfel de comportament la cumparaturi?

P.S. Tin minte ca am avut o atitudine asemanatoare si vis-a-vis de cumparatul de haine. La asta insa, m-am potolit.

Egeria a scris:

O prietena a mea care e psihiatru a zis ca asta este ceva de genul "comportament impulsiv la cumparaturi".

poate comportament compulsiv, nu impulsiv.

Pur si simplu investesti prea mult in endocatexis, in ambalaj. Ideal ar fi un echilibru intre cele 3 feluri de a ne investi energia (egocatexis, endo- si exo-).

Mai stiu persoane. Chiar si eu am o obsesie cu parfumurile.

Ce te determina sa investesti asa de mult in look-ul tau? O nesiguranta ascunsa? Daca iesi in oras nemachiata, te-ai simti sigura de tine?

Prin cosmetice, tocuri, parfumuri, bijuterii etc femeile isi exprima sexualitatea. Simti ca ai probleme in directia asta? Te simti nesigura de feminitatea ta?

Natalia a scris:

Buna,

Ai primit cateva intrebari foarte bune de la userul Hypatia, la care ai putea medita putin. Pentru a imi putea face o idee mai buna asupra a ceea ce mi-ai prezentat o sa te rog sa imi oferi cateva informatii suplimentare.

Ai spus ca ai incercat diverse metode pentru a scapa de aceasta fobie, mai exact ce ai incercat?

Si spui ca intotdeauna ai avut aceasta fobie, iti amintesti unul din primele momente... cum a fost? ce varsta aveai? cu cine erai?

Imi imaginez ca atunci cand esti la cumparaturi ajungi sa cumperi diverse haine, dar cum ajungi sa le cumperi, care este motivul?

In final iti plac hainele cumparate, adica le porti cu placere?

Ne ocupam si de partea cu "superioritatea/inferioritatea" in curand, dar sa le luam pe rand.

ma gandeam la puterea de a decide.

sunt curios,atunci cand ai luat un produs/haina a fost decizia ta sau ai cumparat-o la sugestia vanzatorului?