gargbird

[gargbird 9383]

Azi e Boboboteaza. Am uitat cu desăvârșire. La 7.30 dimineața mă chinuiam să urc în podul de la camera centralei - o saltea dublă, cu două fețe, cu arcuri, spumă cu memorie, strat de vară și de iarnă, doi metri pe unu optzeci, căca-m-aș pe ea de saltea. Trebuia să o strecor cumva printre grinzi (pentru că încă nu am montat tavanul), doar că grinzile erau dispuse la 90 de centimetri una de alta, iar transversal pe ele este o grindă pe care se sprijină căpriorii de la acoperiș. V-ați prins? Care nu s-a prins, n-are decât să cumpere revista "Micul arhitect", nr.118, pag.5-6.

Așa că am înconjurat salteaua pe la mijloc cu o chingă din aia de asigurat mărfuri pe tir și am strâns-o cât de tare am putut, până am făcut-o un fel de calzone, fomiștilor!

După aia a început chinul să împing hoitul printre grinzi, la doi metri șaizeci înălțime. M-am urcat pe un butuc, după aia pe un sac cu rumeguș, după aia pe un birou vechi de lemn pe care îmi țin căștile moto și mănușile. Bineînțeles că parascovenia s-a agățat într-un cui care bineînțeles că nu avea ce să caute acolo. Într-un final, pe la 8.10, am reușit, cu un ultim efort, să prăbușesc salteaua peste grinzi! Victooorieee!!! În procesul respectiv m-am zgâriat în cap în același cui în care se agățase salteaua. 

Eram așa de mândru când m-a sunat nevastă-mea să vadă pe unde umblu!

Când a auzit fapta mea de vitejie, mi-a zis:

- Hai, mă, termină cu glumele!

- Păi nu glumesc, fă! (așa o alint eu, fă!, e o formă de respect și rafinament în același timp, într-un cuvânt foarte simplu)

- Nenorocitule, azi e Boboboteaza!

- Serios?! am zis, simțind că deja încep să mă scufund în iad.

- Și apoi nu trebuia să urci salteaua aia în pod, trebuia aruncată la gunoi sau dată de pomană!

 

Futu-i salteaua mă-sii de treabă, dragi prieteni.

Acum mă doare spatele și mă ustură capul de la cuiul ăla al lui Pepulea. 

Stau în cur și cuget: mă, numai la noi, în România, e păcat când muncești. Poți să bei, să furi, să înjuri, să fumezi, să te caci sub poarta vecinului, alea nu-s păcate. Da' să nu cumva să muncești, că e păcaaat! 

 

Care dai o țigară? Parcă nu merge vodca fără o țigară. 

 

[Stu' 13011]

Sunt de acord cu ea. De ce sa pastrezi toate birourile vechi si saltelele? Nu mai suntem de mult timp in comunism.

Nu te ma ingropa sub toate adunaturile - fa foc din unele, doneaza altele, recicleaza. 

Modernizeaza-te, intr-un cuvant.

 

[gargbird 9383]

Fă, vreau, dar în cazul ăsta chiar am înțeles greșit, am crezut că trebuie să păstrez salteaua!

În rest sunt în grafic: ce nu mai folosesc, vând sau dau de pomană.

Acum nu mai am decât 5 biciclete, 3 motociclete și două mașini.

Buyaka.

[Stu' 13011]

si cum folosesti motocicletele? Stangul pe una, dreptul pe alta...iar cea din mijloc?

Editat Ianuarie 6, 2021 de Stu'

[Vriies 17977]

4 hours ago, gargbird said:

Azi e Boboboteaza. Am uitat cu desăvârșire. La 7.30 dimineața mă chinuiam să urc în podul de la camera centralei - o saltea dublă, cu două fețe, cu arcuri, spumă cu memorie, strat de vară și de iarnă, doi metri pe unu optzeci, căca-m-aș pe ea de saltea. Trebuia să o strecor cumva printre grinzi (pentru că încă nu am montat tavanul), doar că grinzile erau dispuse la 90 de centimetri una de alta, iar transversal pe ele este o grindă pe care se sprijină căpriorii de la acoperiș. V-ați prins? Care nu s-a prins, n-are decât să cumpere revista "Micul arhitect", nr.118, pag.5-6.

Așa că am înconjurat salteaua pe la mijloc cu o chingă din aia de asigurat mărfuri pe tir și am strâns-o cât de tare am putut, până am făcut-o un fel de calzone, fomiștilor!

După aia a început chinul să împing hoitul printre grinzi, la doi metri șaizeci înălțime. M-am urcat pe un butuc, după aia pe un sac cu rumeguș, după aia pe un birou vechi de lemn pe care îmi țin căștile moto și mănușile. Bineînțeles că parascovenia s-a agățat într-un cui care bineînțeles că nu avea ce să caute acolo. Într-un final, pe la 8.10, am reușit, cu un ultim efort, să prăbușesc salteaua peste grinzi! Victooorieee!!! În procesul respectiv m-am zgâriat în cap în același cui în care se agățase salteaua. 

Eram așa de mândru când m-a sunat nevastă-mea să vadă pe unde umblu!

Când a auzit fapta mea de vitejie, mi-a zis:

- Hai, mă, termină cu glumele!

- Păi nu glumesc, fă! (așa o alint eu, fă!, e o formă de respect și rafinament în același timp, într-un cuvânt foarte simplu)

- Nenorocitule, azi e Boboboteaza!

- Serios?! am zis, simțind că deja încep să mă scufund în iad.

- Și apoi nu trebuia să urci salteaua aia în pod, trebuia aruncată la gunoi sau dată de pomană!

 

Futu-i salteaua mă-sii de treabă, dragi prieteni.

Acum mă doare spatele și mă ustură capul de la cuiul ăla al lui Pepulea. 

Stau în cur și cuget: mă, numai la noi, în România, e păcat când muncești. Poți să bei, să furi, să înjuri, să fumezi, să te caci sub poarta vecinului, alea nu-s păcate. Da' să nu cumva să muncești, că e păcaaat! 

 

Care dai o țigară? Parcă nu merge vodca fără o țigară. 

 

Io nu prea le am cu Bobotezele, da mărturisesc faptul că uneori îmi plac obiceiurile pământului în care am avut onoarea să mă nasc în viața asta. 

Nu vreau s-o mai lungesc, de aceea țin să spun că mi-a plăcut chstia cu „salteaua”, drept pentru care îți dădui un like.

Dacă se pune, la nevoie, oricând dau io o țigară pentru fratele meu! 

[Ven 9151]

[MissHyde 43100]

4 u

[gargbird 9383]

Caști, caști, ce-ți pasă, ceapa mă-tii de motan!...

[Enki 25428]

Aoleu, gargbird si Vriies, cine a dat aici cu sabia de s-au înroșit postarile voastre?

[gargbird 9383]

Am cămașă roșie, așa că poa' să curgă sânge.

Noroc că n-a dat cu rahat, că trebuia să-mi iau pantalonii maro.