Omul si patimile sale

[LikeThisPoppy 1630]

Adica vrei sa zici ca terapia soc pe care ti/o poate administra viata e una din metodele de vindecare a unei patimi?

Daca m/ai cunoaste nu m/ai recunoaste vizavi de impresia pe care o ai acuma despre mine referitor la nervozitate, sunt f. calm, linistit, imi vad de ale mele, nu sunt violent nicicum, am insa in mine patima maniei destul de activa, se manifesta cand nu/mi iese ceva (acuma tot mai rar), in relatia cu familia, si atunci cand ma ia prin surprindere indeosebi).

Da, terapia soc e una din cele mai rapide pe care ti le administreaza viata. Mai e si aia, care modifica strop cu strop. Depinde ce are nevoie fiecare.

 

Deci eu nu inteleg, esti nervos cu patima dar nu esti violent?

Asta nu tine de calmitatea sau linistea ta generala. Accesele de nervi nu sunt starea normala a unei persoane.

[acces realitate 1081]

Da, terapia soc e una din cele mai rapide pe care ti le administreaza viata. Mai e si aia, care modifica strop cu strop. Depinde ce are nevoie fiecare.

 

Deci eu nu inteleg, esti nervos cu patima dar nu esti violent?

Asta nu tine de calmitatea sau linistea ta generala. Accesele de nervi nu sunt starea normala a unei persoane.

Depinde ce intelege fiecare din, patima, si in privinta fumatului, unii fumeaza 5 tigari pe zi altii 2 pachete, unii trag in plamani, alti mai putin, unii intra in "sevraj', altii nu etc.

Nu stiu daca eu pot fi catalogat ca 'nervos cu patima", nu jignesc, nu lovesc, nu sunt violent in nici un fel, tu dai patimi o alta valenta decat ii dau eu.

Desi am dat doua definitii din dex. ref. la patimi, eu nu ma raportez neaparat la ele, din punctul meu de vedere, indiferent daca potenta patimasa e activa 10%, 50%, 90%, e tot patima, faptul ca eu ridic tonul necontrolat si adresez vorbe ofensatoare, ca ma mai enervez uneori pe lucrul mainilor mele, ca nu am rabdare mai multa, nu ma scuza, sunt patimas.

Asta ca sa nu mai zic ca in situatii lmita e posibil sa imi pierd controlul, incidentele nu abunda in viata mea, nu sunt nici pe departe ce credeai.

[LikeThisPoppy 1630]

Pai ce descrii tu aici mi se pare o stare relativ normala, nu vad unde e patima.

[acces realitate 1081]

Pai ce descrii tu aici mi se pare o stare relativ normala, nu vad unde e patima.

 

Propun sa evidentiem care sunt patimile omului, cum de au aparut ele si mai ales ce poate sa faca cineva pentru a se elibera?

 

Iata ce consider eu:

-Patima e orice atasament care ajunge sa dea dependenta adica sa ne conditioneze la un momentdat.

-Vinovatul principal imi pare a fi atractia catre placere, dorintele, ba mai mult, uneori chiar dorirea (poate nu tocmai constientizata) unei neplaceri care poate aduce apoi o placere (a te supara ca sa iti satisfaci pofta de cearta, a cadea in tristete, deprimare, ca sa iti satisfaci, sa te indulcesti cu placerea confortului oferit de singuratate ori pt. comoditate).

-Patimile pot avea provenienta din inclinatia genetica sau (si) din dobandite (obisnuinta). Nu cred ca mai e necesar sa expun modul de aparitie al patimei, viciului, deoarece imi pare aproape imposibil ca sa fi scapat cineva de aceasta denaturare umana, adica sa nu se fi impatimit in nici un fel.

-Patimi si vicii: nestiinta (in sensul de considerare a ce stii tu, a punctului tau de vedere si al comunitatii cu care te identifici conceptual, ca fiind adevarul de netagaduit, infailibil), neiubirea de sine ca si egoismul nesupus intelepciunii, mandria (orgoliul-aroganta, vanitatea-parere inalta de sine), cupiditatea, invidia, dependenta de sexualitate, patima alimentara (poate chiar numita bulmie), tristetea, lenea (fizica, intelectuala si chiar sa zicem asa, spirituala), vinovatia, frustrarea, fricile dar si inconstienta, enervarea, ura, furia etc.

Apoi: alcoolul, tutunul, drogurile, ca si orice hobby care a devenit o dependenta, adica orice a carui lipsa (lipsire de el) creaza suferinta de vreun fel.

Chiar numita iubire, sentimentele, daca prin disparatia in orice fel a "obiectului" iubirii noastre suferim necontrolat asta dovedeste atasament patimas.

Nici nu m/am plans de o stare anormala fata de normalitatea clasica, dar normalitatea clasica e posibil sa nu fie tocmai normala, mai sus este expus succint punctul meu de vedere.

[LikeThisPoppy 1630]

Nici nu m/am plans de o stare anormala fata de normalitatea clasica, dar normalitatea clasica e posibil sa nu fie tocmai normala, mai sus este expus succint punctul meu de vedere.

Tu acuma ce vrei sa demonstrezi, ca normal ar fi ca Pamantul sa fie patrat?

[acces realitate 1081]

Tu acuma ce vrei sa demonstrezi, ca normal ar fi ca Pamantul sa fie patrat?

Nu.

Eu, si acum, inca as vrea sa/mi imbunatatesc parametri functionali, mai exact, sa ma dezleg tot mai mult de pofte, de atasamente, de conditionari, de dependente.

[LikeThisPoppy 1630]

Nu.

Eu, si acum, inca as vrea sa/mi imbunatatesc parametri functionali, mai exact, sa ma dezleg tot mai mult de pofte, de atasamente, de conditionari, de dependente.

Si crezi ca ar mai ramane ceva?

[Athmy 2564]

Da, da!!!!, :lol: Esti in autobuz, sa zicem, ti se fura portofelul, reactionezi, riposta e poate jignitoare sau vulgara, poate primesti si o palma, un stilet infipt in burtica.

Ai prins ideea? Vorbesc de situatii in care te ia valul realitatii si te spulbera.

Sau acasa izbucneste un conflic in 3 secunde (tu ai patima gata de atac permanent) nu apuci sa mai gandesti ceva, e reactie reflex.

Mai sunt si situatii in care ai timp dar tentatia de a te lasa in dezmierdarea placerii, satisfactiei personale, e prea mare ca sa ii poti rezista.

 

Pai esti posedat, de 25 de ani :)

[Athmy 2564]

Nici eu nu stiu exact cum voi face sa ma eliberez de patimi, unii zic ca e imposibil, altii nici nu/si dau seama de ele, cred totusi ca ma ajuta oarecum cunoasterea de care beneficiez inspirativ, deoarece ma face sa constientizez "adevaruri" tot mai inalte de natura sa ma metamorfozeze, numai ca ma cam epuizat calea cea lunga de un sfert de secol de cautari (unii nu inteleg cum de nu "ard" ca ei pt. cele "inalte", pai daca eu am ajuns la startul lor dupa ce am alergat maratonul, de unde ma?

 

De ce te-as intelege eu pe tine cand nici tu nu te intelegi? Eu zic sa nu mai cauti in aceeasi directie, ca evident nu e cea buna dupa atata timp (sau ce crezi?) si sa mai apleci urechea la sfaturi, atunci cand le ceri. Nu vine Mantuitorul inca sa te ia de manuta, sa iti arate calea. Cine te-a initiat, cine te-a ajutat, vreu si eu sa stiu ca sunt curios ce proptele ai. Nu mai multe decat ai tu, numai ca nu ma uit in urma cu furie, ci inainte cu posibilitatile de care dispun.

Chiar abureli de copii mici cu constiinta daca nu ai asa ceva.

[acces realitate 1081]

Si crezi ca ar mai ramane ceva?

Categoric da.

Ramane tot.

Problema e una singura, sa ma eliberez de atasamente, conditionari, dependente, si in paralel sa ma recladesc in cunostinta de cauza.

Exemplele sunt intotdeauna cele care limpezesc:

Pana acum ceva vreme consumam multe dulciuri, era o placere pe care mio ofeream din copilarie.

Datorita acestei placeri si a nestiintei si neconstientizarii urmarilor satisfacerii poftei de a consuma dulce, care imi aducea placerea gustului, m/am trezit cu un imdice glicemic peste limitele normale.

Atunci am inteles ca orice abuz, duce la deteriorarea organismului (problema e ca organismul simte abuzul inainte ca noi sa constientizam ca il abzam de ani buni).

Datorita poate uni exercitiu indelungat in privinta stapaniri poftei alimentare, si poate datorita faptului ca nu eram totusi dependent de dulce, am reusit usor sa renunt la minunatele prajituri, cioclate, sucuri (cel mai greu mi/a fost cu coca cola), a fost greu si cu inghetata vara

Acuma consum orice, dar am controlul asupra poftei, nu mai sunt sclavul ei, mananc numai daca imi dau aceptul constient dar in cunostinta de cauza, nu ca un patimas inconstient sau neputincios.

Cam asa gandesc eu ca e eliberarea de patimi

 

Pai esti posedat, de 25 de ani :>

:) De 25 "mi s/a pus pata pe tine", zice cantecul, adica pe patimi (e numai un aspect al lucrarii), posedat sunt si eu ca tot omul din frageda copilarie.

 

De ce te-as intelege eu pe tine cand nici tu nu te intelegi? Eu zic sa nu mai cauti in aceeasi directie, ca evident nu e cea buna dupa atata timp (sau ce crezi?) si sa mai apleci urechea la sfaturi, atunci cand le ceri. Nu vine Mantuitorul inca sa te ia de manuta, sa iti arate calea. Cine te-a initiat, cine te-a ajutat, vreu si eu sa stiu ca sunt curios ce proptele ai. Nu mai multe decat ai tu, numai ca nu ma uit in urma cu furie, ci inainte cu posibilitatile de care dispun.

Chiar abureli de copii mici cu constiinta daca nu ai asa ceva.

De ce mai intelege? Uite asa na. ^_^

Crede/ma, o fac, atunci cand chiar mi se spune ceva concret si nu e in contradictie cu cateva lucruri care tin de integritatea mea.

Uite, de exemplu, din cauza neputintelor mele de toate felurile, ma desconsideram pemine, poate chiar ma uram

La un momentdat, cineva, mi/a atras atentia ca se cuvine sa ma iubesc pe mine insumi.

Atunci a fost prima data in viata cand cineva m/a ridicat migea la fileu si in privinta fiintei mele,m/a facut sa ma aplec si asupra mea, sa ma aflu si pe mine ca pe un aproape caruia se cuvine sa/i ofer iubire, ba sunt primul aproape caruia se cuvine sa/i ofer iubire.

Cu "Mantuitorul" sa dezintegrat de mult, a disparut ca fumul, cum ziceam, am platit cu mult sange psihic decesul credintei in el, dar nu am avut scapare, am ajuns ateu fara voie, asta e inchisa.

Editat Ianuarie 4, 2011 de Numenume