Sa inplinit un an de cand am trecut asa la 1 mm pe langa moarte.Ma consideram un om sanatos pana in ziua cand sa intamplat.....nimic nu anunta boala mea,totul decurgea normal,pana in jurul orei 18 cand intoarsa din oras am baut o cana de apa (de la robinet) in acel am simtit o durere puternica in piept,fata dar si spate,am luat un calmant foarte puternic,si durerea a ajuns la limita suportabilului. Am rezistat 3 ore,nimic nu imi arata ca acea durere ar avea de gand sa cedeze.Am incercat sa mananc cateva fructe,dar rezultatul a fost ca am vomat(scuze).La 22 ma aflam la un dispensar de cartier.Leam explicat situatia si au considerat ca trebuie sa merg mai departe la un spital mai mare.Ma ingrozea ca trebuie sa trec prin asta,dar durerea erea mai puternica si foarte profunda.Am ajuns in cateva minute la spitalul UNIVERSITAR GETAFE,unde au inceput sa ma investigheze.O noapte intreaga am fost purtata prin zeci de laboratoare,dimineata la ora 5 mi se facea internarea,iar la 7,30 cand cardiologul a sosit am fost prima de care sa ocupat.Am fost dusa in sala de operatie,mi sa explicat si din cat am putut intelege ca voi fi supusa unei interventii.Priveam in jurul meu si nu intelegeam ,acum pot spune: fericiti sunt prostii in prostia lor,pt ca daca a-si fi stiut poate ca muream de frica.Am inteles intr-un tarziu ca interventia va fi la corazon.Mi sa facut anestezie locala in prima faza,si au introdus un ac in pieptul meu,vedeam pe monitor cum se apropie de un balon urias care in prima faza nu am realizat ca este inima.Cu o seringa trageau lichidul din pericard,pt ca da,acum la 1 an pot sa va spun ca boala mea se numeste pericardita costructiva,adica lichid intre pericard si inima.Simteam ca imi scot sufletul odata cu acel lichid.NU sa putut face mai multe atunci pentru ca o infectie a sangelui facea imposibila o interventie chirurgicala. Dupa aceasta interventie,la 3 zile am fost transferat la spitalul UNIVERSITAR PRICESA DIN MADRID,unde timp de 4 saptamani am stat cu o drena ,si zeci de perfuzii.operatia find posibila in momentul in care infectia din sange a disparut.Nu stiu amanunte despre operatie,dar pot sa spun ca vineri dimineata m-au operat,la ora 8 iar la 11,30 imi reveneam din anestezie.totul a decurs bine,pt ca sambata pe la 17 am fost dusa in salon,iar luni am fost deconectata de la aparate.in 30 de minute ma plimbam pe culoarul spitalului si marti am fost inapoi la GETAFE. am cunoscut oameni minunati care m-au ajutat .In ianuarie am fost la un control si medicul cardiolog imi spune ca totul este sub control,si ca norocul meu a fost extraordinar nu am dat 1 leu nicaieri,in romania minimul erea de 50 de milioane.Sfatul meu este mergeti la medic la orice durere,pt ca acesta este primul semn ca ceva nu este in ordine.Pe 30 acum am dinou o programare la medic,sper sa fie bine si de data asta.