Început de Marawder, Dum 15 aug 2010 · 5 răspunsuri · 3.377 vizualizări
Un leu devoreaza o gazela. Este acesta un lucru bun sau rau ?
Propun acest topic pentru a discuta numai despre sursa moralitatii absolute si a moralitatii relative, si a faptului ca in conceptia unor oameni, moralitatea poate fi absoluta. ;)
Problema apare astfel:
MORALIT
Un set de interdictii si obligatii,le da unora impresia ca pot sa condamne in liniste orice nu se incadreaza in regulile lor stramte.
Cumva,rigiditatea asta total artificiala,cultivarea vinovatiei,li se pare un fel de apogeu al moralitatii.
Sunt o multime de oameni care nu vor sa gandeasca.E mult mai usor sa traiasca cu cuvintele "trebuie" si "nu trebuie" -ca un fel de imperative "divine".Asa sunt scutiti sa ia decizii in general -orice decizii...doar incearca sa faca ce "trebuie",si sa nu faca ce "nu trebuie".
Viata li se intampla...ca un fel de fatalitate...altcineva sa hotarasca in locul lor...biserica,educatia,traditiile,dogmele...oricine si orice,numai ei nu.
Altii sa le faca viata,si ei s-o traiasca! -dar nu sunt multumiti nici asa...ar vrea ca toata lumea sa se conformeze obligatiilor si interdictiilor care le confisca lor viata.Sunt atat de plini de vinovatie,de condamnare,incat nu mai incape in ei...daca nu mai judeca si osandesc permanent pe cineva,ar putea sa se pomeneasca ca privesc un pic in interior,si asta e prea teribil...prea inspaimantator.
Arcangelo a scris:Un set de interdictii si obligatii,le da unora impresia ca pot sa condamne in liniste orice nu se incadreaza in regulile lor stramte.Cumva,rigiditatea asta total artificiala,cultivarea vinovatiei,li se pare un fel de apogeu al moralitatii.
Sunt o multime de oameni care nu vor sa gandeasca.E mult mai usor sa traiasca cu cuvintele "trebuie" si "nu trebuie" -ca un fel de imperative "divine".Asa sunt scutiti sa ia decizii in general -orice decizii...doar incearca sa faca ce "trebuie",si sa nu faca ce "nu trebuie".
Viata li se intampla...ca un fel de fatalitate...altcineva sa hotarasca in locul lor...biserica,educatia,traditiile,dogmele...oricine si orice,numai ei nu.
Altii sa le faca viata,si ei s-o traiasca! -dar nu sunt multumiti nici asa...ar vrea ca toata lumea sa se conformeze obligatiilor si interdictiilor care le confisca lor viata.Sunt atat de plini de vinovatie,de condamnare,incat nu mai incape in ei...daca nu mai judeca si osandesc permanent pe cineva,ar putea sa se pomeneasca ca privesc un pic in interior,si asta e prea teribil...prea inspaimantator.
Imi place sa interlocutez cu tine Archi ! Pari un tip f. inteligent si intelegi pe deplin ce vreau sa expun in topic... :roll:
Hai sa iau un exemplu pe care unii l-ar considera de moralitate absoluta - sa nu ucizi: Daca "sa nu ucizi" ar fi un precept absolut, ar insemna ca a lua viata unui om este ceva rau si de neacceptat, indiferent de situatie, fie ca vorbim de autoaparare sau victime ale razboiului. Pana acum nu au fost elaborate astfel de seturi de precepte, nu am reusit sa gasim valori morale absolute, ci doar unele relative, adica valori ce sunt dependente de circumstante. E ok sa ucizi in autoaparare si nu e ok sa comiti crima. Chiar si asa, sunt cazuri in care si crima cu sange rece este scuzabila. De exemplu, daca cineva il asasina pe Hitler sau un alt xenofob inrait, nu l-ar fi condamnat nimeni pentru fapta sa.
Pentru ca omul a fost incapabil sa gaseasca un set de precepte morale absolute, a cazut in sarcina 'divinitatii' sa le ofere. Dar chiar si asa, sunt cateva dileme. De exemplu zeul zice ca X e rau, dar ce inseamna mai exact asta ? Este X rau pentru ca zice zeul sau zeul zice ca e rau pentru ca X e rau. In primul caz, "X e rau pentru ca zice zeul" anuleaza caracterul de absolut pentru ca preceptul e relativ vointei zeului, in al doilea caz este absolut dar limiteaza caracterul de absolut al zeului.
Apoi, prin insasi definitia lor, binele si raul sunt relative. Chiar daca God zice ca e rau sa fac x lucru, eu pot considera ca e bine sa fac x lucru pentru ca asta imi aduce beneficii, deci este bun pentru mine.
Si in plus, moralitatea e relativa si in functie de epoca/cultura !
Editat Lun 16 aug 2010 00:55
Eu consider penetrarea sexuala "amorala" pentru ca datorita ei apar multe abuzuri in societate, si unii membri sunt dezavantajati prin agresiune sexuala.
Daca sexul era ceva perfect fara abuz, atunci devenea ceva moral sau normal. Usor acceptabil pentru ca nu dauna deloc societatii sau nici unei fiinte.
Eu consider si comertul cu bani ca fiind amoral, si daunator vietii. Trocul era destul la granita intre bine si rau, pentru a fi mai putin periculos unora, dar banul a ajuns deja atotputernic in lumea umana.
Moartea si imbatranirea degradanta cauzata de lumina solara sunt si mai amorale, pentru ca distrug viata inca de la nastere, erodand evolutia naturala. Parerea mea.
Silverdane a scris:Eu consider penetrarea sexuala "amorala" pentru ca datorita ei apar multe abuzuri in societate, si unii membri sunt dezavantajati prin agresiune sexuala.Daca sexul era ceva perfect fara abuz, atunci devenea ceva moral sau normal. Usor acceptabil pentru ca nu dauna deloc societatii sau nici unei fiinte.
Si mancatul este imoral, ca doar te poate ucide;)
Si ganditul...ca poate naste monstri.
Editat Lun 16 aug 2010 09:33
Si daca respectiva gazela construieste bare de otel, si il pune pe leu intr'o cusca la gradina zooogica, este morala aceasta actiune?
Chiar daca restrange total libertatea leului?