Noutăţi ale ştiinţei şi tehnicii

Cerneala electronică poate fi tipărită direct pe haine

Tehnologia E-ink a devenit cunoscută în ultima vreme mai ales prin intermediul dispozitivelor de tip ebook reader, precum Amazon Kindle sau Nook. Aceastea funcţionează cu ajutorul unui ecran electroforetic, care împinge cerneala neagră magnetică la suprafaţă, sau o ascunde, pentru a forma un o imagine alb-negru.

De-al lungul timpului tehnologia E-ink a continuat să fie îmbunătăţită, mai întâi fiind capabilă să redea şi imagini, iar mai recent dispozitivele care utilizează această tehnologie au putut avea şi ecrane color.

În prezent, tehnologia E-ink face un nou pas: video-urile. Dar de această dată, filmele afişate cu ajutorul cernelei electronice nu se vor afla pe ecranul unui dispozitiv portabil, ci direct pe haine !

O metodă interesantă şi totodată costisitoare de a folosi tehnologia E-ink este aceea de a o imprima pe îmbrăcăminte. În video-urile de mai jos, sunt prezentate "ecrane E-ink" imprimate pe ţesături de polietilenă de mare densitate şi pe plicuri.

Plicurile produse pentru E-ink pot fi reutilizate, având posibilitatea de a modifica adresa destinatarului. Prin refolosirea plicurilor se va reduce masiv cantitatea de deşeuri.

Nu se cunoaşte data la care aceste produse ar putea fi scoase pe piaţă, sau cât de mult ar putea costa, dar este de aşteptat ca prima generaţie a acestei tehnologii să fie costisitoare, aşa cum a fost şi prima generaţie de eBook readere.

Surse: descopera.ro, PHYSORG.

Descoperiri fascinante despre planeta pitică Haumea

Cristale ordonate de gheaţă acoperă trei sferturi din suprafaţa Haumea, cea de-a cincea planetă pitică din sistemul nostru solar, arată descoperiri recente.

Haumea se află dincolo de orbita planetei Neptun, fiind situată la 5 miliarde de kilometri de Soare, în mijlocul centurii Kuiper.

Potrivit observaţiilor recente realizate cu ajutorul VTL - Very Large Telescope, aparţinând ESO - Observatorul european din Chile, cercetătorii au concluzionat că trei sferturi din suprafaţa planetei Haumea şi întreaga suprafaţă de pe Hi'iaka, unul dintre sateliţii ei, sunt acoperite cu cristale ordonate de apă îngheţată.

Planeta pitică Haumea are o formă ovală cu o lungime de 2 000 km, executând o rotaţie completă în mai puţin de 4 ore.

Forma ciudată a planetei şi viteza sa ar putea fi explicate prin faptul că planeta pitică a intrat în coliziune cu un alt obiect cosmic.

Benoit Carry, coautor al studiului, publicat în revista online Astronomy and Astrophysics, a precizat că "radiaţiile solare distrug în mod constant structura cristalină de la suprafaţa gheţii, şi este nevoie de energie pentru a o conserva".

Conform specialiştilor, această energie ar putea proveni din interiorul planetei, datorită prezenţei unor elemente radioactive, potasiu, toriu şi uraniu, dar şi datorită forţelor mareice generate de poziţionarea celor doi sateliţi naturali ai piticei planete Haumea: Hi'iaka şi Namaka.

Sursa: ziare.com

Cipul care ne-ar permite să manevrăm electrocasnicele prin telepatie

Oamenii de ştiinţă britanici au reuşit să creeze un cip care va funcţiona pe principiul telepatiei, permiţându-ne să controlăm de la distanţă calculatoarele, televizoarele şi comutatoarele, doar prin puterea gândului.

Micul senzor, amplasat la suprafaţa scoarţei cerebrale, va putea să preia activitatea electrică a celulelor nervoase şi să o transmită printr-un semnal wireless către un receiver. Cu ajutorul acestui semnal, am putea să controlăm cursorul de pe monitorul calculatorului sau să operăm cu aparate electronice.

Cipul este creaţia doctorului Jon Spratley, care a reuşit să dezvolte un prototip în timp ce era doctorand în cadrul Universităţii din Birmingham.

"Încercăm să îi ajutăm pe oamenii care au probleme serioase de comunicare sau pe cei care suferă de handicap locomotor. Creaţia noastră le-ar permite să controleze un computer numai cu ajutorul gândurilor. Scopul final este ca acest sistem să funcţioneze corect, pentru a servi oamenilor care au nevoie de el. Acesta este viitorul", declara Dr. Jon Spratley.

Surse: descopera.ro, DailyMail.

Meteoriţii căzuţi în ultimii 159 de ani în România

În ultimii 159 de ani, pe teritoriul României au fost confirmate cu siguranţă opt cazuri de meteoriţi cazuri. Dintre aceştia, şase au fost identificaţi în Transilvania.

În funcţie de modul în care sunt identificaţi, meteoriţii sunt clasificaţi în două categorii: vazuţi la cădere şi descoperiţi la cădere. În primul caz, martorii la eveniment pot atesta data la care se produce impactul, lucru imposibil de determinat în cazul meteoriţilor descoperiţi la cădere.

"Pe suprafaţa continentului Antarctida, au fost descoperiţi mii de meteoriţi asupra cărora nu se cunoaşte data impactului din lipsa evidentă a martorilor. În cazul României, există un singur astfel de caz, respectiv o rocă de 236 de grame expusă în Muzeul de Ştiinţe Naturale din Londra, care este atribuită localităţii Tuzla, de lângă Costineşti, judeţul Constanţa. Cu toate acestea, nu există analize efectuate, care să confirme că acel fragment reprezintă un meteorit", a explicat profesorul universitar Ovidiu Iancu, decanul Facultăţii de Geografie şi Geologie de la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi.

Din categoria meteoriţilor văzuţi la cădere, fac parte nouă fragmente descoperite pe teritoriul României în perioada mai sus menţionată. Meteoriţii care rezistă intrării în atmosfera Terrei şi ajung la sol, primesc ca denumire codul poştal al localităţii cea mai apropiată de locul în care sunt descoperiţi. Chiar dacă localităţile îşi schimbă numele de-a lungul timpului, codul rămâne acelaşi.

Iată lista cronologică a acestor meteoriţi, în care sunt specificate localitatea şi data descoperirii lor, respectiv greutatea totală de material recuperat:

• Mező Madaras
  (devenit între timp Mădărasul de Câmp)
  , judeţul Mureş. 4 Septembrie 1852. Greutate totală recuperată: 22,7 kilograme. Piese păstrate în 49 de muzee din lume
  
  
  
• Ohaba
  , judeţul Alba. 15 Octombrie 1857. Greutate: 16,25 kilograme
  
  
  
• Kakova
  (devenit între timp Grădinari)
  , judeţul Caraş-Severin, 19 Mai 1858.
  577 grame
  
  
  
• Zsadany
  (devenit Corneşti)
  , judeţul Timiş, 31 Martie 1875.
  552 grame
  
  
  
• Mocs
  (devenit Mociu)
  , judeţul Cluj, 3 Februarie 1882.
  300 kilograme
  . Piese păstrate în 109 muzee din lume; 42 de kilograme se găsesc în Cluj Napoca
  
  
  
• Sopot
  , judeţul Dolj, 27 Aprilie 1927,
  958 grame
  
  
  
• Tăuţi
  , judeţul Bihor, August 1937,
  21 kilograme
  
  
  
• Pleşcoi
  , judeţul Buzău, 12 Iunie 2008,
  6,91 kilograme
  
  
  
• Suharău
  (numit "meteoritul Zvâncă", după numele celui în curtea căruia a fost găsit)
  , judeţul Botoşani, 3 sau 5 Mai 2011.
  
  

Sursa: ziare.com

A fost inventat senzorul ce poate fi incorporat în haine

Un nou senzor elastic ce măsoară presiunea şi elasticitatea a fost creat de cercetătorii de la Fraunhofer Institute for Silicate Research ISC din Würzburg, Germania.

Creat dintr-un material elastomer ce are aplicat pe ambele părţi electrozi flexibili, senzorii sunt capabili să se întindă de două ori mai mult decât suprafaţa iniţială, înainte de a se rupe.

"Senzorul poate fi utilizat pentru a proiecta un sistem de siguranţă pentru airbag-uri inteligente care poate detecta poziţia pasagerilor auto, sau pentru a măsura presiunea gazelor din mediile industriale", a declarat doctorul Holger Böse, administrator al secţiei de ştiinţă şi tehnică al ISC's Center Smart Materials.

Dacă o persoană aflată pe scaunul din dreapta şoferului este aplecată în faţă în momentul în care airbag-ul este activat, acesta poate provoca răni, explică cercetătorii. Noul senzor va permite detectarea poziţiei pasagerului astfel încât forţa cu care este activat airbag-ul să fie ajustată.

Senzorii sunt mici şi flexibili, astfel că pot fi incorporaţi în haine pentru a crea senzori ce pot fi purtaţi. Cercetătorii speră să introducă aceşti senzori pe piaţă în următorii ani.

Surse: descopera.ro, KURZWEIL ACCELERATING INTELLIGENCE.

Încă 10 planete "fără stele" au fost descoperite în Calea Lactee

Astronomii au descoperit o aglomerare de planete care rătăcesc prin spaţiul interstelar. Descoperirea planetelor care nu orbitează nicio stea, îi va ajuta pe oamenii de ştiinţă să înţeleagă mai bine cum se formează şi evoluează sistemele planetare.

Cele 10 planete în derivă se află la o distanţă de mii de ani lumină în direcţia centrului Căii Lactee. Se crede că au aceeaşi masă şi compoziţie cu a planetelor Jupiter şi Saturn - în principal hidrogen şi heliu - cu urme slabe de elemente mai grele.

"Credem că s-au format în jurul unor stele, apoi, în timpul unor stadii de formare ulterioare, au fost aruncate în derivă, în principal din cauza interacţiunii cu alte planete", a declarat Daniel Bennett, astronom la Universitatea Notre Dame.

Sursa: ziare.com

Cel mai mic senzor autonom realizat vreodată

Un senzor de 9 millimetri cubi, alimentat cu energie solară, a fost realizat de cercetătorii de la Universitatea din Michigan. Este considerat de specialişti drept cel mai mic dispozitiv capabil să utilizeze energia din mediu, construit vreodată.

Procesor, celulă solară şi baterie, toate sunt conţinute de un înveliş cu dimensiunile de 2,5 mm ۰ 3,5 mm ۰ 1 mm, prin urmare de o mie de ori mai mic decât dispozitivele similare existente pe piaţă la ora actuală. Menit a fi utilizat la producerea de aparatură biomedicală şi sisteme de monitorizare ambientală, acest dispozitiv ar putea îmbunătăţi eficienţa reţelelor de senzori, reducând în acelaşi timp şi costurile.

Unul dintre punctele forte ale dispozitivului, după cum au subliniat cercetătorii americani care l-au prezentat în cadrul unei conferinţe la San Francisco, este faptul că utilizează un procesor convenţional, ARM Cortex-M3, cu arhitectura de 32 biţi, acest lucru fiind de natură să-i favorizeze succesul comercial. Este în prezent cel mai eficient "energetic microcontroller" (dispozitiv alternativ microprocesorului, dotat cu o putere mai mică, dar care consumă semnificativ mai puţin) existent pe piaţă.

"Sistemul nostru poate funcţiona practic perpetuu, dacă este expus în mod periodic la condiţii de iluminare adecvate, chiar şi în interior", a explicat David Blaauw, profesor de inginerie electronică la Universitatea din Michigan. După cum a precizat, singura lui limită ar putea fi uzura bateriei, care însă oricum ar trebui să dureze ani buni.

Surse: descopera.ro

Furtună uriaşă pe planeta Saturn

Sonda spaţială Cassini şi Very Large Telescope, au urmărit fenomenul de amplificare a unei furtuni gigant din emisfera nordică a planetei Saturn. Această "furtună de primăvară", este atât de puternică, încât înconjoară întreaga planetă, aruncând trombe de gaze în atmosfera saturniană.

Furtuna a generat turbulenţe uriaşe, formând un vortex de intuneric de 5 000 de kilometri lăţime. Trombele de gaze au avut efecte dramatice asupra stratosferei, de obicei stabile, a lui Saturn, şi au generat regiuni de aer cald, care, văzute în infrarosu, strălucesc asemeni unor balize luminoase.

"Niciun fenomen de pe Pământ nu poate fi asemănat cu această megafurtună", a declarat Leigh Fletcher, coordonatorul studiului şi om de ştiinţă britanic din echipa Cassini. O astfel de furtună este extrem de rară. Aceasta este a şasea furtună observată, începând cu anul 1876. Ultima furtună de până acum de pe Saturn a avut loc în 1990, dar niciuna nu a avut o astfel de amploare.

Datele cu privire la temperaturi au fost furnizate de Telescopul uriaă din Cerro Paranal, Chile, spectometrul cu infraroşu de pe Cassini fiind operat de către Centrul Goddard pentru Zbor în Spaţiu al N.A.S.A.

"După noile noastre observaţii, furtuna a avut efecte majore asupra atmosferei saturniene canalizând energii şi aruncând materie pe mari distanţe, modificând astfel curenţii atmosferici şi creând uriaşe fluxuri de jeturi şerpuitoare şi vortexuri gigantice. Furtuna a perturbat evoluţia lentă a anotimpurilor pe Saturn", a spus Glenn Orton, co-autor al studiului de la Laboratoarele N.A.S.A. din Pasadena, California.

Ceea ce păruse la început doar o tulburare obişnuită în atmosfera lui Saturn, s-a amplificat într-atât încât a ajuns să strapungă brusc stratosfera. Cercetătorii au fost şocaţi de violenţa acestei furtuni, care a cauzat cele mai puternice perturbări detectate vreodată în stratosfera saturniană.

"Pe Pămaât, avioanele comerciale zboară de obicei în zona stratosferei inferioare pentru a evita furtunile cauzatoare de turbulenţe", a declarat Brigette Hesman, co-autoare a studiului şi om de ştiinţă la Universitatea din Maryland. "Presupunând că aceste avioane ar zbura în stratosfera saturniană, cu siguranţă nu ar putea evita grozăvia unei astfel de furtuni", a adăugat ea.

Puterea fantastică a furtunii de pe Saturn este confirmată şi de observarea amestecului rapid al diferitelor straturi atmosferice precum şi de cantităţile de acetilena şi fosfină, a căror prezenţă constituie dovezi ale unor puternice mişcări atmosferice. Spectometrele cu infraroşu de pe Cassini, au observat cum se frământă particulele de amoniac, acestea ţâşnind vertiginos în atmosferă cu o putere mult mai mare decât cele ale tuturor furtunilor anterioare.

Echipa de pe Cassini continuă să studieze evoluţia furtunii, urmând să trimită curând noi fotografii spectaculoase.

Surse: ziare.com, SPACEDAILY

Cea mai mică imprimantă 3D are un preţ accesibil

După apariţia aplicaţiei Trimensional, oamenii pot folosi iPhone-urile drept scanere 3D. Nu numai că pot capta imagini tridimensionale ale diferitelor obiecte, dar pot folosi aceste imagini pentru a crea modele fizice ale acestora, atât timp cât au acces la o imprimantă 3D. În prezent, aceste imprimante sunt destul de mari şi costisitoare, şi pot fi găsite în cadrul universităţilor sau a unor companii de design industrial. Acest lucru s-ar putea schimba cât de curând, deoarece cercetătorii de la Universitatea Tehnologică din Viena au creat un prototip compact al unei imprimante 3D.

Dispozitivul a fost asamblat de o echipă de ingineri conduşi de profesorul Jürgen Stampfl, în timp ce răşina sintetică, din care se creează obiectele 3D, este elaborată de o echipă de chimişti condusă de profesorul Robert Liska.

Imprimanta utilizează un sistem numit "tehnologie de producere aditivă", în care obiectele sunt formate tipărindu-se strat peste strat, fiecare având o grosime de 1/20 dintr-un milimetru. În cazul acestui dispozitiv, răşina artificială ce se află într-un singur tub este încălzită cu ajutorul unor raze luminoase de înaltă intensitate, provenite de la un LED, pentru a se întări după depunere.

Obiectele sunt formate din alăturarea unor straturi succesive de răşină artificială întărită. Procesul duce la formarea unui obiect extrem de detaliat, ce poate avea o structură interioară complexă.

Dispozitivul are dimensiunile unei cutii de lapte şi greutatea de 1,5 kilograme. De asemenea, cercetătorii speră ca imprimanta să devină din ce în ce mai uşoară şi de dimensiuni mai mici.

Construcţia dispozitivului poate fi realizată cu doar 1200 euro, fiind de 10 ori mai ieftin decât o imprimantă 3D obişnuită. "Vom continua să reducem atât dimensiunile, cât şi preţul imprimantei 3D", promit cercetătorii austrieci.

Cercetătorii menţionează că pot fi folosite pentru imprimare şi alte materiale decât răşina artificială, precum ceramica. Aceştia susţin că pot fi folosite pentru tipărirea 3D chiar şi substanţe biodegradabile, ce nu afectează mediul înconjurător.

Costurile ridicate nu favorizează producţia în masă a obiectelor cu ajutorul imprimantei, aceasta fiind perfectă pentru utilizatorii care îşi doresc să creeze piese de schimb individuale, dar şi pentru medicii care îşi doresc să construiască dispozitive medicale la comandă.

Surse: descopera.ro, gizmag.

Record de viteză în transferul datelor: 26 de terabiţi pe secundă !

O echipă de cercetători a stabilit un nou record de transferare a datelor cu ajutorul unui singur laser: 26 terabiţi pe secundă ! Cu ajutorul unei astfel de viteze, întreaga colecţie a Bibiotecii Congresului ar putea fi descărcată în zece secunde.

Secretul este de a utiliza un algoritm FFT (fast Fourier transform) pentru a descompune lumina unui laser în mai mult de 300 de culori, fiecare dintre ele fiind codată cu propria informaţie.

În timp ce tehnologia timpurie a fibrelor optice codează un şir de date pe o singură culoare a fasciculului de lumină transmis de fibră, noua tehnologie foloseşte o serie de îmbunătăţiri pentru a creşte cantitatea datelor transferate.

Printre noile tehnologii se numără şi OFDM (orthogonal frequency division multiplexing), cea care are nevoie de un număr mare de lasere pentru a coda diferite şiruri de date pe culori diferite ale fasciculului de lumină şi care sunt transmise împreuna prin fibra optică.

La capătul de primire, un set de lasere oscilatoare sunt folosite pentru a capta semnalele luminoase şi pentru a inversa procesul.

În timp ce cantitatea de date ce poate fi transmisă cu ajutorul acestui proces este limitată doar de numărul de lasere disponibile, se ia în calcul şi costul necesar pentru punerea în aplicare a acestei tehnologii.

"Deja a fost demonstrat într-un experiment că se pot transmite 100 de terabiţi pe secundă. Problema este că pentru acel experiment s-au folosit 370 de lasere, ceea ce este foarte costisitor", a declarat Wolfang Freude, un coautor al studiului de la Institutul Tehnologic din Karlsruhe, Germania.

În schimb, profesorul Freude şi colegii săi au încercat să creeze un sistem de transfer a unei cantităţi de date asemănătoare, folosindu-se doar de un laser cu impulsuri extrem de scurte. În cadrul acestor impulsuri sunt transmise o serie de culori discrete cunoscute sub numele de "pieptene de frecvenţă".

Atunci când aceste pulsaţii sunt transmise printr-o fibră optică, diferite culori pot fi adăugate sau scăzute, amestecul dintre acestea ducând la crearea a 325 de culori diferite, fiecare fiind codată cu propriile date.

Anul trecut, profesorul Freude şi colegii săi au fost primii care au demonstrat cum se pot folosi un număr mic de lasere pentru transmiterea unei cantităţi de 10 terabiţi de date pe secundă.

În actualul experiment, echipa a transmis semnalele de-a lungul unei fibre optice de 50 km lungime şi a implementat propriul transformator FFT pentru decodarea datelor.

FFT este un cunoscut algoritm matematic ce poate extrage diferite coduri de la un fascicul luminos de intrare, bazat pe timpul la care diferitele informaţii ajung de la sursă.

Echipa a reuşit să realizeze un sistem optic ce imparte fasciculului de intrare în căi diferite, care ajung la momente diferite şi care sunt recombinate şi decodate la sosire. Astfel se creează o înşiruire de date ce trebuie organizate şi despre care se ştie că ajung la momente diferite la capătul fibrei optice.

Profesorul Freude susţine că modelul actual surclasează celelalte abordări prin simpla modificare a timpilor de întârziere. Această tehnologie ar putea fi integrată într-un chip de silicon, realizând un bun candidat pentru uzul comercial.

Ideea este una complexă, dar profesorul consideră că cererea pentru aceste dispozitive va creşte odată cu inovaţia driverelor.

Surse: descopera.ro, BBC, nature photonics.