Noutăţi ale ştiinţei şi tehnicii

O nouă teorie despre formarea fulgerelor

Noi cercetări sugerează că toate fulgerele de pe Păm

Atmosfera Păm

Un avion a zburat 800 km, fiind pilotat de la sol

Realizarea cu succes a călătoriei de 800 km este considerată un punct de cotitură

De ce bebeluşii din lumea întreagă rostesc cuvântul "mama" ?

Fiecare limbă are un cuvânt specific pentru a defini apa. În limba swahili, vorbită de populaţia bantu, apa este numită "maji", în daneză, "vand", iar în japoneză "mizu". Deşi toate aceste cuvinte descriu cel mai des întâlnit element ce susţine viaţa, din punct de vedere lingvistic ele nu au nimic în comun. Cu toate acestea, există un singur cuvânt care se pronunţă la fel în mai toate limbile de pe Pământ: "mama".

"Mama" este un cuvânt universal ce o descrie pe femeia care ne oferă cea mai multă dragoste atunci când noi ne aflăm în cea mai vulnerabilă stare. Deşi în multe limbi cuvântul capătă altă formă atunci când este folosit în cadru formal, într-un mediu informal el este cel mai adesea întâlnit sub forma de "mama".

Totuşi, de ce spunem "mama" şi cum de cuvântul este rostit atât de repede de copii ? Specialiştii susţin că există două motive: gurile leneşe ale copiilor şi sânii.

Studiul realizat asupra cuvintelor "mama" şi "tata" ca termeni universali a fost realizat de lingvistul rus Roman Jakobson. El a explicat că cea mai simplă vocalizare este cea produsă prin rostirea vocalelor cu gura deschisă. Bebeluşii pot scoate astfel de sunete încă din prima zi, iar apoi, pe măsură ce experimentează realizarea altor sunete, ei încep să testeze unele dintre cele mai simple consoane.

De obicei, bebeluşii încep să folosească sunete pe care le pot face cu gura închiză sau "consoanele labiale" precum "m", "p", "b". Astfel, ei se concentrează pentru a crea noul sunet "mmmmm", pentru ca apoi să se relaxeze deschizând gura şi eliberând sunetul "ah". Ca urmare a tendinţei de vorbire a bebeluşilor de a repeta sunetele produse de ei, apar sunetele "ma-ma", "pa-pa", "ta-ta", "ba-ba" etc.

Dar de ce gravitează copiii în jurul consoanei "m" ? Din cauza sânilor. Sunetul "m" este cel mai uşor de produs de bebeluşi atunci când sug lapte de la mama şi simt plăcerea gustului. Chiar şi la maturitate, oamenii au tendinţa de a asocia "mmm" cu ceva bun sau gustos.

Lucrarea lui Jakobson sugerează că bebeluşul nu are idee că pe cea care îl îngrijeşte o cheamă "mama". Pentru el, "mama" nu înseamnă "te iubesc", "femeie-înger, cea care îşi sacrifică somnul şi cariera pentru mine", ci doar "mâncare".

Aşadar, atunci când un copil îi spune tatălui său "mama" şi devine nerăbdător realizând că acesta nu se transformă în "mama", el nu cere neapărat prezenţa mamei. Copilul îşi dă seama că nu are de-a face cu "furnizorul de hrană numărul 1", motiv pentru care aşteaptă ca acesta sau înlocuitorul său din latex (biberonul) să îşi facă apariţia cât se poate de repede.

În ceea ce priveşte cuvântul "tata" sau "dada", putem presupune că acelaşi model de discurs se dezvoltă şi este rearanjat prin îndrumarea părinţilor. Astfel, bebeluşul învaţă repede că dacă spune "ta-ta" va primi totuşi mâncare, chiar dacă nu direct de la sân.

Părinţii încurajează discursul copilului şi îl ajută pe acesta să îşi rafineze inflexiunile. Astfel, "mama" şi "tata" încep să reprezinte chiar persoanele din viaţa copilului.

Surse: descopera.ro, THE WEEK

De ce au încetat egiptenii să mai construiască piramide ?

După o perioadă în care au construit piramide pentru a-şi îngropa morţii iluştri, egiptenii antici au renunţat la aceste construcţii şi au trecut la îngroparea în mormintele din Valea Regilor. De ce au încetat să mai înalţe spectaculoasele monumente piramidale ? O nouă teorie propune o explicaţie neaşteptată: tocmai din cauză că ajunseseră să le construiască prea bine.

Ideea îi aparţine lui Peter James, inginer constructor, care a fost chemat în Egipt pentru a ajuta la conservarea a ceea ce a mai rămas din învelişul exterior al Piramidei Înclinate (sau Piramida Romboidală), una dintre piramidele din necropola regală de la Dahshur, la 40 km sud de Cairo.

Iniţial, piramidele erau îmbrăcate la exterior cu plăci netede de piatră calcaroasă, dar acest înveliş exterior a dispărut, în cazul multora dintre ele.

Teoria curentă susţine că aceste plăci au fost furate de diverşi hoţi oportunişti, în decursul timpului.

Dar, dacă această teorie ar putea explica dispariţia învelişului din partea de jos a piramidelor, ea nu explică şi distrugerile localizate mai sus. Peter James a observat că nu existau urme de schele sau indicii ale tăierii intenţionate şi simetrice a blocurilor de piatră în partea superioară a piramidelor; degradarea părea să fi avut loc la la întâmplare.

Peter James şi-a prezentat observaţiile elaborând totodată o nouă teorie asupra modului în care avusese loc degradarea învelişului exterior al piramidelor. El crede că acest fenomen i-ar fi făcut în cele din urmă pe egipteni, să renunţe la ridicarea acestor construcţii care cereau o muncă enormă, dar se degradau rapid în ceea ce priveşte aspectul exterior.

Cauza ar fi , după opinia lui Peter James, dilatarea termică, proces care ducea la modificarea volumului pietrei în funcţie de variaţia temperaturii şi care, cu timpul, a dislocat plăcile de piatră şi le-a făcut să se desprindă şi să cadă.

În timpul zilei, temperaturile la suprafaţa învelişului piramidelor pot ajunge la 40 grade Celsius, în timp ce noaptea scad până la 3 grade Celsius. Aşadar, temperatura fluctuează zilnic cu 37 de grade, în medie. Astfel, blocurile de material de construcţie îşi măresc şi reduc volumul în mod repetat, ceea ce determină în timp, dislocarea lor.

Fotografiile făcute Piramidei Înclinate arată cum dialtarea termică a determinat deplasarea blocurilor de piatră spre margini, unde, în cele din urmă, s-au desprins.

Pe măsură ce piatra se mişca, praful şi nisipul care cădeau din ele umpleau spaţiile dintre ele, reducând spaţiul în care pietrele aveau loc să se dilate şi să se contracte.

Multiplicând această mişcare, repetată zilnic, cu numărul de zile care au trecut de la ridicarea piramidei, se poate înţelege de ce învelişul exterior s-a deplasat spre extremităţi, unde pietrele venite din direcţii opuse s-au presat între ele până când s-au desprins şi au căzut. Atunci, ar fi putut fi adunate de oameni şi luate de lângă piramidă.

Piramida Înclinată este una dintre ele mai bine păstrate piramide egiptene şi oferă un prilej excelent de a cerceta modul în care s-a produs degradarea învelişului.

Peter James este de părere că motivul pentru care Piramida Înclinată mai are încă porţiuni mari din înveliş, în vreme ce alte monumente de acelaşi gen, precum Marea Piramidă şi Piramida Roşie, nu mai păstrează nimic din el, este, în mod ironic, tocmai faptul că Piramida Înclinată a fost construită mai prost decât celelalte două.

Pe măsură ce egiptenii deveneau mai pricepuţi la construirea piramidelor şi dezvoltau tehnici de construcţie mai performante, pietrele erau tot mai bine îmbinate, golurile dintre ele dispărând, astfel încât structurile nu mai puteau absorbi forţele produse de dilatările şi contracţiile repetate ale pietrei de calcar.

În cazul piramidelor mai bine construite, apăreau mai rapid crăpături în învelişul exterior şi, crede Peter James, acesta ar putea fi motivul pentru care egiptenii şi-au mutat în cele din urmă necropolele, în Valea Regilor. Tocmai perfecţiunea piramidelor a devenit cea mai mare imperfecţiune a lor, învelişul lor neted fiind distrus tocmai de precizia cu care a fost construit.

Surse: descopera.ro, The Atlantic

Un satelit al lui Saturn este unul dintre cele mai ciudate corpuri cereşti studiate p

Bacteria care poate calcula logaritmi şi rădăcina pătrată a unui număr

Un grup de ingineri de la MIT a reuşit să creeze un computer dintr-o celulă vie.

Cercetătorii au modificat genele celulelor bacteriene pentru a concepe circuite care pot efectua calcule, printre care

Apă veche de miliarde de ani

Apa din rocile provenite dintr-o mină canadiană datează de acum mai bine de un miliard de ani, ceea ce înseamnă că ea ar putea conţine forme de viaţă ce supravieţuiesc independent de soare, au anunţat oamenii de ştiinţă.

Apa a fost colectată de la o adâncime de 2,4 kilometri în mina Timmins, din Ontario.

"Când s-au format rocile în cauză, această parte a Canadei era de fapt fundul oceanului. Când intrăm în mină alături de studenţi le spunem: «imaginaţi-vă că mergeţi pe fundul oceanului acum 2,6 miliarde de ani»", a declarat Barbara Sherwood Lollar, de la Universitatea din Toronto.

În urma analizelor, oamenii de ştiinţă au concluzionat că apa de aici este bogată în gaze dizolvate precum hidrogenul şi metanul care ar putea asigura energia necesară pentru microbi, pecum cei găsiţi în jurul izvoarelor hidrotermale de pe fundul oceanelor. În plus, apa conţine şi alte gaze rare precum heliul, neonul, argonul şi xenonul, care au fost create prin interacţiunea cu roca radioactivă din jur. Măsurând concentraţiile izotopilor acestor gaze nobile, cercetătorii au putut estima dacă apa a fost izolată şi perioada din care ea datează.

În funcţie de gazul analizat, vârsta apei a variat între 1,1 miliarde de ani şi 2,6 miliarde de ani.

Mai mult, în urma cercetărilor, oamenii de ştiinţă au concluzionat că este posibil ca apa să rămână izolată în crusta Pământului miliarde de ani. Din acest motiv, specialiştii testează apa din mină pentru a găsi dovezi care să demonstreze că în acest mediu există microbi vii. Dacă se dovedeşte acest lucru, descoperirea ar putea fi similară cu microbii descoperiţi anterior într-o apă mai "tânără" dintr-o mină din Africa de Sud. Microbii de aici pot supravieţui fără lumina soarelui, trăind doar pe baza substanţelor chimice create în urma interacţiunilor dintre apă şi stâncă.

Astfel de comunităţi microbiene sunt rare şi îi fascinează pe oamenii de ştiinţă deoarece, adesea ei nu sunt interconectaţi. "S-ar putea ca fiecare dintre ei să aibă o vârstă şi istorie diferită. Pentru noi va fi fascinant să analizăm microbiologia fiecăruia dintre ei. Vom afla informaţii privitoare la evoluţia apei şi colonizarea suprafeţei", a declarat Sherwood Lollar.

Mai mult, apa din mina Timmins i-ar putea ajuta pe experţi să înţeleagă cât din suprafaţa Pământului este locuită de forme de viaţă. Răspunsul la această întrebare ar avea implicaţii şi asupra descoperirii vieţii pe alte planete, precum Marte.

"Dacă poţi avea viaţă microbiană pe toată crusta Pământului, atunci ar fi posibil ca viaţa să supravieţuiască şi pe alte planete în condiţiile favorite", a explicat geochimistul Steven Shirey de la Carnegie Institution for Science.

Astfel apar noi întrebări privitoare la existenţa vieţii sub rocile relativ calde de sub suprafaţa planetei Marte, acolo unde ar putea exista apă sub formă lichidă.

Surse: descopera.ro, NATIONAL GEOGRAPHIC

Există şi alte universuri

A fost creat primul ochi artificial inspirat de structura organului vizual al muştei drosofile

Cercetătorii europeni au creat primul ochi artificial cu faţete, inspirat de structura organului vizual al muştei drosofile, care oferă o vedere panoramică fără distorsiuni, potrivit unui studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).

Ochii cu faţete permit muştelor şi altor artropode să capteze simultan mişcările rapide efectuate în mai multe direcţii.

Eforturile făcute pentru crearea unui astfel de ochi artificial s-au lovit de dificultatea de a alinia cu o precizie extremă un ansamblu de fotosenzori şi de microobiective pe suprafaţa curbată la 180 de grade a unei foi confecţionate dintr-un plastic elastic, au explicat oamenii de ştiinţă.

Ei au putut să depăşească această problemă concepând un ochi compus din trei straturi de obiective microscopice, o antenă care reacţionează la lumină şi care imită circuitele neuronale din creierul muştelor şi un circuit imprimat suplu care permite programarea felului în care sunt tratate semnalele luminoase.

Prototipul, denumit CurvACE (Curved Artificial Compound Eye) produce o vedere panoramică fără distorsiune, de înaltă rezoluţie, capabilă să se adapteze la diferitele intensităţi luminoase din mediul înconjurător.

Potrivit creatorilor săi, acest ochi ar putea avea aplicaţii în sistemele de detectare în trei dimensiuni, în care rapiditatea este crucială, cum ar fi sistemele construite pentru a evita coliziunile la sol şi în aer.

Prototipul încearcă să imite cât mai bine vederea muştelor, care se bazează pe un ansamblu de imagini multiple, permiţând urmărirea mişcărilor infime, oferind în acelaşi timp un câmp de vedere larg şi o profunzime a câmpului mai mare decât aceea pe care o permite ochiul uman şi orice cameră video actuală, oricât ar fi aceasta de perfecţionată.

Dacă doi astfel de ochi electronici sunt ataşaţi spate în spate, se obţine o vedere de 360 de grade.

CurvACE echipează deja câţiva roboţi aerieni şi ar putea avea numeroase utilizări, precum camerele din sectorul supravegherii video şi al securităţii.

CurvACE a fost conceput de cinci echipe de cercetători europeni provenind în special de la Ecole Polytechnique Fédérale din Lausanne (Elveţia) şi de la Institut des Sciences du Mouvement, afiliat Centre National de la Recherche Scientifique (CNRS), din Franţa.

Surse: descopera.ro, CURVACE.org