Desprinderea de gandirea celorlati

[soogee 2866]

Este un proces lung, dureros, costisitor pe plan emotional si consumator de resurse psihice.

Am putea spune ca adolescenta e perioada propice pentru conturarea unei personalitati independente, prin rebeliunea si teribilismul care duc la o delimitare de parinti. Dar adolescenta e si perioada exceselor, a fanatismului, a modelor superficiale adoptate fara filtrare.

A adopta inversul gandirii parentale sau a celor din mediu nu e o dovada de gandire independenta, ci de servitute mascata.

 

Unii insa nu strabat niciodata pana la capat acest proces, raman sa gandeasca prin "gandirea parintilor" sau cea a celor din jur. E mai comod? E mai putin mancator de RAM?

 

 

Voi v-ati constientizat subrutinele primite "de-a gata" de la persoanele formatoare in copilarie si pubertate?

Ganditi autonom, v-ati identificat cliseele de gandire, cognitiile, convingerile rationale sau irationale, valorile, scalele de evaluare a noilor informatii?

[Athmy 2564]

Eu nu imi pot identifica nimic primit de-a gata. Inainte de a ma gandi mai serios la mine, faceam doar dupa capul meu. Apoi, cand mi-am dat seama ca ceva nu e bine si nu merge, am inceput sa ascult mai mult, sa primesc sugestii, chiar si in lucruri apartent nesemnificative. Ca sa dau un exemplu, tata a observat ca intind rufele pe sarma pe dos, mereu pe dos :). Si mi-a spus, ia uite cum esti tu pe dos.. desi nu e psiholog nici pe departe. In mod normal ii intorceam spatele si ma enervam. Dar ciudat, i-am dat dreptate, era o observatie buna. Si am inceput sa imi intind rufele pe fata :). M-am simtit mai bine, normal. Poate si el. A fost un pas important, pentru ca si acum mi-l amintesc.

Editat Ianuarie 26, 2011 de Athmy

[Pa. 14]

Eu nu imi pot identifica nimic primit de-a gata. Inainte de a ma gandi mai serios la mine, faceam doar dupa capul meu. Apoi, cand mi-am dat seama ca ceva nu e bine si nu merge, am inceput sa ascult mai mult, sa primesc sugestii, chiar si in lucruri apartent nesemnificative. Ca sa dau un exemplu, tata a observat ca intind rufele pe sarma pe dos, mereu pe dos :). Si mi-a spus, ia uite cum esti tu pe dos.. desi nu e psiholog nici pe departe. In mod normal ii intorceam spatele si ma enervam. Dar ciudat, i-am dat dreptate, era o observatie buna. Si am inceput sa imi intind rufele pe fata :doctor:. M-am simtit mai bine, normal. Poate si el. A fost un pas important, pentru ca si acum mi-l amintesc.

Si de ce nu intindea el(sau si el!) rufele?:)

[Athmy 2564]

Ba tocmai, ca avea experienta.. altfel nu observa

[romania inedit 2169]

Eu nu imi pot identifica nimic primit de-a gata. Inainte de a ma gandi mai serios la mine, faceam doar dupa capul meu. Apoi, cand mi-am dat seama ca ceva nu e bine si nu merge, am inceput sa ascult mai mult, sa primesc sugestii, chiar si in lucruri apartent nesemnificative. Ca sa dau un exemplu, tata a observat ca intind rufele pe sarma pe dos, mereu pe dos :). Si mi-a spus, ia uite cum esti tu pe dos.. desi nu e psiholog nici pe departe. In mod normal ii intorceam spatele si ma enervam. Dar ciudat, i-am dat dreptate, era o observatie buna. Si am inceput sa imi intind rufele pe fata :). M-am simtit mai bine, normal. Poate si el. A fost un pas important, pentru ca si acum mi-l amintesc.

Nu stiu de ce , dar mie imi face impresia ca tatal era de fapt mama care a observat chestia asta .

 

Eu traiesc pe banii mei de la 18 ani , 9 luni si ceva zile , si pentru ca am cunoscut si cunosc persoane din medii diferite , mi-am dezvoltat propria personalitate , absolut necesara ca sa nu ma fure viata .

[Athmy 2564]

Ba era tata. Barbatii au spirit de observatie ascutit :)

[Pa. 14]

Intotdeuna i-am ascultat atent pe toti, am gindit la tot ce spuneau si am facut ca mine.

[Athmy 2564]

Inveti sa asculti si cu inima, asa inveti cel mai mult. Bineiteles ca faci ca tine, doar ca evoluezi.

[YasmiSL 925]

Atunci cind esti tinar esti mai rebel si tinzi sa-ti gasesti propriul drum.

Nu toti isi pun problema asta serios, dar personalitatea fiecaruia isi spune cuvintul.

 

Chiar daca ti se spun/impun multe conceptii, alegi ceea ce ti se potriveste si dai la o parte ce nu corespunde firii tale si modului tau de a vedea viata.

 

Datul asta la o parte are si el un risc, pt ca ramine un gol pe care s-ar putea sa nu stii sa-l umpli .

Si atunci tot la experientele altora si ale tale te raportezi.

 

Nu cred ca e gresit sa invatam si din ce vedem in jur, nu doar din propriile experiente/greseli, pt ca nu avem timp in viata sa le facem pe toate. Am gresi prea mult, unele sunt iremediabile.

[Adrian_mirea 3]

Totuși există și un fenomen invers... anume din dorința de a fi independent, "tu