Ce ati invatat din aceasta incarnare?

[Arcangelo 1797]

Tocmai am avut un vis-amintire nefericit...se pare ca,pe langa alte vieti traite ca outcast,am fost si un vagabond in america anilor 1920... :(

Visul m-a tulburat,pentru ca se pare ca reiau iar si iar tema asta,a celui marginalizat de societate (saman amerindian exclus din trib -nu stiu de ce...),respins,victima a prejudecatilor (condamnat pentru vrajitorie de inchitie),a rasismului (am fost si intr-un lagar nazist (probabil chiar viata urmatoare celei in care am fost homeless)...

Habar n-am ce se presupune ca ar trebui sa invat din experientele astea...doar ca m-am arhi-saturat sa mai traiesc diferite versiuni ale acestei teme,a celui exclus din grup,condamnat de grup,care nu primeste sprijinul vreunui grup,care e ca nuca in perete oriunde s-ar afla.

 

Da...am invatat in vietile astea sa fiu din ce in ce mai independent,sa nu ma feresc sa fiu diferit,chiar daca asta implica riscuri...fatale chiar,sa raman eu insumi,chiar daca ceilalti se asteapta de la mine sa fac compromisuri...sa nu le fac.

Poate ca nu am asimilat destul asemenea lectii...insa mi-e deja prea lehamite de ele si ma indoiesc ca mai sunt dispus sa invat ceva macar.

Nu mai merge ca viata dupa viata sa ma intorc in iad,doar ca sa invat sa nu ma alatur nebuniei si rautatii generale.Vreau sa se termine odata...ca am obosit...

 

E pur si muove!

[M!ke 10]

Daca nu mai tii minte nimic din fostele vieti, atunci unde mai e progresul, cunoasterea, invatarea?

 

In subconstient cica.

Si il putem accesa diferite trairi ale subconstientului nostru , dar necesita o cunoastere inalta in domeniul "divinitatii" sa ii spun asa..

[Gigelul2 7]

Parerea mea e ca divinitatea poate fi cunoscuta de oricine. Eu personal cred in Biblie si in revelatie.

[Vriies 17964]

Cei ce cred in reincarnare spun ca fiecare viata e o sansa pentru a evolua, a invata.

 

Mi se pare curios ca desi inveti, totusi nu mai tii minte nimic atunci cand te incarnezi (asta in cazul in care teoria reincarnarii e adevarata). Daca nu mai tii minte nimic din fostele vieti, atunci unde mai e progresul, cunoasterea, invatarea?

 

Dar, luand reincarnarea in sens metaforic, ca o poveste arhetipala, intrebarea mea este:

 

ce ati invatat pana acum din actuala voastra viata?

unde sunteti cu cunoasterea in acest moment?

 

 

Din capul locului vreau sa spun ca nu am citit tot ce s-a scris aici si, eventual, imi cer scuze daca ceea ce voi spune eu s-a mai spus deja.

In primul rand as tine sa subliniez faptul ca am citit multe carti pe tema asta, a teoriei reincarnarii, intalnind o gramada de nonsensuri si interpretari "folcloristice". Insa am gasit si cateva chestii interesante pe care as vrea sa le impartasesc aici. Pentru a nu pierde prea mult timp, voi da un copy/paste dupa o postare de-a mea facuta cu cativa ani in urma, cand incercam sa sintetizez ce intelesesem eu prin reincarnare:

 

Teoria reincarnarii postuleaza existenta spiritului ca fiind principiul fiintei. Simplu spus, ea afirma ca oamenii ( de fapt orice fiinta ce poseda atat un spirit cat si, implicit, constiinta asociata acestuia) se supun legii renasterii, ca sa spunem asa. Adica, dupa ce omul moare, spiritul sau paraseste corpul fizic si ajunge Dincolo, care este inteles ca fiind un taram spiritual. Acest Dincolo este descris in moduri diferite, in diverse culturi si religii, ca fiind format din planuri, nivele etc. Desi se afirma explicit ca nu avem concepte adecvate pentru a descrie exact ce se intampla acolo, in linii mari, se poate spune totusi, ca in aceasta stare spiritul invata (in sensul ca el revede, sorteaza si distileaza toata experienta din viata precedenta) si se pregateste pentru o noua incarnare, in alt corp material. Acest proces constant al reincarnarii faciliteaza de fapt, evolutia spiritului pana la totala sa perfectiune.

Doua lucruri, zic eu, merita subliniate, si anume ca aceasta teorie postuleaza, unu: existenta spiritului ca fiind esenta sau principiul nostru, si doi: scopul vietii noastre il constituie evolutia spirituala, adica dezvoltarea continua a fiintei noastre sub toate aspectele sale (iubire, armonie, cunoastere, intelepciune etc.) pana la cele mai inalte nivele posibile.

Argumentul invocat cel mai adesea in sprijinul acestei teorii este ca, in nici un caz, nu se poate atinge perfectiunea intr-o singura viata; in fapt, pentru a atinge aceasta stare sunt necesare, nu o viata si nici sapte, ci, atentie, m i l i o a n e de astfel de reincarnari, la finele carora spiritul nu mai are nevoie de corpul fizic, el patrunzand in niste taramuri pur spirituale, unde-si continua alte cicluri de existenta.

Cam asta ar fi, in rezumat, teoria reincarnarii si de aici...evident ca se pot construi o multime de speculatii si scenarii.

In ceea ce priveste aceasta reincarnare s-au facut enorm de multe interpretari gresite, atat in cultura noastra europeana cat si-mai ales- in cultura de suprafata a filozofiilor orientale unde ea a fost asociata unei idei gresite de karma, multii ajungand lesne sa le fie indiferenta viata si sa-si doreasca moartea, fiind convinsi ca se vor reincarna "in conditii mai fericite"...

Aceasta se datoreaza unei interpretari total eronate a teoriei reincarnarii si voi incerca sa explic de ce... Atunci cand se vorbeste despre incarnarile noastre trcute sau viitoare, trebuie sa se tina cont ca acest lucru se refera strict la "spirit", sau mai corect, la forma -spirit ce constituie esenta personalitatii noastre.

Cu alte cuvinte, "eu" (fie ca sunt Gheorghe sau Ioana), care in momentul de faţă percep acum ca sper, iubesc, alerg, doresc, exist in lume (pe care altii il mai numesc si "personalitatea mea actuala" sau "constiinta"), deci eu, ca personalitate actuala, nu am fost niciodata reincarnat si nici nu voi fi! Am o singura viata, si asta atat timp cat ma percep pe mine insumi...

Adica "eu" sau personalitatea mea actuala, in momentul cand voi muri, dupa o anumita "perioada astrala" (asa cum e descrisa faza asta), voi inceta sa exist, fiind doar o amintire sau o ipostaza a spiritului. Ceea ce continua sa existe si supravietuieste mortii fizice, este doar spiritul meu ( care este suma tuturor personalitatilor pe care el insusi si le construieste in planul fizic) si nu "eu" ca personalitate! Cand se vorbeste despre reincarnarile noastre trecute sau viitoare, se vorbeste numai din punctul de vedere al spiritului, care constituie esenta noastra si care se va incarna formand o noua personalitate, total diferita, ce nu va mai avea nici o legatura cu cei ce suntem noi in momentul de faţă.

Ca o concluzie. scopul nostru trebuie sa fie, a trai cat mai bine, mai intens si cat mai mult, astfel incat sa putem experimenta cat de multe lucruri putem.

Si nu uitati: "Viata-i frumoasa, cum alta nu exista!".

[Ea. 8993]

Optimismul e un ochelar, ca si pesimismul, de altfel. Eu toata viata mi-am tot belit ochii sa vad ADEVARUL in ochi! Lentilele colorate is pentru cei cu ochii slabi!

 

Adevarul e relativ si subiectiv.

[omulfarachip 21]

Pana acum (am 29 ani), am invatat ca trebuie sa ofer iubire celorlalti pentru a-mi vindeca traumele sufletesti. Pentru a ma adapta la aceasta viata, trebuie sa am o misiune bazata pe verbul "a oferi", si, in plus "a empatiza cu". Daca nu-mi voi trata bolile sufletesti, nu voi putea sa-mi folosesc mintea minunata cu care am fost inzestrat. Limitarile mele sunt sufletesti. De indata ce voi invata sa ofer iubire ma voi vindeca. Aceasta este misiunea mea.

[Vriies 17964]

Ce ati invatat din aceasta incarnare?

Aș zice că încă nu știu exact. Pe bune, ca să am pretenția unui răspuns cât de cât bazat, ar fi trebuit ca până acum să-mi fi sintetizat și analizat în mod serios experiențele - ceea ce recunosc, nu prea am făcut. De aceea, poate că un răspuns competent pe această temă l-aș putea da undeva după pensionare, mai spre sfârșitul vieții, când voi avea, ipotetic, mai mult răgaz întru meditație.

Până atunci, însă, ca să intru în joc și să pun și eu un modest umăr la desfășurarea treburilor pe acest forum, pe baza experienței mele conștiente de până acum, am să încerc totuși un umil răspuns.

Am învățat că:

- nu e de dorit să-ți pierzi prețiosul timp din viață cu chestii superficiale și inutile sau cum ar spune o vorbă din popor: „nu e bine să-ți f*ți timpul aiurea”; 

- este de dorit să vrei să fii mai bun, mai frumos și mai deștept și să te străduiești în acest sens; 

- e bine să-ți recunoști greșelile și să încerci, pe cât posibil, să le îndrepți;

- e bine să spui „nu” orgoliului și prostiei;

- e de dorit să fii sincer, atât cu tine însuți cât și cu cei din jur, iar dacă circumstanțele sunt potrivnice e de dorit să fii diplomat în măsura în care sprijini adevărul și binele. 

[Maeve. 6635]

Never trust love. It can get you into trouble. 

[Vriies 17964]

2 minutes ago, Maeve. said:

Never trust love. It can get you into trouble. 

Foarte bine zis! Dar poate c-ar trebui reiterat și-n românește, pentru că, nu-i așa, ne aflăm totuși pe un forum în care ne exprimăm ideile și sentimentele în limba noastră frumoasă cum alta nu există! 

[Maeve. 6635]

Acum 2 minute, Vriies a spus:

Foarte bine zis! Dar poate c-ar trebui reiterat și-n românește, pentru că, nu-i așa, ne aflăm totuși pe un forum în care ne exprimăm ideile și sentimentele în limba noastră frumoasă cum alta nu există! 

Sa nu ai incredere in dragoste! Te poate baga in incurcatura! 

Editat August 31, 2020 de Maeve.