Reincarnarea din punct de vedere crestin

[cioanas 1]

Reincarnarea

A fost ea inlaturata din Biblie de catre sfintii parinti ai Bisericii?

de Joseph P. Gudel, Robert M. Bowman, Jr., si Dan R. Schlesinger,

intr-o traducere de Teodor Macavei

 

--------------------------------------------------------------------------------

 

Pe la inceputul acestui secol (care tocmai se incheie) crezul intr-o reincarnare era limitat in America doar la un numar restrans de grupuri cum ar fi Scoala Unita a Crestinismului ("The Unity School of Christianity"), Societatea Teozofica si Asociatia pentru Cercetare si Iluminare a lui Edgar Cayce. Pana in anii '80 insa, nu doar ca aceste grupuri si-au sporit membrii la ordinul milioanelor dar celebritati ca Jeanne Dixon sau Shirley MacLaine au popularizat ideea si in randul maselor. Desi in urma cu 50 de ani relativ putini americani credeau in reincarnare in zilele noastre aproximativ 1/4 din toata populatia S.U.A. o accepta, alaturi de aproape o jumatate din populatia globului.1

Ba mai mult, practic toti sustinatorii moderni ai reincarnarii din Occident pretind ca aceasta "se afla in perfecta armonie cu adevaratul spirit al Crestinismului"2. Iar altii merg pana acolo incat sa afirme ca biserica primara a recunoscut reincarnarea pana in al VI-lea secol cand a fost suprimata de catre un consiliu al bisericii.

In acest articol vom examina aceasta pretentie ca biserica ar fi suprimat doctrina reincarnarii.

 

Definirea reincarnarii

 

Desi doctrina reincarnarii provine din antichitate si isi are originile in Orient, ea poate fi gasita si in Grecia antica. Aceasta sustine ca "sufletul intra in aceasta viata nu ca o creatie noua ci doar dupa o lunga perioada de existente anterioare pe acest pamant, sau altundeva... pornit pe calea viitoarelor sale transformari pe care acum si le pregateste."3

Conform conceptului oriental de reincarnare, in functie de faptele sale dintr-o existenta precedenta omul se poate reintoarce sub orice forma de viata, inclusiv cea animala, cat si cea umana. Totusi sustinatorii din Occident ai reincarnarii afirma ca in general aceasta se petrece doar la nivel uman. Acestia numesc adesea conceptia estica a ei, "transmigrare" iar conceptia vestica, "reincarnare".

In mod traditional termenii "transmigrare", "reincarnare" si "metempsihoza" sunt folositi ca sinonimi ai aceluiasi lucru.4 De partea cealalta insa, reincarnarea trebuie deosebita de ideea de pre-existenta a sufletului. In timp ce toti cei ce cred in reincarnare trebuie sa creada si ca sufletele reincarnate au avut o existenta anterioara, nu toti cei ce accepta pre-existenta sufletului accepta si reincarnarea. Un exemplu al zilelor noastre al unui astfel de crez sunt mormonii.

Presupunerea care sta la baza reincarnarii si care de multe ori nu este admisa imediat este ideea de "monism", si anume crezul ca exista doar o singura realitate. In consecinta, din moment ce se crede ca toate lucrurile fac parte dintr-o singura realitate organica, nu mai exista nici o deosebire reala intre Dumnezeu, lume si oameni. Toti sunt "una". In acest sistem de crezuri "Dumnezeu" este conceput nu ca un Creator personal, ci ca o forta impersonala, sau constiinta careia ii apartinem cu totii.5 Astfel Shirley MacLaine poate afirma ca "Dumnezeu este cuvantul pe care il folosim pentru o idee de o incredibila complexitate de energii spirituale" sugerand mai departe ca, "tragedia rasei umane consta in faptul ca am uitat ca fiecare este Divin".6 Atunci reincarnarile unui suflet au fost de regula intelese ca insemnand calatoria de la Dumnezeu la Dumnezeu cu scopul reintegrarii acestuia in Unitate.7

 

Reincarnarea si Biblia

 

Crezurile care formeaza contextul atat oriental cat si occidental al reincarnarii sunt in mod limpede incompatibile cu Crestinismul biblic. In plus, dovada care se aduce impotriva pretentiei ca si reincarnarea ar fi integrabila in Crestinism depaseste cu mult cele cateva texte biblice care o pot combate. Mai degraba ar trebui observat ca intreaga revelatie biblica si invatatura ei despre Dumnezeu, om si lume, pacat si mantuire, fac front comun impotriva reincarnarii.

Cu toate acestea exponentii reincarnarii din Occident incearca in mod invariabil sa o impace cu Crestinismul. Acestia afirma despre Noul Testament ca ar fi fost scris de catre niste autori necunoscuti si prea tarziu pentru a fi de incredere in relatarea pe care o face invataturilor lui Isus si ca in felul acesta marea majoritate a invataturilor Sale despre reincarnare s-au pierdut. De asemenea se mai pretinde si ca textul Noului Testament este plin de stersaturi si de inserari din exterior care s-ar fi efectuat in sec. VI dupa Hristos si chiar mai tarziu de catre cei ce se opuneau reincarnarii, si care au inlaturat carti intregi, motiv pentru care textul in sine nu mai este de incredere. In cele din urma, in ciuda tentativei din sec. VI de a inlatura reincarnarea din Biblie, anumite vestigii ale doctrinei se crede ca se gasesc intr-o seama de texte disparate: Matei 17:10-13; Ioan 3:3,7; 9:1-3; Efeseni 1:4; Apocalipsa 3:12.8 (pentru lamurirea catorva dintre aceste pretentii, vezi articolul "Sustine Biblia reincarnarea?" din "Raspunsuri biblice la cele mai populare intrebari ale contemporanilor nostri" ce se poate procura de la subsemnatul, sau de pe www.RCRwebsite.com).

Din pacate in spatiul avut la dispozitie in acest articol nu se pot aduce infirmari complete la fiecare dintre aceste argumente.9 Cu toate acestea, chestiunea datei, autorilor, si transmisiei textuale a Noului Testament a primit atentia cuvenita din partea a numerosi cercetatori evanghelici ale caror lucrari de referinta stau la dispozitie.10 Acestia au demonstrat amplu cum intreg Noul Testament a fost scris in primul secol de catre apostoli sau de catre apropiatii lor si ca acest text a fost pastrat cu fidelitate de-a lungul secolelor. Asupra canonului Noului Testament11 (deci a cartilor biblice recunoscute ca fiind inspirate), nu opozitia fata de reincarnare este cea care a determinat acceptarea anumitor scrieri si respingerea evangheliilor apocrife, sau excluderea altor scrieri din canon. Mai degraba, cartile Noului Testament au fost acceptate fiindca au fost scrise de catre insusi apostolii, sau apropiatii lor si in privinta lor se putea identifica originea lor istorica in primul secol. Cartile excluse nu au fost apostolice si au fost scrise intre cel de-al II-lea si al IX-lea secol dupa Hristos.12

In plus, canonul Noului Testament a fost format in al II-lea si al III-lea secol, primind forma finala in cel de-la IV-lea secol dupa Hristos13, nu in cel de-al VI-lea cum pretind reincarnationistii. Ca prin urmare critica pe care acestia o aduc Noului Testament este neintemeiata.

Argumentul ca vestigii (deci, urme) ale crezului in reincarnare se gasesc imprastiate in intreg Noul Testament este de fapt incompatibil cu toate celelalte argumente mentionate mai sus. Daca cartile Noului Testament au fost produse de autori necunoscuti si prea tarziu pentru a fi de incredere din punct de vedere istoric iar daca carturari din sec. al VI-lea au modificat textul Noului Testament, ce valoare mai pot avea aceste pretinse "vestigii" ale reincarnarii? Este clar ca cei ce sustin reincarnarea nu au nici un drept de a cita Biblia in sprijinul crezurilor lor, daca cel putin in acelasi timp sustin si ca Biblia nu mai este de incredere!

O analiza in detaliu a acestor pretinse texte doveditoare a reincarnarii nu este posibila in cuprinsul acestui articol. Cu toate acestea, mai multi crestini au publicat o serie de studii exemplificatoare asupra subiectului, demonstrand ca Biblia nu contine nici macar o aluzie in favoarea reincarnarii si ca invataturile ei centrale o contrazic categoric.14

 

Reincarnarea si parintii bisericii

 

Adeptii din vest ai reincarnarii sustin de obicei ca biserica primara si-a afirmat crezul in reincarnare pana in jurul sec. al VI-lea cand a fost suprimat de catre imparatul roman in cadrul unui consiliu al bisericii. Pentru a infirma aceasta acuzatie trebuie mai intai sa examinam marturiile istorice si sa vedem astfel daca parintii bisericii au propovaduit reincarnarea. Examinarea noastra va dezvalui ca reincarnarea nu a constituit o preocupare majora pentru parintii bisericii care in schimb afirmau mai mult speranta biblica a invierii15, si ca ori de cate ori vorbeau despre reincarnare o condamnau fara echivoc. Adeptii reincarnarii au fabricat (inventat) o istorie falsa a bisericii primare bazandu-se pe:

 

 

o reconstituire intentionat falsa a dovezilor care ignora majoritatea covarsitoare a marturiilor parintilor bisericii,

 

citari partiale ale parintilor, de obicei, scoateri din context,

 

inserarea celor vrute in citatele parintilor bisericii,

 

citate inventate.

 

Iustin Martirul (a trait intre 100-165)

 

Iustin Martirul a fost unul dintre primii parinti ai bisericii. Adesea el este citat ca fiind un "foarte timpuriu sustinator crestin al reincarnarii".16 Cu referire la al IV-lea capitol al "Dialogului cu Trypho" al lui Iustin adeptii reincarnarii afirma ca "acesta a invatat ca sufletele oamenilor locuiesc in mai mult decat un singur trup in timpul perindarii lor pamantesti".17 Dar ce spune de fapt Iustin? El infatiseaza un dialog in care discuta cu Trypho problema reincarnarii iar la sfarsitul acestei discutii dialogul se incheie dupa cum urmeaza (cu mentiunea ca Iustin vorbeste la persoana I-a, iar despre Trypho se vorbeste la persoana a II-a; Trypho era un evreu cu care a purtat numeroase dispute; Trypho este cel ce vorbeste primul):

 

 

"De aceea, sufletele nu-l vad pe Dumnezeu si nici nu migreaza (stramuta) in alte trupuri, caci ele ar sti ca sunt astfel pedepsite si le-ar fi frica dupa aceea sa savarseasca chiar si cele mai neinsemnate pacate. Dar ca ele il pot percepe pe Dumnezeu ca exista si ca neprihanirea si sfintenia merita respectate, pot de asemenea sa fiu de acord cu tine", a spus el.

"Ai dreptate", i-am raspuns eu.18

Clement din Alexandria (a trait intre 155-200)

 

Un alt parinte al bisericii care este adesea citat pentru a se pretinde ca reincarnarea a fost sustinuta de biserica este Clement din Alexandria, mentiunea acestuia facandu-se pe baza afirmatiei sale din primul capitol al "Indemnurilor sale catre pagani" care se reda dupa cum urmeaza: "mai inainte ca sa fie lumea, noi eram".19 In cel mai fericit caz aceasta afirmatie poate fi interpretata (separat de contextul ei) ca sustinand pre-existenta sufletului. De fapt, luata in contextul ei afirmatia lui Clement nici macar asa ceva nu sugereaza. Mai degraba el afirma pre-existenta lui Isus Hristos ca Logos (Cuvant), precunoasterea lui Dumnezeu, cat si planul Sau de a ne crea si a ne iubi mai inainte de creatie:

 

 

"Caci inainte de intemeierea lumii, noi eram, fiind destinati sa ne gasim in El, existand mai de dinainte inaintea ochilor lui Dumnezeu, noi creaturile rationale ale Cuvantului lui Dumnezeu caruia ii datoram existenta noastra, caci "la inceput era Cuvantul."20

Mai observati ca Clement isi califica cu grija afirmatia ca noi am fi existat mai dinainte cu cuvintele "inaintea ochilor lui Dumnezeu", insemnand mai degraba ca "pre-existenta" noastra a fost o idee in mintea lui Dumnezeu, nu neaparat o realitate substantiala, tangibila.

 

Origen (a trait intre 185-254)

 

Fara discutie se poate spune despre Origen ca a fost unul dintre cei mai straluciti si ingeniosi teologi ai bisericii primare. Cu toate acestea el a ajuns sa aibe o faima proasta tocmai datorita speculatiilor sale teologice. El este parintele bisericii cel mai adesea citat de catre adeptii reincarnarii ca sustinand doctrina lor. Un pasaj care este citat frecvent ar fi urmatorul. El provine din scrierea lui Origen "Impotriva lui Celsus" si aici este redat asa cum este citat de promotorii reincarnarii pe nume Head si Cranston:

 

 

"Sau, este mai in conformitate cu ratiunea ca fiecare suflet, din anumite motive misterioase (vorbesc acum dupa opinia lui Pitagora si Plato, si Empedocles, pe care Celsus il citeaza frecvent pe nume), sa intre intr-un trup si sa ajunga acolo dupa greselile si faptele sale de dinainte? De aceea, este probabil ca acest suflet, caruia ii sunt acordate mai multe beneficii in urma resedintei lui (anterioare) intr-un trup decat acela al multor oameni (pentru a evita prejudecata nu spun "toti"), are nevoie de un trup mai bun, nu doar superior altora, dar si sa fie investit cu toate calitatile cuvenite."21

Privitor la acest pasaj trebuie sa se faca mai multe comentarii. Intai de toate, Origen califica aceasta afirmatie spunand: "Vorbesc acum dupa opinia lui Pitagora si Plato, si Empedocles, pe care Celsus il citeaza frecvent pe nume." Aceasta atribuire a citatului ne arata ca Origen argumenteaza pe baza crezurilor lui Celsus, si nu a propriilor sale crezuri. In ciuda acestui fapt un adept al reincarnarii, Anthony J. Fisichella, omite aceasta propozitie in intregime cand citeaza pasajul de mai sus.22

In al doilea rand, inserarea in paranteze de catre Head si Cranston a cuvantului "anterioare" inaintea propozitiei "resedintei lui...intr-un trup" in citatul redat mai sus, schimba complet sensul pasajului. Origen nu vorbea de o reincarnare anterioara in comparatie cu o reincarnare ulterioara, ci de fapt vorbeste despre o singura incarnare.

In al treilea rand, ideea pe care Origen incearca sa o afirme in acel context este complet evitata. Origen nu vorbea despre nasterea naturala a unei fiinte omenesti obisnuite, ci despre zamislirea miraculoasa a lui Isus in pantecele unei fecioare. In prima jumatate a capitolului Origen a infirmat explicatia superstitioasa a nasterii din fecioara care circula printre iudei (si care a fost preluata si de catre Celsus), si anume ca Maria ar fi comis adulterul cu un soldat roman. Dupa care pune urmatoarea intrebare:

 

"Este potrivit cu ratiunea ca cel ce a indraznit sa faca atat de mult pentru rasa omeneasca...sa nu fi avut parte de o nastere miraculoasa, ci de una dintre cele mai josnice si mai rusinoase dintre toate (de una ilegitima; nota autorilor)? Atunci ii voi intreba ca greci si indeosebi pe Celsus daca se ia sau nu dupa parerile lui Plato si le citeaza mereu, daca Cel ce pune sufletele in trupurile oamenilor putea sa-l umileasca atat de mult pe cel ce urma sa faca asemenea fapte marete, sa-i invete pe multi, si sa-i intoarca pe multi din rautatea acestei lumi, printr-o nastere dintre cele mai rusinoase si sa nu-l aduca pe lume dintr-un mariaj legitim?"23

 

Dupa aceea a urmat imediat citatul original asa cum este redat mai sus in care se face apel la filozofii greci atat de respectati de catre Celsus pentru a demonstra ca cineva atat de nobil ca Isus nu putea sa aibe, nici macar conform invataturilor lor, o nastere atat de rusinoasa cum pretindea Celsus. Avand acest context in minte acum este evident ca Origen nu sustine reincarnarea si ea nici macar nu este sugerata in scrierile sale. Cel mult sustine pre-existenta sufletului, o opinie pe care el o impartasea chiar daca privitor la aceasta dezvaluie ca sorgintea acestei pareri se gaseste in filozofia greaca, si nu in invatatura crestina.

Ulterior in acelasi tratat Origen a facut urmatorul comentariu:

 

 

"Insa asupra acestor subiecte se pot spune multe lucruri intelepte, cum ar fi cele ce urmeaza: 'Este bine sa tii ascuns secretul unui rege". Pentru ca doctrina venirii sufletelor in trup (si nu cea a transmigrarii, deci, a stramutarii dintr-un trup in altul) sa nu fie expusa inaintea intelegerii populare si nici ceea ce este sfant sa nu fie aruncat la caini, si nici margaritarele sa nu fie aruncate inaintea porcilor."24

Aceasta afirmatie subliniaza ca intr-adevar Origen a acceptat doctrina eretica a pre-existentei sufletelor omenesti fata de trupul lor fizic, dar nu si reincarnarea.25

In jurul datei cand a scris "Impotriva lui Celsus", deci in anul 247, (si in consecinta spre sfarsitul vietii sale)26, Origen a mai scris si un comentariu asupra Evangheliei lui Matei in care a discutat pe larg daca Ioan Botezatorul era intr-adevar reincarnarea lui Ilie. Raspunsul sau fata de aceasta speculatie este categoric si nu permite nici o interpretare:

 

 

"Mie nu mi se pare ca in acest loc (Mat.17:10-13) se vorbeste despre sufletul lui Ilie, ca sa nu ma fac si eu vinovat de invatatura stramutarii sufletelor care este straina Bisericii lui Dumnezeu, care nu a fost transmisa de Apostoli si care nu este nicaieri afirmata in Scripturi..."27

In acea lucrare Origen se lansa intr-o discutie detailata a stramutarii sufletelor dintr-un trup in altul demonstrand ca este contrara invataturii biblice a judecatii de la sfarsitul veacurilor, si ca in plus, Ioan Botezatorul nu avea "sufletul", ci "duhul si puterea" lui Ilie (vezi, Luca 1:17)28. Nu se poate concepe o afirmatie mai limpede de atat in respingerea doctrinei reincarnarii.

Este totusi adevarat ca Ieronim, un proeminent parinte al bisericii de la inceputul sec. al V-lea, a afirmat ca Origen a sustinut reincarnarea. Intr-o scrisoare scrisa lui Avitus, in jurul anilor 409 sau 410, Ieronim l-a acuzat pe Origen ca ar adera la "transmigrarea sufletelor", inclusiv la ideea ca duhurile ingerilor cat si ale oamenilor "ca si pedeapsa pentru marea lor neglijenta si nesabuinta pot sa fie transformate in brute", adica sa fie reincarnate ca animale.29 Totusi in aceeasi scrisoare Ieronim a recunoscut ca Origen isi precizeaza pozitia asupra subiectului:

 

 

"Atunci, ca el sa nu fie considerat vinovat ca ar fi sustinut alaturi de Pitagora transmigrarea sufletelor, el pune punct rationamentului sau grav cu care si-a jignit cititorul, spunand: 'Sa nu fiu inteles ca vreau sa transform in dogme aceste lucruri. Ele sunt prezentate doar ca niste presupuneri care sa arate ca subiectul nu este complet trecut cu vederea."30

Din moment ce criticile lui Ieronim la adresa lui Origen se intemeiaza pe primele scrieri ale sale (indeosebi pe lucrarea "Asupra primelor principii", scrisa intre 212 si 215) trebuie luat nota acum de respingerea categorica a transmigrarii care s-a observat ca a intervenit ulterior in scrierile sale mai tarzii. In plus, insusi Ieronim recunoaste ca Origen a dorit sa se inteleaga ca nu sustine aceea doctrina, oferindu-ne si noua posibilitatea sa concluzionam fara gres ca Origen nu a sustinut reincarnarea.

 

Ieronim (a trait intre 345-419)

 

Asa cum tocmai am vazut, Ieronim l-a condamnat pe Origen ca eretic in parte datorita pretinselor sale inclinatii fata de reincarnare. De aceea, este surprinzator sa aflam ca mai multi adepti ai reincarnarii pretind ca insusi Ieronim ar fi crezut in reincarnare! Unul dintre acestia a citat tocmai scrisoarea lui Ieronim catre Avitus ca dovada31, chiar scrisoarea prin care acesta l-a condamnat pe Origen ca ar crede in reincarnare!

Alti adepti ai reincarnarii i-au atribuit lui Ieronim urmatorul pasaj din scrisoarea sa lui Demetrius: "Doctrina stramutarii sufletelor a fost invatata din vremuri stravechi unui numar restrans de oameni ca adevar traditional care nu trebuia sa fie divulgat."32 Insa o cercetare a acestei scrisori nu dezvaluie nici o afirmatie de acest fel. In schimb, il vedem din nou pe Ieronim condamnand inca odata doctrina ca fiind "o invatatura pagana si daunatoare" care "se strecoara pe furis ca o vipera in gaura ei."33

 

Respingerea reincarnarii de catre parintii Bisericii

 

Nu doar ca nici un parinte al bisericii nu a crezut in reincarnare, nici chiar Origen, care totusi a sustinut pre-existenta sufletelor, ci au si respins in mod categoric conceptul ca fiind in intregime contrar credintei crestine. Am vazut deja aceasta atitudine la Iustin Martirul, la Origen, si la Ieronim. Doar in perioada de dinaintea conciliului de la Nicea din 325, printre parintii bisericii care au respins reincarnarea, alaturi de Iustin Martirul si Origen, s-au numarat Ireneu, Minucius Felix, Tertulian, si Lactantius.34 Printre parintii notabili ai secolelor IV si V care alaturi de Ieronim s-au opus reincarnarii s-au numarat Augustin si Basil.35 La randul lor apologetii reincarnarii au recunoscut ca multi dintre acesti parinti ai bisericii, in realitate, s-au opus doctrinei reincarnarii.36

Pe langa toate aceste dovezi, luati impreuna toti parintii bisericii au invatat doctrine care erau incompatibile cu crezul in reincarnare. Acestia au invatat ca mantuirea este un dar al lui Dumnezeu obtinut pentru noi de catre Hristos, si ca la sfarsitul veacurilor trupurile credinciosilor vor fi inviate pentru a primi viata vesnica, iar cele ale celor nemantuiti, pentru a primi judecata vesnica. Astfel scrierile parintilor bisericii sunt tot atat de categoric anti-reincarnare precum este si Biblia.

 

Cel de-al doilea Conciliu de la Constantinopole

 

In acest moment am demonstrat ca nici unul dintre parintii bisericii recunoscuti drept ortodocsi si care au trait in primele cinci secole ale bisericii, nu au crezut in reincarnare. Pusi in fata acestor argumente unii adepti ai reincarnarii au recurs la o ultima tentativa de subminare a dovezilor documentare ale Bibliei si ale parintilor bisericii impotriva doctrinei lor. Astfel acest ultim argument declara inlaturarea tuturor dovezilor, sau aproape a tuturor dovezilor din Biblie si din scrierile parintilor care indicau crezul in reincarnare de catre cel de-al doilea Conciliu de la Constantinopole (care a fost denumit si cel de-al cincelea Conciliu Ecumenic) tinut in anul 553. De pilda Leslie Weatherhead a pretins ca reincarnarea "a fost acceptata in biserica primara pentru primii cinci sute de ani de existenta. Doar in anul 553, cel de-al doilea Conciliu al Constantinopolelui a respins-o si atunci numai cu o mica majoritate."37 Multi din cei ce sustin reincarnarea spun ca acest conciliu s-a intrunit la porunca imparatului roman Iustinian cu scopul precis de a condamna reincarnarea si de a sterge din Biblie orice referiri la aceasta.38

Desigur impotriva acestei afirmatii se pot ridica multe obiectii. Intai de toate canonul Noului Testament asa cum il avem astazi a fost finalizat cel tarziu in al IV-lea secol, dupa cum am mai explicat. Intr-adevar, ne aflam in posesia a numeroase manuscrise ale Noului Testament care dateaza atat din al II-lea cat si din al V-lea secol, cat si manuscrise mai tarzii de atat. Textele manuscriselor Noului Testament ce dateaza de dinainte de sec. al VI-lea nu se deosebesc apreciabil de cele ce dateaza din acest secol sau de mai tarziu. Faptul acesta ar trebui sa convinga ca in anul 553 acel conciliu al bisericii nu a operat modificari in Biblie pentru a suprima reincarnarea, sau alte crezuri.

In al doilea rand, cel de-al doilea Conciliu de la Constantinopole nu a pomenit nimic in dezbaterile sale despre reincarnare. Principala tema de pe agenda acestuia a fost formularea unui raspuns crestin la erezia monofizita care sustinea ca in trup Isus a posedat doar o singura natura (in loc de doua, umana si divina in acelasi timp, dupa cum Noul Testament si biserica primara invata). La acel conciliu sau poate la un altul s-a lansat o lista de "anateme", sau condamnari a mai multor idei printre care era si cea a pre-existentei sufletelor (asa cum a fost enuntata de Origen si de unii dintre urmasii sai), dar nu s-a facut nici o mentiune a reincarnarii care, in mod evident, nici macar nu constituia o problema la ordinea zilei.39 Cu toate acestea unii dintre adeptii reincarnarii au mers atat de departe incat sa afirme ca exista o indoiala asupra declaratiei acestui conciliu din 553 si doar fiindca nu a spus nimic relevant privitor la reincarnare nu inseamna ca aceasta ar fi condamnata in mod oficial de catre biserica!!40 Desigur ceea ce se trece cu vederea intr-o astfel de afirmatie este importantul fapt ca crestinii au negat reincarnarea deoarece vine in contradictie directa cu crestinismul biblic si nu fiindca ei nu stiu (sincer, sau din eroare) ca ea a fost condamnata in anul 553.

 

In concluzie, este o certitudine ca reincarnarea nu a fost suprimata de catre biserica in cel de-al VI-lea secol, sau in altul. Ea a fost in mod explicit respinsa de catre liderii bisericii inca de la mijlocul celui de-al II-lea secol si niciodata nu a fost serios luata in considerare ca reprezentand un crez care poate fi acceptat de catre crestini. Crezul lui Origen in pre-existenta sufletului a fost tratat ca o aberatie nedorita chiar de catre parintii bisericii si de conciliile care i-au urmat acestuia. Sustinatorii reincarnarii au trebuit sa inventeze texte inexistente, sa introduca in anumite texte cuvinte straine lor, sau sa citeze pasajele anti-reincarnationistilor ca si cum acestea ar fi in favoarea ei, si in general sa prezinte o reconstructie mitica a istoriei bisericii primare pentru a putea sa pretinda macar ca biserica primara ar fi crezut in reincarnare. Astfel de teorii bazate pe argumente atat de nefiresti, pot fi considerate negresit drept false!

 

Articolul de mai sus a aparut in "Christian Research Journal" din vara lui 1987. Pentru cei interesati sa-l foloseasca si sa-l copieze redau mai jos conditiile impuse de proprietarii lui. Multumesc. Autorul traducerii de fata poate fi contactat prin email: Teo_logic@bigfoot.com.

 

 

Copyright 1987 by the Christian Research Institute.

COPYRIGHT/REPRODUCTION LIMITATIONS:

This data file is the sole property of the Christian Research Institute. It may not be altered or edited in any way. It may be reproduced only in its entirety for circulation as "freeware," without charge. All reproductions of this data file must contain the copyright notice (i.e., "Copyright 1994 by the Christian Research Institute"). This data file may not be used without the permission of the Christian Research Institute for resale or the enhancement of any other product sold. This includes all of its content with the exception of a few brief quotations not to exceed more than 500 words.

 

If you desire to reproduce less than 500 words of this data file for resale or the enhancement of any other product for resale, please give the following source credit: Copyright 1994 by the Christian Research Institute, P.O. Box 7000, Rancho Santa Margarita, CA 92688-7000.

 

Notite:

 

 

1.Mark Albrecht, Reincarnation: A Christian Approach (Downers Grove, IL: InterVarsity Press, 1982), pag.9.

 

2.E.D. Walker, Reincarnation: A Study of Forgotten Truth (New Hyde Park, NY: University Books, 1965), pag.14.

 

3.Walker, pag.11.

 

4.The Encyclopedia of Philosophy, asupra "Reincarnarii", de Ninan Smart.

 

5.Pentru a vedea legatura dintre monism si miscarea New Age, vezi "What is the New Age Movement" de Elliot Miller, din Forward 8, din 1985, pag.16-23.

 

6.Shirley MacLaine, Out on a Limb (New York: Bantam Books, 1983), pag.279, 347.

 

7.Pentru o analiza completa si o critica a diversitatilor credintei in reincarnare vezi, cartea lui Norman Geisler si J. Yutaka Amano, The Reincarnation Sensation (Wheaton, IL: Tyndale House Publishers, 1986).

 

8.Pentru toate aceste argumente, vezi de pilda, cartea lui Joseph Head si S.L. Cranston, Reincarnation: The Phoenix Fire Mystery (New York: Julian Press, 1977), pag.134-140. De asemenea si, cartea lui Quincy Howe, Reincarnation for the Christian (Philadelphia: Westminster Press, 1974), pag.92-97. Sau, cartea lui James Dillet Freeman, The Case for Reincarnation (Unity Village, MO: Unity School of Christianity, 1986), pag.75-77.

 

9.O dezbatere a legaturii dintre aceste chestiuni si reincarnare se gaseste in cartea lui Albrecht, pag.36-43.

 

10.Vezi indeosebi, cartea lui F.F. Bruce, The New Testament Documents: Are They Reliable_ (Grand Rapids, MI: William B. Eerdmans Publishing Co., 1960), cea a lui Norman Geisler si William Nix, A General Introduction to the Bible, editia revizuita (Chicago, IL: Moody Press, 1986), si cea a lui Donald Guthrie, New Testament Introduction (Downers Grove, IL: InterVarsity Press, 1970).

 

11.Vezi de pilda, cartea lui R. Laird Harris, The Inspiration and Canonicity of the Bible (Grand Rapids, MI: Zondervan Publishing Co., 1973).

 

12.Vezi, Bruce M. Metzger, An Introduction to the Apocrypha (New York: Oxford University Press, 1957), pag.249.

 

13.pentru confirmarea acestui fapt, vezi orice dictionar biblic standard, sau orice enciclopedie.

 

14.Vezi, cartea lui Geisler si Amano, pag.133-154, vezi de asemenea si cea a lui Albrecht, pag.36-40.

 

15.Privitor la parintii bisericii si inviere vezi cartea lui Joanne E. McWilliam Dewart (ed.), Death and Ressurection, "Message of the Fathers of the Church", vol.22 (Willmington, DE: Michael Glazier, 1986).

 

16.Vezi cartea lui Geddes MacGregor, Reincarnation in Christianity: A New Vision of the Role of Rebirth in Christian Thought (Wheaton, IL: Theosophical Publishing House, 1978), pag.25.

 

17.MacGregor, pag.36.

 

18.din Iustin Martirul, Dialogue with Trypho IV. Toate citatele luate de la parintii bisericii se pot gasi in lucrarea The Ante-Nicene Fathers, ce ii are ca editori pe Alexander Roberts si James Donaldson, si A Select Library of Nicene and Post-Nicene Fathers of the Christian Church, ce ii are ca editori pe Phillip Schaff si Henry Wace (Grand Rapids, MI: William B. Eerdmans Publishing Co., reeditarea din 1983).

 

19.Dupa Head si Cranston, pag.141-142, si MacGregor, pag.48.

 

20.dupa Clement din Alexandria, "Indemn catre pagani", I.

 

21.Origen, "Against Celsus", I.32, asa cum este citat de Head si Cranston, pag.147.

 

22.vezi cartea lui Anthony J. Fisichella, Metaphysics: The Science of Life (St. Paul, MN: Llewellyn Publications, 1986), pag.134.

 

23.Against Celsus I.32.

 

24.Against Celsus V.29.

 

25.vezi de asemenea, Origen, De Principiis ("On First Principles") III.5, citat de Head si Cranston in pag.147 a cartii lor. Acest pasaj dovedeste ca Origen a sustinut pre-existenta sufletelor, dar nu si reincarnarea.

 

26.Vezi notitele editoriale la, The Ante-Nicene Fathers, vol.X, pag.411.

 

27Origen, Commentary on Matthew XIII.1.

 

28idem, XIII.1-2.

 

29Ieronim, Letter CXXIV, To Avitus 4, pag.15.

 

30Idem, pag.4

 

31David Christie-Murray, Reincarnation: Ancient Beliefs and Modern Evidence (London: David and Charles, 1981), pag.59, citate de Albrecht, pag.47.

 

32din cartea lui Joseph Head si S.L. Cranston (ca editori), Reincarnation: An East-West Anthology (Wheaton, IL: Theosophical Publishing House, 1968), pag.38.

 

33Ieronim, Letter CXX, to Demetrius 16.

 

34Ireneu, Against Heresies II.33.1,5; Tertulian, Apology 48; A Treatise on the Soul 28-35; Minucius Felix, Octavius 34; Lactantius, The Divine Institutes 18-19.

 

35Augustin, The City of God X.30; Basil, The Hexaemeron VIII.2.

 

36vezi, Head si Cranstom, Phoenix Fire Mystery, pag.142-143, 149-151.

 

37dupa cum afirma Leslie Weatherhead in cartea The Christian Agnostic (Nashville, TN: Abingdon Press, 1972), pag.209-210, si este citat in cartea lui John Hick, Death and Eternal Life (San Francisco, CA: Harper & Row, 1976), pag.392.

 

38sustin, Noel Langley, in cartea sa, Edgar Cayce on Reincarnation (New York: Warner Books, 1967), pag.179 si Leonline L. Wright in cartea sa, Reincarnation: A Lost Chord in Modern Thought (Wheaton, IL: Theosophical Publishing House, 1975), pag.67; etc.

 

39pentru edificare cititi articolele, "Constantinopole, The Second Council of", si "Origenism" din lucrarea The New International Dictionary of the Christian Church, editor J.D. Douglas, a doua editie (Grand Rapids, MI: Zoondervan Publishing Co., 1978), pag.257, 734.

 

40Vezi, Head si Cranston, in Phoenix and Fire Mystery, pag.158.

 

 

 

--------------------------------------------------------------------------------

[Miss Bitch 343]

Nu era mai usor sa ne dai linkul?

[cioanas 1]

Nu era mai usor sa ne dai linkul?

 

Ba da ,insa cei mai multi nu se mai obosesc sa mearga la link.Asa ca am dat un topic,o tema.Poate fi usor de citit si de comentat!

Binenteles ca ne este prezentata reincarnarea din punct de vedere crestin si nu din alt punct de vedere.

Sper ca Marius sa se abtina!

[MariaB 2]

despre reincarnare - am preluat din mesajele de pe alt topic

 

Reincarnarea , nu are treaba cu crestinismul ea vine din Egipt

Vad ca in capul tau e cam varza: reincarnarea e specifica Orientului, nu Egiptului.

La Grande Encyclopedie noteaza ca Egiptul a "inventat" trecerea sufletelor dintr-un corp in altul - dupa marturia lui Herodot

dar poate ca ideea a aparut si s-a dezvoltat in mai multe zone geografice (oare bastinasii continentului american cunosteau reincarnarea?! - daca da, inseamna ca nici intre India si Egipt nu se poate pune problema dreptului de autor, si se anuleaza si verzele atribuite capetelor de mai sus)

 

"Moise simbolizeaza evolutia a ceva care este smuls (detasat), care actioneaza din interior spre exterior; daca se aplica acest simbol la Univers, el exprima expansiunea tuturor lucrurilor catre Cer, este legea evolutiei. Involutia (caderea in materie) a precedat totdeauna evolutia. Iosif in Egipt a reprezentat involutia unei

Editat Ianuarie 4, 2006 de MariaB

[cioanas 1]

avem sansa acestei vieti - sa o valorificam!

de ce sa traim acum pentru ca sa mai murim o data?!? Isus Cristos ne invata sa traim acum pentru ca sa nu mai murim alta data, ci sa traim vesnic!

Asa este Maria! Minunat raspunsul,Domnul sa te binecuvinteze!

[Marin40 0]

La Grande Encyclopedie noteaza ca Egiptul a "inventat" trecerea sufletelor dintr-un corp in altul - dupa marturia lui Herodot

dar poate ca ideea a aparut si s-a dezvoltat in mai multe zone geografice (oare bastinasii continentului american cunosteau reincarnarea?! - daca da, inseamna ca nici intre India si Egipt nu se poate pune problema dreptului de autor, si se anuleaza si verzele atribuite capetelor de mai sus)

 

 

Egiptul e radacina multor lucruri, reincarnare, oroscopul,superstitii si multe altele .

Moise trebuia sa fie in locul lui Tutankamon, dar pentru ca a omorit un egiptean a fugit din egipt, de fapt biblia relateaza istoria aceasta, in Noul Testament se zice despre Moise ca el nu a iubit placerile de o clipa ale Egiptului.

Maria crezi ca Marius o sa imi ia varza din cap?

[dan-marius 0]

La Grande Encyclopedie noteaza ca Egiptul a "inventat" trecerea sufletelor dintr-un corp in altul - dupa marturia lui Herodot

dar poate ca ideea a aparut si s-a dezvoltat in mai multe zone geografice (oare bastinasii continentului american cunosteau reincarnarea?! - daca da, inseamna ca nici intre India si Egipt nu se poate pune problema dreptului de autor, si se anuleaza si verzele atribuite capetelor de mai sus)

Egiptul e radacina multor lucruri, reincarnare, oroscopul,superstitii si multe altele .

Moise trebuia sa fie in locul lui Tutankamon, dar pentru ca a omorit un egiptean a fugit din egipt, de fapt biblia relateaza istoria aceasta, in Noul Testament se zice despre Moise ca el nu a iubit placerile de o clipa ale Egiptului.

Maria crezi ca Marius o sa imi ia varza din cap?

Nu pot sa iti iau varza din cap pentru ca acolo ti-ai pus-o singur. Nu tine de mine facutul de curatenie in capul tau. Pe de alta parte, ai uitat de cantitatea imensa de bunuri pe care evreii le-au furat cind au fugit din Egipul antic. (w00t)

[Marin40 0]

Nu pot sa iti iau varza din cap pentru ca acolo ti-ai pus-o singur. Nu tine de mine facutul de curatenie in capul tau. Pe de alta parte, ai uitat de cantitatea imensa de bunuri pe care evreii le-au furat cind au fugit din Egipul antic. biggrin.gif

 

Nenea Marius , ca sa iti imbunatatesc cunostintele,evreii pe atunci se numeau israieliti, deci furtul de care zici matale era dreptul lor pentru ca acolo au fost supusi la pesta 400 de ani de sclavie, Egipteni au fost bucurosi sa dea aurul si argintul lor nu mai sa plece poporul lui Dumnezeu din Egipt (tinutul Gosen)pentru ca peste Egipteni venisera 10 plagi care aproape au exterminat Egiptul.

 

Apropo cand ai ne voie de varza murata vii la mine!

 

Toate bune.

[dan-marius 0]

Nu pot sa iti iau varza din cap pentru ca acolo ti-ai pus-o singur. Nu tine de mine facutul de curatenie in capul tau. Pe de alta parte, ai uitat de cantitatea imensa de bunuri pe care evreii le-au furat cind au fugit din Egipul antic. biggrin.gif

 

Nenea Marius , ca sa iti imbunatatesc cunostintele,evreii pe atunci se numeau israieliti, deci furtul de care zici matale era dreptul lor pentru ca acolo au fost supusi la pesta 400 de ani de sclavie, Egipteni au fost bucurosi sa dea aurul si argintul lor nu mai sa plece poporul lui Dumnezeu din Egipt (tinutul Gosen)pentru ca peste Egipteni venisera 10 plagi care aproape au exterminat Egiptul.

Furtul e furt, oricare ar fi minciunile care au fost spune dupa aia pentru a-l justifica.

Apropo cand ai ne voie de varza murata vii la mine!

 

Toate bune.

Aha. Nu stiam eu ce pute pe aici... varza ta murata. (w00t)

[cioanas 1]

Furtul e furt, oricare ar fi minciunile care au fost spune dupa aia pentru a-l justifica.

 

Marius, furt este doar in capul tau si in mintea ta spalata de ateism si antisemitism! Biblia este o dovada clara ca egiptenii le-au dat evreilor toate acele lucruri si i-a zorit sa plece mai repede din tara. Toate acestea fiindca Dumnezeu stie sa-si pazeasca si sa-si ocroteasca pe cei care sunt ai Lui!

 

Biblia ne spune ca : "caci celce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui."