Copilul si convigerile parintilor

[cioanas 1]

O intrebare...Imi cer scuze ca sunt offtopic, dar nu vad rostul deschiderii unui alt topic numai pt o intrebare: am invatat la scoala ca numele Mantuitorului se scrie Iisus si nu Isus; fiecare religie il scrie diferit sau exista o alta explicatie?

 

 

Iisus Hristos sau Isus Cristos?

 

Nu te mantuiesti daca scrii numele lui Isus cu doi de "i"

In pagina "Lumea crestina" din 28 mai 2005 am publicat punctul de vedere al istoricului Gabriel Catalan, care sustine ca grafia "Isus Cristos" este corecta, intrucat limba romana, fiind de origine romanica, nu trebuie sa urmeze traditia slava a preluarii foneticii grecesti, ci legile lingvistice de evolutie a cuvintelor de provenienta latina. In pagina noastra de sambata trecuta, 4 iunie 2005, bizantinologul Petre Guran (care traieste in strainatate), sustine un punct de vedere diametral opus celui afirmat de istoricul Gabriel Catalan, polemizand cu exagerarile latiniste din istoria limbii romane: "Isus se scrie in limba romana cu doua vocale initiale, ca urmare a transliterari sonoritatii primelor doua vocale din ortografia greceasca a acestui nume". In aceasta disputa intervine cu o promptitudine remarcabila tanarul carturar Cristian Badilita (rezident in Franta), care il contrazice pe prietenul sau Petre Guran cu argumente de bun-simt din domeniul lingvisticii: romana este o limba fonetica, deci "cuvintele trebuie scrise asa cum se pronunta". Cu interventia poetului carturar Cristian Badilita, ancheta noastra (cu o audienta remarcabila) incepe sa devina palpitanta si - ca urmare - ii vom acorda spatiu extins, cu perspectiva proiectarii unui volum special dedicat acestei pasionante teme, care framanta crestinatatea romaneasca. In numerele urmatoare vom publica punctele de vedere ale unor remarcabili teologi si istorici, care au rezonat la ancheta noastra, dar si opiniile legitime ale normatorilor de limba: scriitorii si specialistii limbii.

 

"Imi pare rau ca nu pot fi de acord cu prietenul meu si excelentul carturar Petre Guran in privinta ortografierii numelui Mantuitorului in romaneste. De zece ani scriu si spun urmatorul lucru, care mi se pare de bun-simt: nu exista doua limbi romanesti, una civila si alta religioasa. Nu exista doua ortografii romanesti, una civila si alta religioasa.

Prin urmare, cuvintele trebuie scrise asa cum se pronunta, indiferent din ce registru provin: pronuntam "Isus" cu un singur "i", e foarte normal, deci sa scriem cu un singur "i". Pentru al doilea nume sunt doua posibilitati, la fel de legitime: "Hristos" si "Cristos" (nu "Christos"!). Faptul ca limba romana este de origine latina nu are nici o importanta in chestiunea de fata, cum pretinde primul dvs. corespondent (istoricul Gabriel Catalan, n.n.). Si nici faptul ca numele Mantuitorului provine din greaca (daca asa ar sta lucrurile, ar trebui transcris etimologic pana la capat, "Iesous Christos", nu "Isus Hristos", dupa greaca veche, nu dupa neogreaca!). Eu insumi m-am luptat cu morile de vant in doua imprejurari: la traducerea "Patericului" si la traducerea "Septuagintei". Pur si simplu am cedat in fata preopinentilor (redactorii editurii), care au impus solutia "traditionala", "Iisus Hristos", invocand fara drept de apel argumentul "traditiei", argument care nu tine stiintific, dar impune pravoslavnic. Asadar, m-am inclinat in fata lui, tocmai pantru ca discutia mi s-a parut si ridicola si fara nici o miza. Nu te mantuiesti daca scrii numele lui Isus cu trei "i", sau patru de "h". In cartile mele personale, cand nu am de dat socoteala decat bunului simt si corectitudinii lingvistice, folosesc "Isus Cristos" (desi, repet, nici "Isus Hristos" nu este incorect).

 

Fisa biobibliografica sumara

 

Cristian Badilita s-a nascut in 1968, in nordul Bucovinei

- Patrolog, eseist, poet

- Doctor in istoria crestinismului timpuriu, la Universitatea Paris IV-Sorbona.

- Din anul 2002, bursier al Institutului de Cultura din Trento.

- Coordoneaza traducerea "Septuagintei" in romaneste, sub egida Colegiului Noua Europa.

- Carti publicate, in Romania: "Sacru si melancolie" (1997); "Calugarul si moartea" (1998); "Tentatia mizantropiei. Stromate" (1999); "Platonopolis sau Impacarea cu filozofia" (poeme 1999); "Cartea micilor erezii" (poeme 1999); "Regele cu o harpa in maini" (poeme, 1999). "Nodul gordian" (jurnal si eseuri, editie definitiva, 2005), "Manual de anticristologie" (2002), "Captiv in lumea libera. Convorbiri cu Theodor Cazaban" (2002), "Pe viu despre Parintii Bisericii" (interviuri, 2003), "Vazutele si nevazutele" (2004).

- Cristian Badilita a ingrijit prestigioase editii si antologii si a publicat o serie remarcabila de traduceri comentate din scrierile fundamentale ale crestinismului.

[J0' 2]

m-am nascut intr-o famile de atei , cand am aflat ca exista Dumnezeu a fost la gradinita

 

iar mai apoi de la tatal vitreg , care era catolic , dar vorebea destul de rar despre religii

Editat Ianuarie 12, 2006 de Joanna

[Pixelut 3]

Inteleg, ai avut o baza ateista si apoi ai trecut printr-un divort al parintilor care te-a marcat...

[J0' 2]

Inteleg, ai avut o baza ateista si apoi ai trecut printr-un divort al parintilor care te-a marcat...

mai mult m-a marcat moartea tatalui meu vitreg si urmatoarea recasatorie a mamei :friends:

 

iar ca sa fiu on topic , aveam in "noua" familie o sora care era convertita la charistmatici , iar de acolo au inceput "studiile" despre religie si etc :kisses:

[dan-marius 0]

Ar fi de discutat ce anume au in comun un ateu si un credincios. Opinia mea e ca ateismul si religia au un punct comun: credinta. Atat ateul cat si omul religios cauta constant sa-si confirme ipoteza.

 

Ateul, in masura mai mare, pozeaza in rolul "dezinteresatului". Pentru el lucrurile trebuiesc studiate si apoi formata o opinie. In realitate lucrurile stau cu totul altfel. Ateul, ca si credinciosul, porneste din start cu credinta ca Dumnezeu nu exista, si cauta in mod constant sa gaseasca argumente.

Ateul porneste cu convingerea ca Dumnezeu nu exista (cel putin in forma pe care o percepeti voi).

Radacinile acestei credinte sunt - dupa opinia mea - familia. De regula o familie religioasa va avea fie un copil religios, fie un copil cu anumite convingeri religioase. O familie cu vederi ateiste va avea fie un copil ateu, fie un copil agnostic, fie chiar un copil religios. Cineva poate spune: "Parintii mei au fost religiosi, dar eu sunt un ateu convins!". Gresit! Nu este un ateu convins, ci a devenit. Initial a fost religios, pentru ca a copiat - inevitabil, asa ne formam cu totii! - opiniile parintilor. Ca la o anumita varsta si le-a schimbat e alta poveste.

Faptul ca a copiat sau nu opiniile (gesturile) parintilor e irelevant: daca la un moment dat copilul este ateu atunci nu are imporanta daca a devenit asta sau a fost mereu asa.

=======================

 

Haideti sa vedem pe acest forum cine provine din famile religioasa si cine provine din familie atee. Care este evolutia fiecaruia in raport cu convingerile familiei, si sub ce semn s-a situat copilaria sa. Cred ca ar trebui sa avem urmatoarelel categorii:

 

- crestini practicanti - persoane religioase care cred cu convingere si practica un cult religios

 

- crestini nepracticanti - persoane cu vederi moderate, care sunt de acord cu un anumit cult dar nu-l practica

 

- atei ferventi - cei ce resping cu vehementa si fara drept de apel orice forma de religie, considerand ca Doamne-Doamne e o poveste de adormit copii si adultii infantilizati.

 

- atei moderati (spre agnostici) - care cred ca exista CEVA, dar nu Dumnezeul religiilor

 

- agnostici - cei pentru care problema existentei/inexistentei lui Dumnezeu e indiferenta.

Dumnezeul religiilor? ^_^ :)

[Dunedain 2]

eu cele mai multe cazuri pe care le-am vazut e familie religioasa-copil ateu.Cu cat mai inversunata prima cu atat mai inversunata si atitudinea copilului.

ceva mai evident decat asta pentru ca faptul ca religia trebuie descoperita ca o experienta personala si nu impusa..nu stiu sa existe

[Miss Bitch 343]

eu cele mai multe cazuri pe care le-am vazut e familie religioasa-copil ateu.Cu cat mai inversunata prima cu atat mai inversunata si atitudinea copilului.

ceva mai evident decat asta pentru ca faptul ca religia trebuie descoperita ca o experienta personala si nu impusa..nu stiu sa existe

Hmm, daca stau bine si ma gandesc, cazurile din acestea am vazut foarte rar. Credinta parintilor nu poate fi impusa...si mai ales, cand ajunge sa inteleaga ce se intampla in jurul lui, copilul poate alege singur daca sa creada sau nu in ceea ce i se spune la biserica sau in ceea ce citeste in cartile sfinte. Dar la ce cazuri ai facut referire? Poti da un exemplu mai concret, asta ca sa nu bat apa-n piua. ^_^

[Pixelut 3]

Cercetarile oamenilor de stiinta arata ca primele senzatii apar inca din primele luni de viata. Chiar daca nu are un sistem format, copilul aude si simte. Cazul unui violonist care era obsedat de o anumita bucata muzicala. Auzise piesa accidental, in copilarie, si se hotarase sa urmeze muzica. Cand i-a cantat-o mamei aceasta i-a spus: "stiu, o ascultam de multe ori cand eram insarcinata".

 

Bazele pe care ni le dau parintii nu sunt rationale, si sunt de mii de ori mai puternice decat cea mai sofisticata judecata. Un copil nascut intr-o familie religioasa poate alege ateismul.

 

Dar exista si reciproca. Exista atei, nascuti in familii de atei, care au devenit crestini.

[Dunedain 2]

Hmm, daca stau bine si ma gandesc, cazurile din acestea am vazut foarte rar. Credinta parintilor nu poate fi impusa...si mai ales, cand ajunge sa inteleaga ce se intampla in jurul lui, copilul poate alege singur daca sa creada sau nu in ceea ce i se spune la biserica sau in ceea ce citeste in cartile sfinte. Dar la ce cazuri ai facut referire? Poti da un exemplu mai concret, asta ca sa nu bat apa-n piua. ^_^

heidy..mai citeste o data ce am scris..si daca tot nu intelegi iti mai explic o data.si apoi..tradu si ce ai vrut tu sa spui :)

[Miss Bitch 343]

heidy..mai citeste o data ce am scris..si daca tot nu intelegi iti mai explic o data.si apoi..tradu si ce ai vrut tu sa spui ^_^

Eu am inteles ce ai vrut tu sa zici. Copilul crede exact pe dos...sau se incapataneaza sa creada ca Dumnezeu exista, daca parinti sunt atei si invers...

Eu ti-am spus ca religia nu poate fi impusa de catre parinti copiilor si ca eu am vazut foarte rar cazuri in care copii sa creada exact invers decat cred membri familiei.