Exista o anumita categorie de persoane care, in lipsa spiritului autocritic si al celui de observatie, au impresia inselatoare ca sunt foarte profunde si dau pe spate prin capacitatea lor de a vorbi mult si prost, avand aroganta de a se crede deasupra tuturor. Nu numai ca asemenea persoane gasesc des "rezolvari" la probleme care nu exista, pentru a se baga in seama, dar ceea ce enerveaza cel mai mult la ele este incoerenta si refuzul ulterior de a accepta acea incoerenta. Aduc in discutii argumente care se contrazic intre ele, facand sa para ca in capul lor este o mare si frematanda varza de Bruxelles.
Nu au auzit niciodata vorbele parerea mea este si nu ai voie sa ii contrazici, ei detinand cheia tutror misterelor umanitatii, in special in materie de relatii interumane. Ce enerveaza la acesti oameni este ca au pretentia ca le stiu pe toate cand nici macar nu stiu de capul lor.
Am remarcat pana acum doua categorii distincte (in opinia mea, desigur), si anume pretinsul academician si scuipatorul de seminte. Primul este cel care foloseste un limbaj vazut ca pretentios chiar si de multi snobi, discursul lui (doar cel scris, presupun) fiind o insiruire de neologisme ce nu apartin limbajului colocvial, pentru a impresiona. Multele vorbe pompoase ascund de fapt un mare nimic.
Al doilea, suipatorul de seminte, ar fi cel care nici nu reuseste sa creeze o aparenta a inteligentei sau profunzimii, dar aroganta este uneori chiar mai mare decat a primului. pe cand pe primul nu este usor sa il prinzi cu incoerenta, pierzandu-te in "meandrele" exprimarii lui foarte greu de descifrat, al doilea se face de cacao intruna, intrucat, cum am mai spus, nu stie nici de capul lui, dar are pretentia ca stie ce e in capetele altora. Cu toate astea, nu vede niciodata cat e de ridicol cu pretrinsele sale concluzii "inamovibile" despre oameni si viata.
Daca mai vin cuiva in minte profile de genul, astept. 