Dingo25 8 Raportează post Postat Februarie 23, 2011 ... Degeaba incerci sa ii explici, ca i s-a mai explicat de 1000 de ori pe alte topicuri cum sta treaba. Cocky12 merita tot ce pateste, pentru ca ea isi face raul cu mana ei. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ea. 8993 Raportează post Postat Februarie 23, 2011 meriti mai mult pentru tine Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
cocky12 1 Raportează post Postat Februarie 25, 2011 Ma intoarce de fiecare data la el. Cum ii spun ca ne despartim, o ia ca pe o amenintare si i se face teama. Se schimba brusc, ma invita in oras, imi face cadouri, promite verzi si uscate, cum de altfel a facut si acum. Ma asteapta cu mancarea pusa seara cand vin de la serviciu, face ordine in casa...dar nu il tine mult. Imi doresc un copil, dar cum bine a punctat cineva mai sus, desi mi se pare cam dur, copilul e aproximativ nedorit. Nedorit cu el, cu un astfel de om. Plus ca pana la copil mai sunt atatea de realizat. Nu pot sa fac un copil in conditiile in care nu am cu cine sa-l las, eu pentru moment nu mi-as permite sa imi las serviciul, mai ales ca lucrez de cateva luni la actualul angajator. Mama mea e tanara, multi zic ca parca e sora mea mai mare, are familia ei, greutatile ei, afacerea ei, ar fi prea mult sa o fac bunica de acum. Total exclus. El se grabeste in a face un copil. El si-l doreste mai mult decat mine si ma innebuneste. Ma intreb mereu cum de isi doreste asta in conditiile relatiei noastre? I-am repetat de mii de ori ca eu vrea ca viitorul nostru copil sa aiba o viata linistita, sa il duc la teatrul de copii, sa il duc intr-o vacanta o data pe an, sa il plimb, sa ii ofer ce isi doreste in limita posibilitatilor mele. Eu vreau sa mai fac un master, sa imi continuu cursurile de limbi straine, plus ca vreau sa ma distrez mai mult. Am luat-o prea din pripa mutandu-ma cu el. Am intrat deja in viata aia de gospodina nefericita: curatenie non-stop, mancare, spalat, calcat, dus gunoiul etc. Ori viata nu e compusa numai din asa ceva. Cat despre familia lui, daca m-as muta vreodata acolo, indiferent de varsta mea, mi-as pune pistolul la cap. Oamenii aia sunt needucati, traiesc in mizerie, in lene permanenta, nu au perspective, nu au studii, nu au ambitii, nu au nimic. In schimb au in permanenta critici la adresa mea: "stie cocky sa faca mancare? e capabila?" sau "cat castiga cocky pe luna?" sau "cum a ajuns cocky sa lucreze unde lucreaza?" sau "cocky e o acritura si o fitoasa" etc. Culmea e ca are momente cand e constient ca viata nu vom avea niciodata alaturi de familia lui, dar eu simt ca ata il trage tot acolo, la ei, in mediul unde a copilarit si "s-a maturizat" (daca a facut-o vreodata). Cocky12 merita tot ce pateste, pentru ca ea isi face raul cu mana ei. Nu m-am suparat deloc pe tine, ai cea mai mare dreptate. Sunt constienta de asta. Cineva mi-a spus in trecut ca primul pas spre bine este de a-ti constientiza propriile greseli. Revenind la problema in sine, consider ca obisnuinta e cea mai a dracului. Mai ceva ca iubirea. Si cred ca asta e la noi, cel putin la mine. OBISNUINTA si nimic mai mult. Ca am observat ca daca ne despartim, imi lipseste, mi-e dor de el...ce n-as da sa nu mai aiba minusurile astea si sa avem o relatie bazata pe respect, incredere maxima si comunicare. Eu sunt deschisa la cea din urma, el nu prea asculta cand trebuie si nu imi spune ce-l deranjeaza la mine decat sub forma de repros si incepe sa tipe. Ma provoaca si pe mine, tipam amandoi, incepem sa ne jignim si tot asa... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Loneheart 10 Raportează post Postat Februarie 25, 2011 (editat) visul lui ar fi sa ne mutam cu toata familia lui si cica sa fim fericiti. Vezi de treaba. Fericiti cu parintii? Cea mai mare prostie. Mie mi-ar crapa obrazul de rusine sa-i spun asta partenerei mele de viata. Fa-ti un bine si fugi pana poti. Odata casatoriti, nu vei fi decat femeia care-i spala hainele, ii face de mancare, ii duce berea cand el vine "obosit" de la chefuri si sta la TV, femeia care-i mai satisface uneori poftele in pat si-i creste plozii. Spune-mi te rog care din "scenariile" de mai sus ti le doresti. E o relatie care te trage in jos. Asta iti doresti? Sa se termine "viata" pentru tine? Normal ca-si doreste un copil, doar e "asigurarea" lui ca vei ramane dependenta de el. Diferenta intre tine si el e ca el isi va putea reface oricand viata ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Tie insa iti va fi EXTREM de dificil cu un copil dupa tine. Asadar... UITA de copil ! E doar un magar care nu merita nici cafeaua de dimineata. PS: Eu nu inteleg... sunt atatia baieti buni pe lumea asta, ce au mai special nenorocitii astia mai frate de de ii gasiti tocmai pe ei? Editat Februarie 25, 2011 de Bullheart Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Birdiewatcher 2143 Raportează post Postat Februarie 25, 2011 PS: Eu nu inteleg... sunt atatia baieti buni pe lumea asta, ce au mai special nenorocitii astia mai frate de de ii gasiti tocmai pe ei? ehhh, aici e problema: nu are ochi pentru cei buni si da, chiar sunt :) Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
flori de camp 33 Raportează post Postat Februarie 25, 2011 Nu bea, nu fumeaza, face sport regulat, ............ Mai era o anecdota cu Hitler la care concluzia era ca trebuie sa te gandesti un pic inainte de a alege un om cu un trai prea sanatos :) Oamenii aia sunt needucati, traiesc in mizerie, in lene permanenta, nu au perspective, nu au studii, nu au ambitii, nu au nimic. ....consider ca obisnuinta e cea mai a dracului. Mai ceva ca iubirea. Si cred ca asta e la noi, cel putin la mine. OBISNUINTA si nimic mai mult. Ca am observat ca daca ne despartim, imi lipseste, mi-e dor de el... Vezi ca aschia nu sare departe de trunchi, nici daca o imbraci in aur. Obisnuinta? Crezi ca te vei putea obisnui sa muncesti, sa strangi mereu dupa el si plozii lui, fara sa mai ai timp de tine? Sau crezi ca te-ai putea obisnui cu un trai decent, chiar un barbat care sa te iubeasca, sa te respecte, sa te ajute in treburile casnice si cele legate de cresterea copiilor? Un barbat care te=ar duce in fiecare an in concediu, la teatru, la concerte sau la un restaurant? Cu ce te-ai obisnui mai mult? Fiecare doarme cum isi asterne. Asa ca nu te mai intreba daca va potriviti. Alegerea ta conteaza. Cate femei nu vad pe strada in tinute care nu li se potrivesc. Si totusi e alegerea lor. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ninja2 75 Raportează post Postat Februarie 25, 2011 (editat) Interesanta inversare de roluri, acum unii barbati vor sa se foloseasca de copii pentru a-si tine sotiile. Esti manipulata urat, din ce am citit eu din topicurile tale am ajuns la concluzia ca e perfid si viclean, parintii lui sunt la fel ca de la ei a invatat cum sa fie asa. Nu stiu cat de sincera esti, probabil te dai prea victima, dar o problema a ta e mediul tau, oamenii cu care stai, asta-i impresia pe care o am din ce am citit de la tine. Zici bine, obisnuinta asta e problema, poti observa cat de puternic e confortul asta psihic la oamenii care o duc rau si nu se schimba pentru ca au stat in situatia lor prea mult, TOTI suntem afectati de fenomenul asta, nu e usor sa te schimbi cand corpul iti zice: NU! asta sunt eu!. Recent vad ca unii se folosesc de scuze ca "ma accepti asa cum sunt, altfel nu ma iubesti" pentru a nu se schimba, vezi sa nu te fraiereasca cu asta. Obisnuinta? Crezi ca te vei putea obisnui sa muncesti, sa strangi mereu dupa el si plozii lui, fara sa mai ai timp de tine? Nu numai ca poate, o sa o faca daca nu-si da seama langa cine sta. Stii ce trebuie sa faci, nu o faci, astepti ceva, ce e? vrei o iesire usoara? nu e :). P.s. nici eu nu fumez, beau rar(vreau sa ma las de tot), fac sport, incerc sa ma mentin bine, dar asta o fac pentru mine. Astea nici nu ar trebui considerate calitati dupa mine, opusul e o anomalie. Inca ceva, problema ta e ca nu privesti situatia corect, NU MAI STA cu cineva pentru ce simti tu pentru el, stai cu el pentru cum e relatia in sine. Se poarta bine? atunci e bine, altfel nu. Editat Februarie 25, 2011 de Ninja2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
harald 1722 Raportează post Postat Februarie 28, 2011 Cei din afara il vad barbatul ideal. Nu bea, nu fumeaza, face sport regulat, are un serviciu bun si castiga bine. Nu stiu altii cum sunt :doh: dar cand vad cate lucruri nu se potrivesc in mesajele tale, mai ca-mi vine sa cred ca toti care te iau in serios pe topicul asta ar fi cazul sa se trezeasca. Pot sa-ti fac o lista de contradictii din mesajele tale, pentru unele ar trebui sa ne mutam la Psihologie, dar pentru altele ar trebui infiintata o sectiune separata, Minciuni in Cunostinta de Cauza sau ceva de genul asta. Get lost! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Cristinick 219 Raportează post Postat Februarie 28, 2011 M-ar ajuta mult niste sfaturi, pareri, comentarii d-ale voastre, orice. Multumesc din suflet! Pe mine m-ar ajuta sa inteleg ceva din toate dramele vietii tale..... Vii si spui: De 3 ani de cand am o relatie (timp in care am mai fost despartiti, iar eu am fost cu altcineva din prostie, razbunare sau ce o fi fost), ne tot certam ca chiorii din urmatoarele: el vrea copil, casatorie si tot tacamul, eu nu!Amandoi avem pana in 25 de ani. Ai lui sunt niste inculti, ai mei nu se compara cu ei...el a primit o educatie, eu alta! De exemplu, mie imi place ca in fiecare weekend sa iesim undeva, el prefera sa stea sa se uite la TV cu ai lui, in nesimtire asa. Plus ca cu familia lui nu prea am nimic in comun. Mi se intampla sa merg la el acasa si ei sa nu ma bage deloc in seama, etc.In concluzie (ca sa n-o mai lungesc, ca sunt multe de zis), credeti ca e nepotrivire de caracter? Apoi spui: Acum s-a despartit de iubita si m-a sunat dupa 3 ani sa-mi spuna ca isi doreste enorm o familie, un bebe, ca isi plange trecutul...e nefericit, are casa, masini si tot ce ii trebuie, numai iubire nu. M-a rascolit putin, ce-i drept...numai ca eu acum am o relatie...m-am combinat acum 3 ani cu cineva (cunostinta cu el) de oftica, de ciuda...nu stiu...am tinut mult la el, desi nu am avut relatii intime, iar acum ma gandesc cat de mult mi-as fi dorit sa fiu numai cu el toata viata....de ce destinul nu a fost de partea noastra? Apoi... Iubesc un barbat de cand eram pustoaica. Ce-i drept, eu l-am tratat rece mai mereu. Am avut si eu o relatie, dar dupa numeroase certuri, am pus punct definitiv. Problema e ca m-am intalnit cu cel care are o relatie si imi face tot felul de propuneri (sa mergem la munte, sa incepem o relatie) in conditiile in care el inca e cu tipa respectiva. Culmea e ca ea sta la el acasa. Cand mai spui si asta.... (...)eu m-am vazut nevoita sa plec cu chirie la o prietenaProblema cea mai grava, care ma afecteaza la maxim, este ca iubitul meu faimos (despre care v-am mai povestit aici, pe forum), m-a parasit tocmai acum. Este a doua oara cand plec de acasa si tot a doua oara cand avea ocazia sa ne mutam impreuna, pana ne bagam sa ne luam Prima Casa. Iar el mi-a dat replica sec ..Eu nu stau cu chirie intr-o garsoniera, sa pierd banii, cat despre tine, tu ai ales sa te muti cu chirie.. asta in conditiile in care m-au dat afara din casa, iar cu parintii nu ma pot duce, ca lucrez in Bucuresti si s-au mutat foarte departe de oras, nici casa nu e terminata, abia au bagat lumina. Credeti-ma ca de cateva zile plang non stop aproape, am ochii umflati, am slabit, ma consum foarte tare pentru tot, dar cel mai tare pentru EL, care a ales din nou banii in locul meu. S-au dus planurile noastre, avem o gramada de vacante petrecute impreuna, ma uit pe poze si nu imi vine sa cred ca m-a lasat singura tocmai acum, cand eu aveam N ocazii sa-l parasesc (unii dintre voi stiu motivele), si nu am facut-o. La vremea aia, unii dintre voi ma invinuiau pe mine, ca baiatul ma iubeste si eu sunt aia rea, dar acum vin eu cu intrebarea Oare chiar ma iubeste din moment ce m-a lasat singura intr-o garsoniera cu o prietena, iar el sta in continuare cu ai lui acasa, desi face 27 de ani, numai sa nu plateasca chirie 100 de euro pe luna, partea lui?Aaaa, mentionez ca el s-a angajat de curand la alta firma, pe un salariu triplu, iar eu am fost data afara cu restructurarile astea de la stat (e drept, ca nici mare pile nu aveam) si mi-am gasit in alta parte pe un salariu mizer. .. mi-ai pus capac. Ceva nu se leaga... Parerea mea este ca esti cam plictisita si inventezi povesti palpitante. Daca doar asa simti ca traiesti, e grav. Sfatul meu e sa mergi la un psiholog. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Liviuvoica 0 Raportează post Postat Februarie 28, 2011 (editat) Dragii mei, Si iata-ne mutati impreuna, cu chirie...stiti ca va mai povesteam eu ca ne certam...aflati ca acum e mai rau decat cand eram doar prieteni. Stam impreuna, eu am devenit o sclava cu care doar se culca si care spala, calca, face curat, mancare, merge la serviciu etc., iar el un obraznic, un dezordonat, nu aduce un leu in casa (eu nici nu stiu macar cati bani castiga pe luna si ce face cu ei). La cumparaturi merg singura, in oras tot singura, eu fac rezervari la teatru, la film, vacante etc. E adevarat ca privesc din perspectiva mea, dar e normala o astfel de relatie? Suntem facuti unul pentru altul sau nu? Relatia e de 5 ani, stam impreuna de 6 luni, eu am fost deja plecata la mama, iar el m-a adus inapoi si dupa ce ma face sa plang, isi cere scuze. Are vreun rost sa mai continuam? M-ar ajuta mult niste sfaturi, pareri, comentarii d-ale voastre, orice. Multumesc din suflet! Nu are rost sa continui o relatie care nu merge, stii cum e: dragoste cu sila nu se poate . Este o pierdere de timp si ai numai de pierdut din asta. Viata oricum trece si de aceea trebuie traita asa cum simti. Daca nu simti nimic, renunta pentru ca oricum n-o sa rezolvi problemele care se tot repeta de mult timp. Da-ti frau liber dorintelor si fa doar ceea ce simti ca e bine pt TINE ACUM . Nu astepta clipa potrivita, pt ca n-o sa vina. Actioneaza ACUM cu incredere pt ca sigur vei reusii ceea ce-ti vei propune sa faci. P.S. Am o relatie de 2 cu un barbat mai invarsta cu 20 ani decat mine ,eu am 32 ani.El este casatorit,sotia lui avand un amant de cativa ani buni ,insa fiecare dintre ei pastreaza aparentele,fiind independenti unul de altul.Eu la randul meu sunt casatorita cu un barbat apropiat varstei mele cu care sunt de 14 ani ,insa aceasta relatie a fost mai mult conditionata de parinti ,sa zic asa,nu exista sentimente profunde si nu au existat. Am intalnit acest barbat acum 2 ani si m-a facut sa ma indragostesc foarte tare de el,nemaisimtind sentimentul asta pana atunci.Si el m-a iubit si ma iubeste insa are deseori crize de neancredere si gelozie fara ca eu sa-i creez motive.Motivul fiind doar ca sunt mai tanara si imi spune ca imposibil sa nu am flirtuti cu alti barbati degeaba ii spusn ca nu ii explic etc.Eu chiar il plac enorm pe acest om si nu as putea sa il insel ptr ca totul porneste din suflet. Cu sotul meu am rel sexuale foarte rar cred ca si el la randul lui are pe altcineva. Problema este ca cel invarsta cu care sunt a aflat decurand ca eu in 2009 in luna octombrie am facut un avort cu soulmeu ,totul a fost dintr-o greseala si impreuna cu sotul meu am hotarat sa renuntam ,(amintesc ca eu cu sotul am relatii intime foarte rar). Afland de asta s-a suparat foarte tare pe mine ca nu i-am spus si lui de treaba asta atunci cand s-antamplat,ca nu sunt sincera si atatde tare l-a suparat asta ca a hotarat sa ia o pauza de o luna sa-si clarifice gandurile si poate in timpul asta ma hotarasc sa-i spun ce nu i-am spus sau ascuns pna acum.Normal ca i-am cerut sa ma ierte sa ma inteleaga ca mi-a fost jena sa-i spun ,dar degeaba.Mi-a inchis telefonul si de-atunci au tecut patru zile in care nu mi-a dat niciun semn,am incercat sa iau legatura cu el dar nu vrea si nu mi-a mai dat niciun semn. Sunt disperata ptr ca il iubesc atat de mult,niciodata nu am stat atat de mult sa nu-l aud sau sa-l vad,traiesc un chin. Nu stiu ce sa fac. Va rog din suflet sa-mi dati o parere,un sfat.............sa ma ajutati Da Florentina, n-am trecut printr-o astfel de situatie dar gandesc ca o rel de acest gen este mai mult bazata pe sex decat pe iubire. Este evident ca la un moment dat se impune in aceasta relatie si latura sentimentala, dar mi se pare absurd ca amantul TAU sa te conditioneze in ceea ce priveste relatia cu sotul TAU. Asta e un semn de disperare din partea amantului care vrea sa te aiba numai pentru el, uitand de relatia dintre voi amant/amanta. Sfatul meu pentru TINE este sa-l lasi un timp sa se linisteasca dupa bulversarea care la lovit si sigur o sa se intoarca la TINE. Editat Februarie 28, 2011 de Darianna scos link reclama Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
