Ciocârlan 7725 Raportează post Postat Octombrie 30, 2010 Ai cumva puţin peste 20 de ani? Dacă da, se explică. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Jodelle 17 Raportează post Postat Octombrie 30, 2010 Am fix 20 de ani Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
DidaJames 1329 Raportează post Postat Octombrie 31, 2010 Duncan my dear, de ce nu scrii o carte cu eseuri filozofice? as fi vrut sa-i zic si io cate ceva lu fata din topic, da ......lasa Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
S.R. 5188 Raportează post Postat Octombrie 31, 2010 Multi inainte. Sentimentele sunt bune. Sa le traiesti, nu sa te traiasca ele pe tine. Suna ciudat, dar asa e. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
S.R. 5188 Raportează post Postat Octombrie 31, 2010 Ar fi prea scumpa acea carte, nimeni nu si-ar permite-o. Asa mai bine mai zic si eu ce ma pricep atunci cand simt nevoia sa zic. Zi-i fetei, poate ii e de ajutor. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
LikeThisPoppy 1630 Raportează post Postat Octombrie 31, 2010 o plimbare de 10 minute pe-afara la 6 dimineata. Pe mine ma deprima trezitul de dimineata :) Traieste si, la un moment dat trece. Doar ca pana atunci te simti ca dracu. :) Da, ca dracu... macar e bine de stiut ca toti trecem prin asta. Probabil ca nimeni nu e scutit... asta parca mai indulceste suferinta prin solidaritate... Adevarul e ca nimic in afara de timp si iubire, nu vindeca si poate nici timpul nu vindeca total anumite rani care vor mai sangera atunci cand nu te astepti... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
catherinedeneuve 24 Raportează post Postat Octombrie 31, 2010 Dragostea vine, se duce. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Salvie 11567 Raportează post Postat Octombrie 31, 2010 :) sentimente... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Moftangiu 396 Raportează post Postat Octombrie 31, 2010 (editat) De ceva vreme ma simt foarte rau. Parca totul se sfarseste in jurul meu , am senzatia ca sunt parasita de toata lumea , ca sunt singura , fara nimeni si nimic , cand ma uit in oglinda imi vine s-o sparg m-am saturat de mine , incep sa ma urasc din ce in ce mai tare . Ma simt foarte proasta , nu ma mai cunosc , nu mai stiu cine sunt si ce pot sa fac , parca imi pierd toate calitatile iar lista defectelor se inmulteste din ce in ce mai tare .Nu pot sa ma suport , ma simt foarte vulnerabila si buna de nimic . Parca nu mai sunt eu cea de alta data , adica sigur nu mai sunt vechea eu , dar simt ca nu pot sa mai lupt pentru ceea ce vreau , nu pot sa-mi continui viata , acum ceva vreme eram happy visam sa-mi termin studiile (pe care o sa le termin si asa , chiar daca nu prea mai am vointa macar ele sa fie facute ) , sa ma distrez , practic sa-mi traiesc viata cu adevarat . Ma simt complet diferita , bulversata , nu pot sa-mi mai acord o sansa , nimeni nu ma poate intelege , nici macar eu :yes:(( Cum sa ies din starea asta ??? :-((((((((( Pana acum considerai ca sti totul si acum ai dubii. Asta-i semnul trecerii de la adolescenta la maturitate. Pana acum viata ti-a fost condusa de altii si nu aveai responsabilitati, acum trebuie sa o conduci singura, sa suporti consecintele alegerilor pe care le faci. Probabil pana acum nu voiaia sa "mergi cu turma", voiaia sa fi unica, cea mai grozava. De acum o sa constati ca nu exista drum solitar, ca viata te obliga sa alegi sa fi singura sau ca toata lumea. Pana acum nu ascultai pe nimeni, acum incepi sa asculti si parerea celor din jur sa analizezi daca au dreptate si sa le urmezi sfatul daca consideri ca e bun, sau sa-l ignori fara sa-i jignesit daca nu esti de acord cu opinile lor. Exista niste valori sociale prin care suntem evaluati de cei din jur. Fiecare incearca sa fie perfect, sa se apropie de ideal ca sa caastige respectul celor din jur. Asta da impresia ca suntem o turma, dar nu-i adevarat. Este o prejudecata raspandita de mass-media. Valoriel sociale au rolul sa ne faca sa socializam sa fim o comunitate si sa progresam. Daca fiecare ar fi pe cont propriu ne-am devora intre noi si am disparea ca specie. Omul este superior prin faptul ca este o finta sociala si ca are valori spirituale. Probabil esti in faza cand esti obligata sa renunti la idealurile adolescentine ca te poti realiza prin forte proprii ignorand societatea, si sa accepti ca te nu poti realiza decat prin integrare in societate. Cum sa iesi din faza asta? Comunicand si apoi analizand detasat ca si cum nu ai fi parte la comunicare, sau sa te pui in situatia celorlalti sa privesti lucrurile din perspectiva lor. Ce aprecieri ar face ei despre tine si despre manifestarile tale. Pe mine ma deprima trezitul de dimineata :) :) Si la televizor au spus ca schimbarea orei si dormitul cu o ora in plus provoaca stres de adaptare la noul fus orar. :) Editat Octombrie 31, 2010 de Moftangiu Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
LikeThisPoppy 1630 Raportează post Postat Octombrie 31, 2010 Si la televizor au spus ca schimbarea orei si dormitul cu o ora in plus provoaca stres de adaptare la noul fus orar. :) La mine nu e vba de asta. Intotdeauna ma deprima trezitul f de dimineata, mai ales iarna. Dimineata, cand se ingana ziua cu noaptea sentimentele mele sunt f exacerbate si ma nelinistesc... parca vin in zbor niste unde negative care ma bombardeaza si care parca nu-s ale mele. Nu stiu de unde mi se trage.... nu mai spun de noptile nedormite cand ma invartesc in pat fara sa-mi gasesc linistea. Uneori ma simt in pragul nbuniei, osciland intre a face fata bombardamentului sentimentelor, fricii, golului din interior... Deci nu merge cu inviorarea de dimineata... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
