Purest_feelings 0 Raportează post Postat Octombrie 17, 2010 Eu cu Ionut am fost impreuna timp de 1 an si 8 luni. Amandoi avem 17 ani. In relatia mea cu Ionut existau ceva probleme, majoritatea din vina mea: ii reprosam diverse lucruri, ca nu petrece suficient timp cu mine, ca nu ma iubeste suficient etc. Pe langa asta, mereu ii criticam convingerile legate de viata, de religie etc. De multe ori eram nemultumiti si nefericiti. Eu eram constienta ca eram absurda, imi doream din suflet sa ma schimb si aveam numai intentii bune, dar una gandeam si alta faceam. In ultimul timp ajunsesem in asa hal incat il amenintam ca voi merge sa ma distrez si poate imi voi gasi pe altcineva. Sambata trecuta am plecat intr-o rockoteca cu cativa colegi. Pe el nu l-am anuntat, nu mi-a trecut prin minte sa il invit. Nu as fi crezut ca ar vrea sa vina. Din nu stiu ce motiv absurd, imi placea la nebunie ideea de a face ceva asa important fara sa il anunt. Credeam ca ma voi simti mult mai independenta si poate iesirea asta va face bine relatiei noastre....dar nu m-am asteptat sa se termine asa.... In ziua respectiva, nu i-am raspuns la mesaje, la telefoane. Seara a sunat la mine acasa si a aflat unde sunt. A trait niste ore ingrozitoare, iar eu am iesit intr-un tarziu si l-am sunat, spunandu-i in fata ce am facut. Nu ma asteptam sa se supere..... A doua zi era foarte furios. Mi-a dat o scrisoare de 6 pagini, in care imi marturisea tot ce simtise si facuse in noaptea aia. I-am cerut iertare si i-am spus ca nu voi mai face asa ceva. El m-a pus sa aleg intre a ramane cu el si a nu mai repeta greselile si a-mi continua viata in acel ritm: cluburi, bautura, fumat etc. Bineinteles ca am ales sa raman cu el. Totusi, mi-a spus ca parintii lui sunt foarte suparati si ca l-au sfatuit sa se desparta de mine si ca va discuta mai bine cu ei in seara aceea. Noaptea, am primit un mesaj. Dupa ce discutase 2 ore cu parintii, a luat decizia sa ne despartim. In noaptea aceea abia daca am putut dormi. Am plans, m-am rugat, si am inteles tot ce i-am gresit. Am hotarat ca a doua zi sa merg la el si sa ii spun ca regret toate greselile facute, si am pornit spre scoala mai linistita. Ne-am intalnit si i-am spus ce mi-am propus. Initial mi-a spus ca se mai gandeste, dar nu l-am lasat in pace si am insistat pana mi-a spus ca nu mai am sanse si sa il las in pace. Mi-a spus ca simte ca nu ma mai iubeste si ca promisiunile nu mai inseamna nimic, ca singura mea sansa sta in fapte, nu in vorbe. Am plans, l-am implorat, dar totul nu a facut decat sa-l indarjeasca. Intr-un tarziu m-am calmat si i-am spus ca voi incerca sa ii demonstrez ca m-am schimbat, iar el mi-a promis o sansa daca il voi lasa sa se linisteasca pana vineri( era luni). I-am promis( iar!) ca il voi lasa, dar plina de neincredere, neintelegand ca e cea mai buna oferta pe care o voi primi. In loc sa il las in pace, am insistat pe parcursul urmatoarelor zile. Nu stiu ce a fost cu mine! Pur si simplu nu imi trecea prin cap ca imi distrug singura sansele de impacare! Adevarul e ca am fost egoista si nu m-am gandit ca are nevoie de timp sa se calmeze, m-am gandit numai la nevoia mea de a sti ca e acolo pentru mine, numai la comoditatea mea! In final, ieri, foarte furios, mi-a spus sa il las in pace, ca ma va cauta el cand ii va trece supararea, iar asta va fi peste mult timp. Mi-a spus ca am ramas la fel de insistenta ca intotdeauna. Abia atunci mi-am dat seama ca, desi credeam ca intelesesem tot ce gresisem fata de el, inca nu reusisem sa devin un om mai rabdator si mai intelegator, si ramasesem aceeasi persoana cicalitoare si insistenta. Dupa cum il cunosc, ii va lua mult timp sa uite supararea, si s-ar putea sa dureze luni de zile pana sa ma caute. Mi-a dat inapoi si o parte din lucrurile pe care i le-am daruit. Si eu am gresit si am fost tragica, initiind tot felul de dialoguri despre cum ne vom intalni peste ani de zile si vom reincerca, etc... As avea nevoie de un sfat...Mi-as dori sa devin mai rabdatoare si mai linistita, mai calma, nu neaparat pentru a-l recapata, ci pentru mine....As vrea sa stiu ce sa fac apoi sa ii demonstrez ca sunt altfel, si cum sa fac sa repar ceea ce am distrus prin insistente si promisiuni....As vrea sa fiu mai puternica, sa imi cunosc scopurile, sa ma linistesc si sa il astept, chiar daca e vorba de luni de zile.....Mai am vreo sansa? Cum trebuie sa procedez? Nu vreau sa fiu cu el din obisnuinta, nici din dependenta, nu simt asa ceva, ci pentru ca e un om deosebit, cu care simt ca as putea ramane si toata viata, mai ales acum, dupa ce am inteles ce a mers prost prima oara si stiu exact ce sa nu mai repet. Sper sa nu ma judecati prea aspru pentru modul in care am actionat, sunt constienta oricum ca am gresit foarte tare. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
ousor 187 Raportează post Postat Octombrie 17, 2010 Asta este...ai gresit,singura modalitate sa il recuperezi ar fi sa te schimbi dupa cum bine ti ai dat seama. :) Modalitatea de a avea mai multa rabdare nu cunosc...asta e temperamentul tau :D Ai putea totusi sa devii un pic mai matura,sa incerci sa iti asumi greselile la momentul potrivit. Mai mult nu pot sa iti spun...am tot 17 ani ...dar eu am fost rabdator de cand ma stiu...viata m-a pus la incercare si m-a format cu rabdare... Dar cel mai probabil asta e temperamentul meu,Flegmatic in general,putin melancolig si ceva mai mult de la sangvinic... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
S.R. 5188 Raportează post Postat Octombrie 17, 2010 (editat) Pai stai si rumega-ti durerea, plangi, fa ce vrei ca sa te exteriorizezi. Doar nu il cauta, lasa omu' in pace. Poate chiar te va cauta el. Cel mai greu e sa renunti la o persoana, dar trebuie sa intelegi ca el nu e al tau. E al lui. Face ce doreste cu sine. Daca nu se mai simtea bine cu tine, apoi accepta. Si nu te mai gandi sa te schimbi. Esti bine asa cum esti. Schimbarile astea si cand ies, sunt doar temporare. Lasa lucrurile sa decurga de la sine, nu mai cauta tu un rezultat. Rezultatul va veni singur. Deci nu il mai cauta acum. Fa plimbari in natura. Daca ai o prietena sau un prieten bun, vorbeste cu ei. Mergi prin parc, relaxeaza-te si lasa durerea sa treaca prin tine, nu incerca sa o blochezi. Iti vei reveni. Incearca sa iei viata mai relaxata, ca ai mult de trait, esti tanara. E doar una din experientele pe care le vei avea in existenta ta. Editat Octombrie 17, 2010 de Wanderer. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Flavialorena 0 Raportează post Postat Octombrie 17, 2010 Ma regasesc in povestea ta...aveam 16 ani si iubeam un tip la nebunie...stii u dragoastea aceea cu fluturi in stomac...eram la fel de disperata ca tine, plangeam, urlam, ma chinuiam, bla bla, si il stresam la maxim, nu vedeam viata fara el, dar a plecat...mi-a zis ca ma va cauta candva...exact ce ti-a zis si tie ex-ul...dar nici nu am asteptat si nici nu m-a cautat..am intrat in relatia actuala imediat dupa aceea, care din pacate nu merge prea bine dar asta e alta discutie si..da..m-a cautat prima mea dragoste...dar acuma vreun an, cand deja eram doua persoane schimbate, mai mature...insa din punctul meu de vedere lucrurile nu au mai stat ca atunci, nu l-am putut privi cum il priveam atunci...desi as fi jurat cu multi ani in urma ca este barbatul vietii mele, acum nu mai este..viziunea despre viata s-a aschimbat, el s-a schimbat, si mi-am dat seama ca toata suferinta mea de atunci a fost in zadar....ai rabdare si vezi ce se va intampla...daca continui sa il stresezi poti fi sigura ca nu se va mai uita inapoi nici o clipa... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Friday 0 Raportează post Postat Octombrie 19, 2010 Nimic nu e in zadar, Flavia, asa invatam de la viata... Si...Purest Feelings, ii dau dreptate lui Wanderer, nu incerca sa te schimbi pentru nimeni, fii tu insati...cel mult te poti adapta la persoana de langa tine, tine cont de sentimentele celuilalt, nu rani gratuit, respecta-i opinia chiar daca nu e aceeasi cu a ta, dar nu renunta la cine esti... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Atanaru 0 Raportează post Postat Octombrie 19, 2010 Da, asa se intampla. Fetele tinere fac greseli. Se va intoarce dar nu te baza pe asta, ca nu se stie peste cat timp. Pentru ca sa te schimbi cauta o metoda de autoperfectionare. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Astamik 0 Raportează post Postat August 20, 2011 si eu sunt in situatia ta, i-am facut aceleasi tampenii mereu, i-am promis ca ma schimb si nu am facut-o. regret , sunt pe punctul de a-l pierde definitiv.mi-a dat "n" sanse si nu am stiut sa profit de niciuna.acum fac tot posibilul sa ma ierte fara sa-l stresez, Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
AdelinaCj 0 Raportează post Postat Februarie 15, 2013 (editat) Mie nu mi se pare ca ai facut tampenii prea mari, esti tanara. Pana la urma un om te iubeste in primul rand pentru defectele tale, apoi pentru calitati si alte dulcegarii.Incearca sa iti vezi de viata ta , pentru ca dragoste cu forta nu se poate.Si poti avea oricand surpriza sa intalnesti ceva mai bun. Trebuie doar sa-ti stergi lacrimile , sa ai o privire clara a ceea ce deja e in jurul tau. Poate ca tu si el aveti conceptii diferite , deci compatibilitate scazuta.Da-i pace !NEXT!:) Editat Februarie 15, 2013 de Blues Edit font. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ampera 10661 Raportează post Postat Februarie 15, 2013 inchideti topicul, a si uitat cine e ionut pana acum... 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
