Dragostea si egoismul: care e granita?

[soogee 2866]

Ma gandesc zilele astea la dragoste, ce e ea de fapt. Majoritatea oamenilor sunt egoisti.

Nu o zic in sensul rau, ci cu acela de posesori de ego, care trebuie consolidat, poate avea si valente pozitive, dar poate sa fie si exagerat, si atunci are pretentii si conflicte.

 

Doi oameni in relatie, asta inseamna doua ego-uri care cauta sa se acomodeze, sa faca sacrificii, compromisuri, pt a nu-l pierde pe celalalt. Daca nu se mai fac compromisuri, cei doi se despart.

 

La inceput senzatia de indragostire e foarte intensa, descoperi altruismul, placerea de a-i fi celuilalt pe plac, placerea de a-l vedea fericit. Nici nu ai pretentii, esti fericit ca esti acceptat. Dupa aia in timp vine rodajul.

 

Apar micile confruntari, divergente inevitabile. Ego-urile revin in forta, isi spun din nou cuvantul.

 

Exista placerea de a oferi, dar ai si dubii daca nu cumva celalalt vrea prea mult, daca nu oferi prea mult, masori daca e slabiciune, dependenta sau e corect.

 

Avem tendinta sa vedem egoismul celuilalt, dar pe al nostru nu.

Dar fiecare are o doza de narcisism.

Cum credeti ca pot fi impacate dragostea si egoismele?

 

De pilda, unuia ii place opera si altuia nu. Cel cu opera vrea sa mearga cu partenerul la opera. Este el egoist ca pretinde ceva ce nu-i place celuilalt?

Cel caruia nu-i place opera poate refuza, ori se duce la opera imbufnat. Este el egoist ca nu se sacrifica de dragul celuilalt, ca sa-i faca o placere?

La fel puteti inlocui opera de mai sus cu sex intr-o maniera care unuia nu.i place, sau o mancare de neinghitit pt unul, sau parinti de nesuportat pt celalalt, etc.

 

Cand iubim oferim pentru ca stim inconstient ca si noi vom primi la randul nostru? Sau oferim fara sa asteptam nimic.

Daca partenerul zice: gata, nu mai vreau sex de acum, doar relatie pur spiritual-emotionala, cine e egoist? Cel care pretinde asta, sau cel care nu accepta pretentia celuilalt?

 

Ati putea iubi pe cineva daca nu ar vrea deloc sa faca sex cu voi? Daca nu, egoismul e cel care va franeaza?

 

Daca oferi iubire neconditionata ai scapat de ego.ul tau. Dar ego-ul celuilalt ramane. Devine frustrant sa oferi iubire neconditionata daca celalalt nu o ofera caci mai are ego?

 

Ati putea iubi pe cineva chiar daca nu va iubeste si nu va va oferi nimic niciodata, ca si Cyrano de Bergerac?

Daca nu, e din cauza egoismului?

 

A practicat cineva de pe aici iubirea fara conditii? Asta inseamna ca nu vei mai avea pretentii niciodata de la partener?

 

Voi va constientizati egoismul? Cum faceti fata in relatie la confruntarea celor 2 egouri?

Editat August 7, 2010 de Kosmotro

[Un_gand 6]

Dragostea presupune respect. Adica daca te respecta cineva nu inseamna neaparat si dragoste in sensul de indragostire, dar daca nu te respecta nu presupune dragoste in nici un sens.

Cat despre sacrificii si compromisuri fiecare le face ca asa vrea el, pentru ca cine te iubeste nu-ti cere sa le faci. Cand spui ,, Te iubesc" asta nu il obliga cu nimic pe celalalt, il iubesti pentru ca asa e el, ti-e drag, iti place felul lui de a fi. Daca si celalalt te iubeste in acelasi mod e perfect. Atunci nu mai poate fi vorba de compromisuri si sacrificii. Eu innebunesc cand aud de sacrificii si suferinta in dragoste, pe care trebuie sa le faca, cine ? Celalalt!

Chiar daca nu iti place opera dar iti iubesti partenerul te duci la opera, nu pentru opera ci pentru partener pentru ca el se bucura si bucuria lui e si bucuria ta. Dar nu ai senzatia ca ai facut un sacrificiu sau un compromis. Sacrificiul si compromisul apare atunci cand nu-ti respecta ideile, principiile, personalitatea ta si iti cere sa renunti la acestea. Si nu mai e vorba de dragoste.

[fire de praf 2051]

Citind topicul mi-am adus aminte de versurile maestrului Sinatra :

"Love and marriage, love and marriage

Go together like a horse and carriage

....................................................

Try, try, try to separate them

It's an illusion "

 

Bineinteles, in loc de dragoste si casatorie se poate vorbi identic si despre iubire si egoism.

Cu siguranta se vor gasi persoane care sa contrazica asta. Noroc ca realitatea ne arata fix de fiecare data ca avem dreptate.

Editat August 8, 2010 de Sicily

[Amarena 13815]

Din toata gama (paleta si ce alte clisee mai sunt) de sentimente care leaga doi oameni, INTOTDEAUNA va face parte si egoismul.

Difera doar "cantitatile". Da, la inceput incercam sa fim mai altruisti, e normal.

Dar firea umana e egoista la baza, doar e vorba despre instinctul de supravietuire. Renuntarea la ego nu vine natural, e "dictata" de ceea ce simtim pentru celalalt. Daca era ceva natural, in firea noastra, nu mai existau divorturi si despartiri.

 

Devine frustrant sa oferi iubire neconditionata daca celalalt nu o ofera caci mai are ego?

 

Da, e frustrant, dar, in acelasi timp, trebuie sa fii constient ca nu poti sa pretinzi ca celalalt sa simta la fel, nu poti sa-l obligi. E o prostie imensa sa spui "iubesc eu pentru amandoi". E cazul sa renunti.

 

Ati putea iubi pe cineva chiar daca nu va iubeste si nu va va oferi nimic niciodata?

 

NU, nu vad sensul. Nu vad de ce ar trebui sa-mi sacrific timpul, sa-mi irosesc sentimentele, pentru ceva care nu are nici un fel de viitor. Da, e vorba de egoism, dar e un egoism "sanatos".

A iubi pe cineva nu inseamna a te anula ca om, a nu mai avea respect pentru tine insuti/insati. Daca respectul de sine inseamna egoism, atunci da, sunt egoista.

 

 

De pilda, unuia ii place opera si altuia nu. Cel cu opera vrea sa mearga cu partenerul la opera. Este el egoist ca pretinde ceva ce nu-i place celuilalt?

Cel caruia nu-i place opera poate refuza, ori se duce la opera imbufnat. Este el egoist ca nu se sacrifica de dragul celuilalt, ca sa-i faca o placere?

 

Ori poate nu se duce imbufnat, ci incearca sa inteleaga si el de ce partenerului sau ii place opera, doar l-a ales si pentru ca este un om cultivat, care are gusturi rafinate.

Cel care vrea sa mearga cu partenerul la opera nu este egoist, pentru ca incearca sa-l faca si pe celalalt partas la bucuria lui. Nu din egoism il invita sa mearga cu el.

 

Nu mi se pare o atitudine sanatoasa sa il iei pe NU in brate, daca pana la a-l cunoaste pe partenerul tau, nu-ti placea un lucru, iar acum te vezi pus in situatia de a lua parte la el. Poti sa incerci sa faci sa-ti placa, de dragul partenerului tau. Nu-ti cad galoanele.

Editat August 8, 2010 de Amarena

[Andruta* 35]

A iubi pe cineva nu inseamna a te anula ca om, a nu mai avea respect pentru tine insuti/insati. Daca respectul de sine inseamna egoism, atunci da, sunt egoista.

Touche. Sunt foarte de acord cu asta. Cam asta ar fi limita mea... Pot fi altruistă p

[S.R. 5188]

Dragostea aia altruista cred ca poate exista doar asa cum zice lupini - cand intalnesti persoana care are aceleasi ganduri si placeri ca si tine - doar atunci 2 forte trag in aceeasi directie, pentru ca si independent, tot intr-acolo se duceau. Acolo de fapt dragostea si ego-ul se impletesc - e normal sa nu intre in conflict daca au aceeasi directie.

Restul sunt niste schimburi - partenerii fac compromisuri in ideea ca acele compromisuri sa fie reciproce. Daca unul din ei abuzeaza, mai devreme sau mai tarziu in celalalt se va rascula ego-ul si va trece la represalii fata de abuzator.

Sigur ca iti face placere sa vezi fericita persoana iubita. Dar atunci cand vrei sa faci ceva la care respectiva persoana fie nu participa, fie este impotriva, facerea de bine de mai devreme capata o valoare comerciala - am dat ceva, se pare ca atunci cand doresc ceva nu este posibil, asa ca data viitoare voi da mai putin sau deloc.

Si respectul cel mult laudat e tot un schimb - zicala "ma respecti, te respect".

Se spune ca vei iubi pe celalalt daca intai te iubesti pe tine insuti. Din cauza educatiei proaste primite in familie sau extrase din mediul de viata, multi nu se iubesc pe sine. Un om care nu se iubeste pe sine mereu va avea o dragoste egoista - "Te iubesc pe tine, doar daca tu ma iubesti pe mine, deoarece eu singur nu ma pot iubi". Cand este iubit, un astfel de om se elibereaza de depresiile care il trag inapoi cand este singur, o data scapat de asta, cauta sa isi satisfaca alte cerinte, ajungand la o stare de bine. Daca partenerul ii strica starea de bine, partenerul va avea de suferit, intr-o forma sau alta. Starea aia de bine poate fi de la multe. De exemplu, un om cu stima de sine scazuta, dar care in interior considera ca are o valoare mare pe care ceilalti nu o vad, cand este iubit de cineva, i se confirma ca da, intr-adevar el este valoros, cum stia, dealtfel, si poate sa pice in megalomanie, devenind un tiran pentru partener.

[Andruta* 35]

Dragostea aia altruista cred ca poate exista doar asa cum zice lupini - cand intalnesti persoana care are aceleasi ganduri si placeri ca si tine - doar atunci 2 forte trag in aceeasi directie, pentru ca si independent, tot intr-acolo se duceau. Acolo de fapt dragostea si ego-ul se impletesc - e normal sa nu intre in conflict daca au aceeasi directie.

Exact. Și ea există, believe it or not, eu o trăiesc .

[lupini 4967]

doar atunci 2 forte trag in aceeasi directie, pentru ca si independent, tot intr-acolo se duceau.

 

 

Formidabilă idee !

[Ea. 8993]

Pana nu experimentezi ambele variante nu ai cum face diferenta

[Hypathia 2114]

Exista placerea de a oferi, dar ai si dubii daca nu cumva celalalt vrea prea mult, daca nu oferi prea mult, masori daca e slabiciune, dependenta sau e corect.

 

Mi se pare OK sa masori. Cum delimitezi altfel dragostea de manipulare?

La fel puteti inlocui opera de mai sus cu sex intr-o maniera care unuia nu.i place, sau o mancare de neinghitit pt unul, sau parinti de nesuportat pt celalalt, etc.

 

Daca opera/sexul devine total neplacut pentru celalalt si i se citeste suferinta, oare nu e manipulare din partea partenerului daca insista si continua?

 

Ati putea iubi pe cineva daca nu ar vrea deloc sa faca sex cu voi?

Da.

 

A practicat cineva de pe aici iubirea fara conditii? Asta inseamna ca nu vei mai avea pretentii niciodata de la partener?

 

Nu cred ca exista iubire neconditionata. Niste conditii minime tot exista. De exemplu poti iubi pe cineva care nu se spala cu lunile si duhneste de la 5 metri? Te poti macar apropia de acea persoana stapandindu-ti repulsia si voma?

Sacrificiul si compromisul apare atunci cand nu-ti respecta ideile, principiile, personalitatea ta si iti cere sa renunti la acestea. Si nu mai e vorba de dragoste.

ci de manipulare.