Sari la conținut
Forum Roportal
soogee

Stima de sine - apararea eului in fata agresorilor

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

Increderea in sine scazuta este cauza invidiei si a fricii, si deasemenea este sursa bolilor psihice si a comportamentelor distructive. Increderea in sine scazuta este opusul iubirii de sine. Distrugerea increderii in sine este cel mai rau lucru care il poate face o persoana (un grup de persoane, societatea) unui individ, copil. Agresorii (psihici) au deosebita satisfactie in a ataca stima de sine a altor persoane (in special a copiilor) in speranta de ai cobori mai jos decat se simt ei.

 

Sursa bolilor psihice? Cauza invidiei si a fricii?

Ce te face sa spui acest lucru? Imi imaginez ca este o presupunere sau ca nu este o generalizare.

 

Agresorii psihici ataca uneori constient alteori inconstient stima de sine pentru a se face pe sine sa se imta mai bine, superiori.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Tehnici de marire a self-esteem-ului:

 

Tehnica I-G-I-A:

-exprima-ti intentia de a fi increzator in tine si ia un angajament in acest sens

-schimba-ti modul de a gandi. Asta include schimbarea atitudinilor si credintelor restrictive

-foloseste-ti imaginatia. Imagineaza-ti ca esti o persoana increzatoare in sine

-actioneaza ca si cum ai fi deja o persoana increzatoare in sine.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Sursa bolilor psihice? Cauza invidiei si a fricii?

Ce te face sa spui acest lucru? Imi imaginez ca este o presupunere sau ca nu este o generalizare.

 

Daca parintii si-ar educa copiii sa se simta puternici si importanti prin rezultate lor, fara sa fure, nu ar mai fi atata coruptie in Romania. Dar cum nu fac asta, rom

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
L-I-G-I-A ? :(

 

Mai cauta o tehnica, una care sa inceapa cu L si ai cuvantul asta.

De pilda:

-lamurirea tuturor parerilor si sentimentelor confuze

  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Acceptarea responsabilitatii pentru propria ta viata, pentru toata suferinta indurata, etc. ajuta la cresterea increderii in sine si selfesteem-ului. Asta inseamna ca nu trebuie sa ii blamezi pe ceilalti pentru:

-lipsa ta de incredere in sine

-felul in care se poarta cu tine

-gandurile, cuvintele, faptele tale

-esecurile tale

...

-orice altceva

 

Daca vrem sa fim liberi cu adevarat, trebuie sa ne asumam din plin responsabilitatea vietii noastre.

 

Intreaba-te cand iti asumi cel mai putin responsabilitatea asupra vietii tale si de ce.

Intreaba-te cum ar fi sa daca ti-ai asuma responsabilitatea gandurilor, emotiilor, comportamentelor tale.

  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Intreaba-te cand iti asumi cel mai putin responsabilitatea asupra vietii tale si de ce.

Intreaba-te cum ar fi sa daca ti-ai asuma responsabilitatea gandurilor, emotiilor, comportamentelor tale.

 

De multe ori se intampla ca noi sa nu fim lasati sa ne exprimam dorintele, nevoile, sa nu avem dreptul de a alege... ok putem afirma toate aceste lucruri, dar nu se intampla ca noi... prin acest "noi" ma refer la copii.

Cineva spunea pe un alt topic ca parintii au facut alegeri in locul ei si ca in momentul in care s-a vazut in situatia de a face ea insasi o alegere nu a stiut cum sa o faca. Practic se instaleaza insecuritatea.

 

Cum sa treaca o persoana peste aceste temeri?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Cum sa treaca o persoana peste aceste temeri?

cum? devenind lucida, organizandu-si eul, adoptand un sistem de valori, devenind propriul parinte, analizandu-se, luandu-se in stapanire.

 

Diminetile trecute am fost trezita din somn de tipetele unui copil mic (aprox. 3 ani) din scara blocului. Auzeam o stranie combinatie intre plans, urlete, istericale. Era cu o femeie care se rastea la el.

 

Poate ca unii ar fi zis ca e un obraznic si un rasfatat.

Eu m-am gandit ca poate fi un copil care nu vrea sa se lase strivit de un parinte cu vointa puternica, un copil care lupta pentru individualitate.

 

Ce zici, PourMoi, acest copil a ales? Iar copiii "adaptati" care se supun pasiv vointei parintilor nu fac si ei o alegere?

 

Cateodata individualitatea costa. Dar unii aleg sa o plateasca.

Editat de Hypathia
  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Ce zici, PourMoi, acest copil a ales? Iar copiii "adaptati" care se supun pasiv vointei parintilor nu fac si ei o alegere?

 

Nu putem judeca daca a ales ceva sau nu acel copil, in primul rand nu cunoastem motivul pentru care mama tipa la el. La fel de bine se poate ca acel comportament sa fie unul adaptat, invatat de copil pentru a obtine un lucru "daca plang mi se da" aici este bineinteles tot vina parintelui pentru ca nu a stiut sa se impuna si a fost prea permisiv.

 

Oricum acel copil a ales. Fiecare individ alege un anumit tip de comportament dar a alege intre a-ti fi condusa propria viata de cineva si intre a ti-o conduce singur sunt destul de multe diferente.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×