Argumentul lui Rousseau

ruudflo a scris:

Ionciobanu a scris:

Intoleranţa e a inculţilor,

ruudflo a scris:

Paradoxal. Ai reusit sa nu zici nimic, zicand ceva.

Cere-I să te

ruudflo a scris:

„Cei ce fac deosebire intre intoleranta civila si intoleranta teologica, dupa parerea mea, se inseala . Aceste doua feluri de intoleranta sunt inseparabile. E cu neputinta sa traiesti in pace cu oamenii pe care-i socotesti sortiti iadului; a-i iubi ar insemna sa urasti pe Dumnezeul care-i pedepseste ; este absolut necesar ca ei sa fie ori convertiti, ori pedepsiti . Pretutindeni unde intoleranta teologica este admisa, e cu neputinta ca ea sa nu aiba si vreun efect de ordin civil, suveranul nu mai este suveran, nici macar pamantesc : din acel moment, preotii sunt adevaratii stapani, iar regii nu mai sunt decat slujitorii lor.” (J.-J. Rousseau, Contractul social, III, cap. VIII)

Considerand corecta argumentarea lui Rosseau, este destul de sigur sa afirmam ca toti crestinii din Romania, prin relatiile directe cu ceilalti, intr-o anume masura, il urasc pe Dumnezeu .

Daca privesti argumentul prin prisma valorii de adevar a unor enunturi logice, asa e. Practic insa, fiecare individ religios filtreaza in mod personal nevoia de aplicabilitate a dogmei pe care o imbratiseaza. Daca nu ar fi asa, ai putea spune, in virtutea aceluiasi argument, ca cel care crede in Dumnezeu nu are cum sa faca rau in mod constient.

E un ciclu vicios al slabiciunii umane aici; incapacitatea de a traduce in practica niste principii ideologice, asumate la randul lor din incapacitatea de impacare cu viata insasi pe baze strict rationale. Nu e o critica la adresa celor credinciosi, o facem toti intr-o masura sau alta. Vorba lui nea’ Cohen; there is a crack in everything, that’s how the light gets in.

Ionciobanu a scris:

Intoleranţa e a inculţilor,

fitzroy a scris:

Daca privesti argumentul prin prisma valorii de adevar a unor enunturi logice, asa e. Practic insa, fiecare individ religios filtreaza in mod personal nevoia de aplicabilitate a dogmei pe care o imbratiseaza. Daca nu ar fi asa, ai putea spune, in virtutea aceluiasi argument, ca cel care crede in Dumnezeu nu are cum sa faca rau in mod constient.

E un ciclu vicios al slabiciunii umane aici; incapacitatea de a traduce in practica niste principii ideologice, asumate la randul lor din incapacitatea de impacare cu viata insasi pe baze strict rationale. Nu e o critica la adresa celor credinciosi, o facem toti intr-o masura sau alta. Vorba lui nea