catherinedeneuve 24 Raportează post Postat Decembrie 18, 2010 Toti suntem tristi caND ne este respinsa mandria. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Enya_Enya 62 Raportează post Postat Decembrie 18, 2010 Asta e greseala tipica a parintilor, au impresia ca ce e important pentru ei e important si pentru copii lor. Apropo, ce e important pentru tine? Da' de ce esti tu un suflet asa de amarat si chinuit, la 21 de ani? Ne zici si noua de ce, Adinuta? Ai incercat sa salvezi lumea si nu ti-a iesit, sau ce? Pentru mine e important sa am linistea aceea sufleteasca.Nu stiu de ce sunt asa..probabil am pus prea multe nimicuri la suflet...probabil nu am primit atentia necesara in copilarie...tot timpul mi s-a spus ca sunt proasta...tot timpul am fost comparata cu alte persoane...nu vad mai nimic bun la mine...Repet,aparent nu as avea motive sa fiu asa,dar vine din interior.Ar trebui sa descopar sursa ce m-a facut sa fiu asa...M-am inchis in mine de-a lungul timpului,deoarece parintii mei nu m-au inteles si nu m-au acceptat asa cum sunt,crezand ca sunt rea...Ei au pus accent pe scoala..ceea ce e bine,dar pe celelalte parti sunt la pamant(emotional)...De aceea ma simt eu asa...Mai am momente cand trec peste asta,dar reapare.Ma simt si mai rau cand ceilalti spun ca eu sunt vinovata ca sunt asa.Am incercat si mai incerc sa trec peste perioada asta,dar vazand ca nu reusesc imi pierd increderea.Sper ca m-ai inteles cat de putin :P Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
florianb 64 Raportează post Postat Decembrie 18, 2010 (editat) Ai 21 de ani, si ce faci? Lucrezi, esti studenta sau ce? Locuiesti cu parintii? Editat Decembrie 18, 2010 de florianb Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Enya_Enya 62 Raportează post Postat Decembrie 18, 2010 Ai 21 de ani, si ce faci? Lucrezi, esti studenta sau ce? Locuiesti cu parintii? Sunt studenta.In timpul liber locuiesc cu parintii mei(vacanta,week-end). Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Dreamer girl 72 Raportează post Postat Decembrie 18, 2010 Adinuta,m-a impresionat povestea ta pt ca si eu mai simt acest sentiment de tristete,si stiu cum e. :) Nici la mine viata nu e stralucitoare,dar incerc sa trec peste si sa fiu optimista.Doar optimismul te poate scoate si pe tine din starile astea....Alt sfat nu prea am cum sa-ti dau,pt ca si eu sunt emotiva si pun la suflet nimcuri.Dar e bine ca imi trece destul de repede :P Cu toate ca undeva in suflet raman si nimicurile... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
florianb 64 Raportează post Postat Decembrie 18, 2010 Sunt studenta.In timpul liber locuiesc cu parintii mei(vacanta,week-end). Daca esti studenta, asta este deja o mica realizare. Daca iti si place facultatea la care esti, cu atit mai mult. In plus, in majoritatea timpului nu mai esti sub influenta directa a parintilor. Nu vad de ce continui sa fii un suflet trist si amarat. :P Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Enya_Enya 62 Raportează post Postat Decembrie 18, 2010 Adinuta,m-a impresionat povestea ta pt ca si eu mai simt acest sentiment de tristete,si stiu cum e. :D Nici la mine viata nu e stralucitoare,dar incerc sa trec peste si sa fiu optimista.Doar optimismul te poate scoate si pe tine din starile astea....Alt sfat nu prea am cum sa-ti dau,pt ca si eu sunt emotiva si pun la suflet nimcuri.Dar e bine ca imi trece destul de repede :P Cu toate ca undeva in suflet raman si nimicurile... :) Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Dreamer girl 72 Raportează post Postat Decembrie 18, 2010 :) vezi?ai zambit,cu toate ca e doar un zambet "de internet" ca sa zic asa :D :P Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
LikeThisPoppy 1630 Raportează post Postat Decembrie 18, 2010 Daca te impresioneaza lucrurile marunte, nu se poate sa te impresioneze numai cele urate. Fii atenta la cele frumoase. Pana la urma viata e formata din lucruri marunte. Nu tre sa asteptam cine stie ce minuni sau aventuri debordante inchipuite de imaginatia noastra. Nu toti suntem facuti sa facem aceleasi lucruri pe care le face toata lumea. Esti diferita, accepta asta indiferent de ce spune majoritatea (stiu eu ce vb :) ) si traieste asa cum poti tu pentru a-ti pastra linistea sufleteasca, pt ca din cate-mi dau seama e cea care conteaza cel mai mult pt tine. Nu o da pt nimic! :P Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
ousor 187 Raportează post Postat Decembrie 18, 2010 Pentru mine e important sa am linistea aceea sufleteasca.Nu stiu de ce sunt asa..probabil am pus prea multe nimicuri la suflet...probabil nu am primit atentia necesara in copilarie...tot timpul mi s-a spus ca sunt proasta...tot timpul am fost comparata cu alte persoane...nu vad mai nimic bun la mine...Repet,aparent nu as avea motive sa fiu asa,dar vine din interior.Ar trebui sa descopar sursa ce m-a facut sa fiu asa...M-am inchis in mine de-a lungul timpului,deoarece parintii mei nu m-au inteles si nu m-au acceptat asa cum sunt,crezand ca sunt rea...Ei au pus accent pe scoala..ceea ce e bine,dar pe celelalte parti sunt la pamant(emotional)...De aceea ma simt eu asa...Mai am momente cand trec peste asta,dar reapare.Ma simt si mai rau cand ceilalti spun ca eu sunt vinovata ca sunt asa.Am incercat si mai incerc sa trec peste perioada asta,dar vazand ca nu reusesc imi pierd increderea.Sper ca m-ai inteles cat de putin :tease: Chestia asta li se intampla deobicei fetelor,parintii sunt prea protectivi cu ele... Nici pe mine nu ma inteleg cu multe chestii ai mei,dar am parte de toata afectiunea lor,am un strop mai mare de libertate,eu le dau ce vor (note bune) si ei imi dau ce vreau (in limita posibilitatilor materiale). Nici la mine viata nu e stralucitoare,dar pana nu o sa fiu pe propriile mele picioare nu o sa pot sa schimb nimic,nici programul,nici ...nimic... Spre deosebire de mine tu ai 21 de ani,esti pe picioarele tale,iti poti castiga banii de una singura,ai o casa separata de alor tai,poti sa iesi in oras cand vrei. Prietenii sunt o comoara,in limita posibilitatilor lor mentale o sa te inteleaga,pentru ca nu esti un strain pentru ei,presupun ca ai un/o "cel mai bun prieten"(o comoara),vorbeste cat mai mult cu el,el o sa vindece unde te doare mai tare. Cunosc multi oameni emotivi,pe nici unul nu am reusit sa il scap de aceasta "boala",am fost mereu un bagacios,m-am bagat in viata oamenilor si am incercat sa ii scap de probleme (deobicei ale prietenilor),dar cum ziceam,nu am reusit sa scap pe nimeni de emotivitate,decat pe mine. Si iti spun sigur ca nu e deloc usor,fara ajutor e aproape imposibil sa scapi de aceasta problema. Ziceai ca ai tai ziceau ca ersti proasta? Nu esti,si pe mine ma faceau unii prost,cand defapt eu eram mai destept decat ei,la inceput ma durea,ma gandeam "mah,oare sunt prost?" pana incepeam sa cred ca sunt unul. Dar asta m-a facut sa iau decizia de-a arata tuturor ca sunt destept,talentat si plin numai de calitati. De aici a pornit lupta cu indreptarea mea,am sters pe rand toate defectele mele,pana am ramas doar cu cateva minore :P Acum ca stiu ca nu am defecte ci doar calitati,sunt gata sa am incredere in mine,caci pana la urma emotivitatea ori o ai in sange,ori porneste de la lipsa de incredere in propria persoana,chiar daca o ai in gene,o poti estompa neh? Eu iti recomand sa faci ca mine daca ti-ai dat seama care sunt problemele tale,fugi la un psiholog si vorbeste cu el,in functie de ce probleme ai el iti da sfaturi bune :) A da,si sursa problemelor tale e felul in care te-au tratat parintii cand erai mica :D , probabil te tine-au inchisa in casa,iti ziceau non-stop sa inveti,si cand era vorba sa iesi afara cand toata lumea era afara intrebarea suprema era : "ti-ai facut temele?".Cand vroiai sa te intalnesti cu vre-un baiat t-era frica sa le spui asta si nu vroiai sa te mai intalnesti cu el si chestii de genu neh ? (e doar o presupune,nu te cunosc destul de bine ca sa iti zic ceva sigur) Singura ta vina a fost ca ti-a pasat mereu de parerea celorlalti :P Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
