Proverbul zilei

[Fiero 23210]

N-am găsit un topic de pilde.

"Într-o zi, un catâr fericit și singur păștea iarba pe o câmpie.
Un bărbat a venit și i-a vorbit: 
- Catârule, dar ce cauți aici, singur, nu știi că au fost văzuți haite de lupi răpitori în nord?
- Mănânc. Nu ştiu nimic despre asta, răspunse catârul.
- Dar e adevărat! Ești în pericol. De ce nu vii cu mine? Am o casă mare, iar afară sunt garduri de lemn care pot opri orice lup. Iarna am și căsuțe calde, pline de paie. Sunt și alți catâri, ca tine. Am iesle pline iarbă, unde nici macar nu ar trebui sa te apleci, pentru că sunt la înălțimea gurii tale. O fac pentru binele tău.
Catârul s-a lăsat convins și l-a urmat pe bărbat.
Odată ce au ajuns în acel tărâm al făgaduinței, care nu era altceva decât o fermă, animalul a fost lăsat să intre. Totul era adevărat, nu putea intra niciun lup, ieslele erau pline și erau și alții ca el.
Catârul a început să se uite în jur și a văzut că ceilalți catâri aveau bucăți ciudate de fier, sub copite.
- Sunt folosite pentru a te împiedica să aluneci și pentru a-ți proteja copitele, a spus un catâr, văzându-l intrigat.
- Interesant, acel om este foarte bun. Dar ce sunt acele obiecte ciudate, în jurul gâtului vostru?
- Ele servesc pentru a ne face să ne simțim mai bine în timp ce facem exerciții fizice, care ne mențin sănătoși.
- Ah, atunci omul ăla chiar trebuie să fie cu adevărat bun! 
În timp ce spunea acestea, un alt catâr, foarte bătrân, acoperit de noroi, l-a strigat: 
- Tinere, vino aici, trebuie să vorbesc cu tine!
- Ce este, cătâr bătrân?
- Nu-i asculta, nu mai văd realitatea. Sunt convinși că totul servește să-i protejeze și să-i facă să se simtă bine.
- Și nu-i așa?
- Nu! Toți am fost liberi odată. Omul acela ne-a convins că există o amenințare, ne-a propus o soluție și ni s-a părut buna și corectă.
- Dar gardul chiar ne protejează de lupi!
- Gardul este acolo pentru a ne ține înăuntru. Suntem prizonieri!
- Dar mâncare este din belșug, omul ăla ne dă fără să ceară nimic!
- Ne dă mâncare pentru că fără ea nu am putea lucra pentru el!
- Să muncim pentru el?
- Da, chiar cu acele obiecte în jurul gâtului, la care te-ai uitat mai devreme!
- Articolele de antrenament?
- Sunt ,,juguri", mușcăm de căpăstru. Și nu sunt pentru antrenament, ci să ne facă să lucrăm pământul și să cărăm lemne în spate!
- Doamne, acesta este iadul! Dar de ce nu reacționează nimeni?
- Pentru că fiecare dintre acei catâri nu au crezut ce ți-am spus eu. Nici eu nu am crezut, cu ani în urmă. Nu era niciun lup prin preajmă, omul acela a vrut doar să ne înrobească. S-au obișnuit. Cu efortul, cu hamul, cu toate limitarile.
- Dar ceilalți catâri care nu te cred nu văd că ai dreptate în fapte? Nu văd că sunt prizonieri, că sunt sclavi?
- Nu, ei mai cred că există lupi, că gardurile îi protejează, că proprietarul este un filantrop care îi hrănește și îi face sănătoși și puternici cu ,,exercițiul fizic".
- Cum este posibil?
- Se numesc credințe, tinere catâr. Dacă crezi cu fermitate în ceva ce ți-a fost ,,servit" treptat ca adevăr, nu te vei răzgândi în privința lui fără ca mintea ta să nu facă un efort și fără să poți recunoaște că ai greșit. Mințile acelor catâri trebuie să fie în concordanță cu ceea ce ei consideră a fi adevăr. Recunoașterea unei greșeli necesită smerenie și deschidere, dar ei au mintea închisă și mândră, au prea multe temeri. Și astfel rămân fericiți sclavi, gândindu-se că într-o zi lupii vor dispărea și vor fi liberi să plece.
- O să-i conving că nu este așa.
- Îți vei pierde timpul. Subminează securitatea unei minți închise și singurul lucru pe care îl vei obține va fi condamnarea ei. Te vor considera nebun, chiar periculos. Mai bine gândește-te cum să părăsești această incintă, înainte ca frâiele să-ți frangă gura și greutățile să-ți îndoaie spatele. Când găsești o soluție, ia-mă și pe mine. 
- Vrei să faci asta?
- Vezi și alți catâri bătrâni aici? „Filantropul” ăla scapă de toți catârii care nu-l mai pot sluji. După o viață de sacrificiu, aceasta este răsplata. 
După acele cuvinte, catârul sălbatic a început să lăcrimeze de disperare.
- Este inutil să plângi pentru ei, nu mai poți face nimic. Ceea ce este util este să scapi din sclavia asta mascată, terifiantă pe care ei o numesc ,,siguranță". Și amintește-ți mereu, când ești în libertate, că cele mai periculoase cuvinte pentru cei liberi sunt: !!!O  FAC  PENTRU BINELE TĂU !!! " Atât!!!
Iar eu : ,,Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va veni. ,,

[Fiero 23210]

Pentru cei care cred ca “au vazut elefantul”, va amintesc parabola de mai jos. 

Parabola orbilor si a elefantului

Se povesteste ca, la un moment dat, la Buddha a venit un grup de discipoli.

“- Maestre, aici în sat traiesc o multime de ermiti si intelectuali care se complac într-o continua disputa, unii spunând ca lumea este infinita si eterna, ceilalti ca ea este finita si muritoare; unii spun ca sufletul moare împreuna cu corpul în timp ce ceilalti ca el traieste etern si asa mai departe. Ce poti sa spui Maestre în ceea ce îi priveste?”

Privindu-i, Buddha le-a raspuns,

“- Cândva demult traia un rege care, chemându-si servitorii, le-a spus:

“-Adunati-va cu totii, servitori credinciosi, apoi mergeti de strângeti la un loc pe toti oamenii nascuti orbi din împaratie, pentru a le arata un elefant.”

“- Prea bine, marite rege” au spus servitorii, dupa care fiecare a plecat spre a îndeplini voia regelui lor. 

Când toti cei nascuti orbi au fost adunati în locul desemnat de rege, acesta a venit în mijlocul lor si le-a spus, “- Acesta este un elefant”. Apoi unui orb i-a prezentat capul elefantului, altui orb i-a prezentat trompa, altuia urechea si asa mai departe, spunându-i fiecaruia ca ceea ce i-a aratat a fost un elefant.

De fiecare data când regele prezenta elefantul unui orb, îl întreba pe acesta, “- Așadar, orbule, ai vazut cum arata un elefant? Spune-mi acum, ce fel de lucru este un elefant?”

Cei carora li s-a prezentat capul elefantului au spus ca elefantul este ca o oala.

Apoi cei carora li s-a aratat urechea au spus ca elefantul este ca un cos de fructe; cei carora li s-au aratat coltii de fildes ai elefantului au spus ca elefantul este ca un plug; cei carora li s-a aratat trunchiul elefantului au spus ca elefantul este ca un grânar; cei carora li s-au aratat picioarele au spus ca elefantul este ca si coloana care sustine un templu; cei carora li s-a aratat coada au spus ca elefantul este ca o perie. 

Apoi toti orbii adunati în acea piata au început sa se îmbrânceasca si sa tipe, “- Asa arata elefantul!”, “- Ba nu, elefantul nu arata asa!”, “- Ba da!”, “- Ba nu!”. În curând lucrurile au scapat de sub control si orbii s-au luat la bataie. "

Apoi maestrul a încheiat, spunând

"- La fel sunt si acesti predicatori si intelectuali care vorbesc la nivel teoretic de lucruri pe care ei nu le-au vazut… Prin ignoranta lor sunt exact ca orbii din povestea cu împaratul: certareti si deformând realitatea într-un fel sau altul”