Nemeton 91 Raportează post Postat Decembrie 12, 2010 "Craciunul, cea mai frumoasa perioada a anului, in care trebuie sa fii mai bun si alaturi de cei dragi..." Cand s-a petrecut povestea ce urmeaza nu credeam lucrul asta...si nici acuma sincer sa fiu nu prea cred si nu ma bucura foarte mult craciunul... Povestea mea s-a petrecut in vremea cand eram copil...clasa a doua!?... era perioada craciunului, pe de o parte ma bucuram, dar pe de cealalta nu prea. vacanta de craciun! "Ura, ura, ura!" Urma sa fie primul an in care faceam craciunul fara bunicul, bunicul murise cu sase luni in urma. Craciunul nu era un moment de prea mare bucurie, pentru ca trebuia sa-l privesc pe tatal meu si pe bunica, cum se imbatau si dupa, urma o grea munca de convingere pentru ai putea duce in pat, lucru care nu se petrecea doar de craciun, dar de craciun aveau un motiv in plus pentru a "petrece". Craciunul pentru mine nu era o perioada a cadourilor, pentru ca din acel an am inceput sa stiu ce urma sa primesc de craciun...niste portocale, niste banane si daca le-a mai ramas ceva rest de cum si-au cumparat bautura, in cadoul de craciun s-ar mai fi ratacit si cateva napolitane vrac. Impodobitul bradului nu mai era un prilej de bucurie, pentru ca personajul care facea ca acest obicei sa fie special, nu mai era cu mine. Dar totusi participam la impodobit si simulam o placere extraordinara... Singurul lucru care il impodobeam cu placere era un arbore de cauciuc intr-un ghiveci foarte mare, care era o floare adusa cu mult timp in urma de bunicu in casa si care de-a lungul anilor chiar a inceput sa arate ca un mic arbore, avea probabil undeva pe la un metru si cativa centimetri. Fiind planta preferata a bunicului, aveam impresia cand il impodobeam ca si bunicul este alaturi de mine, si ca ma ajuta. Nu era nimic special la acest arbore nu avea florii, era destul de normal, dar pentru mine era special... Dupa "frumoasa" petrecere de craciun si dupa izbanda de ai putea pune pe tata si bunica in pat, singurul lucrul care mi-l mai doream, era sa-i pot spune buniccului un craciun fericit. asa ca am hotarat sa cobor in coridor langa brad si arborele de cauciuc, pentru a sta linistit si sa-mi amintesc cum anul trecut stateam la bunicul in brate si cum imi citea povesti de craciun noaptea la lumina instalatiei din brad. Asa ca am coborat scarile si cand am ajuns in coridor, am vazut in capatul celalalt al caridorului intre brad si arborele de cauciuc, umbra, fantoma, ziceti-i cum vreti, a bunicului, care imi zambea. Se uita la mine cu acei ochi albastri calzi, care ii dadeau tot timpul un aspect tineresc, in pofida faptului ca avea o anume varsta, dupa care s-a uitat la arborele de cauciuc si la cum era impodobit, dupa care a pus mana pe el si a disparut... Pentru o secunda am crezut ca am vedenii, ca mi s-a parut, si m-am indreptat inspre brad cu ochii in lacrimi. m-am asezat sa-mi recapat suflarea si sa-mi dau seama ce s-a intamplat, moment in care am observat ca in varful crengilor de la arborele de cauciuc, se aflau niste micute flori albe, care aratau extraordinar si miroseau extraordinar,florii care in acea zi dimineata nu existau, cand le-am vazut am inceput sa plang. Ma gandeam ca este cel mai frumos cadou de craciun pe care l-as fi putut primii si ca bunicul nu m-a uitat. Si chiar a fost cel mai frumos cadou de craciun. Din acel moment am inceput sa cred in "magia craciunului". In acea noapte am dormit sub brad, foarte linistit si in dimineata urmatoare cand m-am trezit, am crezut ca totul a fost un vis... dar nu a fost, pentru ca florile erau tot acolo, si in lumina diminetii parca erau si mai frumoase. Acuma nu mai sunt in stare sa va descriu starea pe care o aveam, dar era o fericire amestecata cu o stare de bine, cum nu am avut ocazia sa simt de multe ori. Si din acel an in fiecare an de craciun arborele de cauciuc facea cateva floricele micute, care imi aminteau tot timpul de bunicu si cadoul lui. Poate si acuma mai infloreste, daca il mai are bunica, sper ca nu l-a aruncat. Parca as mai vrea sa-l vad inca odata inflorit... Imi cer scuze ca scriu niste lucruri putin cam triste, dar cand am vazut aceste povestii de craciun, mi-am adus si eu aminte de aceasta. Care pot spune ca este cel mai frumos de craciun care mi s-a intamplat. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Amarena 13830 Raportează post Postat Decembrie 19, 2010 De ce oare nu comenteaza nimeni povestea asta? E chiar o poveste... Si e povestita frumos. Mie mi-a placut mult. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Andruta* 35 Raportează post Postat Decembrie 19, 2010 Și mie. Este emoționantă povestea. Și foarte sinceră. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ravl 171 Raportează post Postat Decembrie 20, 2010 De ce oare nu comenteaza nimeni povestea asta? E chiar o poveste... Si e povestita frumos. Mie mi-a placut mult. Nu o comenteaza nimeni pentru ca'i trista Ama , iar oamenii nu vor lucruri triste in viata lor . Nu neaparat din egoism, ci dintr'un mecanism de auto-aparare . * Assommio , eu m'as duce sa iau planta aia la mine'n casa, in cazul in care mai exista . :unsure: Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
