Nu stiu ce este mai bine pentru copilul meu

[Vizitator loredana]

sunt loredana am 24 de ani,am un baietel de 1 an si4 luni.locuiesc in italia de 4 ani.copilul l am nascut aici dar de un an l am dus in romania la mama mea.cum prea mare lucru nu am reusit sa realizam am decis ca cel m ai bn ar fi ca copilul sa il aducem sa locuiasca cu noi.probleme este ca in momentul cand mi am anuntat familia de acasa(mama,sora si fratele)ca vreau sa mi i au copilul toti s au suparat si mi au spus tot felul de vorbe.cum ca copilului nu i ar fi bn aici ca acasa sta m ai bn.dar noi ca parinti ne dorim copilul ,nu m ai putem continua asa.sfatul dumneavoastra care ar fi sa stea langa mama mea care este divortata de tatal meu si sora mea care are 30 de ani si nici macar nu are un prieten si fratele meu care este casatorit de 10 ani si nu a reusit sa faca un copil sau sa il aduc sa stea cu mine si sotul meu??????????????va multumesc astept un sfat

Editat Aprilie 9, 2011 de mița

[Vizitator loredana]

eu nu incerc sa mi pun familia intr o lumina proasta,doar ca vroiam sa stiu daca au dreptate ei sau noi.binenteles ca am contribyuit financiar la cresterea copilului pt ca altfel nu aveam cum ca suntem departe.daca nu mi as fi iubit copilul nu as fi dorit sa l tin langa mine.iar eu ca mama ma simt in stare sa imi cresc copilul,cum am fost in stare sa l cresc si primele 4 luni ,neavand p nimeni langa mine si fara experienta fiind primul copil.intrebarea era daca eu am sa i fac rau aducandu l sa creasca intr o tara straina?e posibil ca un copil de varsta lui sa aiba tabieturi?multuumesc

ast sfaturi

[Amarena 13889]

Copiii se adapteaza foarte usor intr-o tara straina, copiii sunt ca niste bureti, asimileaza mult si repede.

In plus, copiii trebuie sa creasca cu parintii, asa ca nu te teme sa-l iei cu tine, indiferent ce zic ai tai sau ai lui, ca nici asta nu e clar.

[Vizitator loredana]

nu stiu cum sa i conving ca esyte copilul meu si ca niciodat nu o sa i fac rau si nu cred ca este ceva rau ca in 3 ani nu am reusit sa strangem bani sa ne luam o casa ca totusi traim in niste vremuri grele.nu am primit ajutor financiar din partea nimanui e logic ca nu am putut realiza mare lucru.ma deranjeaza ca din momentul in care le am spus ca vreau sa mi i au copilul s au suparat si eu chiar nu mi doresc sa rup relatia cu ei,dar nici nu pot traii o viata intreaga departe decopil ca nu se stie nicidata ce ne rezerva viitorul ssi nici nu mi convine ca sotul meu sa ramana aicvi in continuare sa munceasca doar ca sa ne intretina pe noi in romania.

[samsara 2506]

Normal ca, copilul trebuie sa stea langa parintii lui. Lipsa voastra se va vedea cat de curand, prin timidtate etc. daca-l mai lasati departe de voi. Familia ta s-a atasat de copil si na, dar trebuie sa inteleag asi ei ca doar sunt oameni maturi. Nu ai de ce sa te simti vinovata ca vezi doamne iei copilul ... de langa bunici.

[Iris_Lulea 6]

 

Loredana, din tot ceea ce ai afirmat pana in acet moment reiese faptul ca te simti stapana pe situatie, te simti in stare sa ai grija de copil.

 

Din punct de vedere psihologic este bine ca un copil sa creasca cu parintii sai indiferent cat de dificila le este situatia. Chiar daca si alte persoane ii pot oferi acestuia dragoste sau ii pot oferi lucruri mai multe decat proprii parinti, ei nu ii vor putea inlocui niciodata parintii.

 

Cel mai important pentru un copil este sa creasca alaturi de parintii sai. Faptul ca voi stati in alta tara nu afecteaza modul lui de dezvoltare pentru ca deja sunteti stabiliti acolo, ceea ce ii va insoti dezvoltarea va fi modul in care veti contribui la cresterea lui. El va invata aceleasi lucruri pe care i le-ati putea spune si in Romania.

 

Mi se pare foarte important felul in care ai prezentat familia ta de acasa. Practic prin aceasta descriere ti-ai oferit singura raspunul. Cei de acasa sunt toti adulti capabili sa se descurce prin propriile puteri cu lipsa unui sot, a unui prieten sau a unui copil; tu la randul tau esti un adult responsabil asemeni sotului tau si trebuie sa iti pui prioritate in dorinte si nevoi. Asa cum ai spus "noi ca parinti ne dorim copilul ,nu mai putem continua asa". Probabil ca ai observat ca ei sunt foarte fericiti pentru faptul ca acel copil locuieste cu ei, dar intrebarea este: fericirea si bunastarea cui are prioritate pentru tine?