Jump to content
Forum Roportal
Sign in to follow this  
bahuczki peter

Un sufletel de Craciun

Recommended Posts

Prin decembrie 86' urma sa plecam pentru sarbatoriile de iarna la bunicii de la sat. Era deja o traditie sa petrecem la ei Craciunul si Anul Nou. Din pacate mama nu a putut sa obtina concediu de la job mai repede si am fost nevoiti sa plecam chiar in ziua de Craciun cu trenul, deoarece trebuia sa lucreze si in tura de dupamasa din Ajunul Craciunului.

Toti ne-am pregatit bagajele pana pe la 2 noaptea, urmand ca la 5 dimineata sa pornim catre gara. Fiind copii cuminti atat sora mea, dar si eu un inger, mama ne-a cadorisit cu plasa de cadouri primite de la job.

Si cum ne pregateam noi de culcare am vazut ca afara a inceput sa ninga cu fulgi mari. In scurt timp toata strada era acoperita cu zapada. Era un peisaj de basm. Logic ca somnul mi-a disparut si am inceput sa privesc la geam jocul fulgilor de nea. Eram incantat peste masura. Cadouri, vacanta, zapada, reteta perfecta pentru un copil.

Minutele s-au scurs cu repeziciune si fara sa ne dam seama era deja ora de plecare. Incercam in zadar sa plecam cu taxiul. Afara era patinoar. Drumurile erau impracticabile. Se intrezarea amanarea plecarii. Toate planurile ne erau spulberate. Eu am inceput sa ma smiorcai, sa fac crize ca vreau la bunici, dar mi-am revenit rapid cand m-am intresectat cu o plama zdravana.

In cele din urma cu interventii si multe insistente un vecin s-a oferit sa ne duca la gara.

Ajunsi, am inceput sa alergam de nebuni spre peron. De doua ori am simtit ca e a dracu de dureros sa pici in fund pe gheata. Dar nimic nu ne putea opri acum. Ma ajuta mama sa inaintez, tarandu-ma dupa ea mai mult pe jos decat in picioare.

In momentul in care impegatul fluera de plecare, am reusit sa ajungem la usa vagonului. Cu o precizie data naibii, bagajele au fost aruncate in tren si noi urcati in siguranta.

Abia cand am ne-am asezat pe bancheta rece ca si gheata si trenul era in viteza, am rasuflat usurati.

In vagon puteam sa ma bucur de zapada. Un geam nu se inchidea prea bine si viscolea la propriu in vagon.

Doar mama era deranjata de frig si dupa cateva amenintari adresate nasului, am fost poftiti intr-un vagon incalzit.

Cele 12 ore au trecut cu repeziciune; doar propriul sforait ma mai deranja uneori si-mi alunga visele.

In gara ne asteptau bunicii, urmand sa parcurgem un drum de inca 10 km pana in sat. Cand am iesit din gara am vazut ca zapada era aici mai inalta ca mine. Pe cand cautam eu cu privirea masina cu care trebuia sa ne deplasam, vad un consatean a bunicilor, cu sania trasa de doi cai mari si albi.

Am luat cu toti loc pe bancheta si ne-am acoperit picioarele cu paturi de lana. Era rustic, dar confortabil.

Dupa aproximativ o ora de mers am ajuns la casa bunicilor. Despachetam in graba si ne-am asezam la gura sobei sa ne incalzim.

Adultii au beneficiat de vin cald, iar noi de ceai si prejituri. Afara era deja intuneric.

Bunica ne-a chemat in camera cu bradul ca sa ne ofere cadourile ,,Mos Craciun''. Daca ma trezeam sa spun ca nu exista, nu mai pupam eu cadouri; asa ca m-am lasat cuprins de spiritul Craciunului :o:

Istet mai eram. Repede am sesizat ca bunicul nu era prin preajma. Suspect, dar de asteptat. M-am facut ca nu observ.

In scurt timp s-a auzit Ho Ho Ho. Era Mosul. Avea un fizic izbitor de asemanator cu al bunicului. Chiar si modelul de la cizme era identic cu a lui. Poate eveau acelasi cizmar. :-

M-a chemat la el si ma asezat in poalele lui. M-a intrebat daca am fost cuminte, daca invat bine la scoala etc. Dupa ce si-a facut numarul, m-a intrebat ce vreau sa-mi ofere cadou.

A venit randul meu sa aberez, de l-am socat cate imi trebuiau. Dar in scurt timp si-a revenit si mi-a oferit dulciuri, un pulover marca bunica si multe altele ce nu m-au prea impresionat. Eram de la oras, standerde ridicate :ill:

Si cand dau sa plec, ma cheama la el si-mi zice ca mai are un cadou pentru mine. Si baga mana in cojoc si scoate un pui de ciobanesc german de vreo 2 luni.

Am inceput sa ma bucur de ziceai ca mi-au dat energizante. Instant l-am luat in brate si am inceput sa-l mangai. In scurt timp i-am dat un nume Chris. Mosul incerca sa-mi zica ca va veni si la anul daca sunt cuminte, dar nu aveam eu timp de el.

Toata familia am inceput sa ne jucam cu el.

Dupa vreo ora, catelusul era lesinat de oboseala. Ne-ma dus impreuna la culcare, iar la cat imi era de drag, am adormit cu el in brate.

Timp de 13 ani a fost un membru iubit al familie si impreuna am avut multe amintiri frumoase.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Sign in to follow this  

×