Salut la toti cei care vor citi acest topic,
Sa incep cu inceputul: cand aveam 17 ani am cunoscut-o pe ea (15 ani), care avea sa-mi fie alaturi pentru urmatorii 7 ani (5 de fapt, o sa vedeti mai jos). Eram doi copii si nici unul bineinteles nu avuse o relatie serioasa pana atunci. Am inceput relatia la distanta(locuiam in orase diferite dar apropiate) si ne vedeam aproape in fiecare weekend, erau cele mai frumoase momente din viata mea. Cu trecerea timpului am inceput sa ne iubim(deja trecuse partea chimica 
si atunci iti dai seama ca iubesti pe cineva) dar eu fiind un copil 18-19 ani, de multe ori credeam ca ar fi bine sa ne despartim ca sa nu ne atasam si mai tare ca apoi sa se intample un dezastru (tindeam la asta deoarece ea era foarte posesiva, si geloasa si ma deranja uneori). Pana la urma am inteles ca nu are rost deorece ea ma face fericit si am continuat o poveste frumoasa de iubire. Anii au trecut, am crescut, ea a venit in oras cu mine la facultate, eu am inceput sa lucrez(eram si eu inca la facultate) dar ea incepuse sa-si faca prieteni noi, sa iasa mult cu prietenele, si incetul cu incetul simteam ca nu mai am iubirea care ma facea fericit din partea ei si asta m-a facut sa ma indepartez de ea(simteam ca ceva nu mai este la fel, din iubirea neconditionata pe care o primeam nu mai era aproape nimic). Ce se intamplase? Dupa 5 ani, ea avea atunci 20 a cunoscut un baiat cu care m-a inselat. Am aflat abia mult mai tarziu cand totul era gata. Asta a dus la racirea dintre noi, si desi nu stiam ca a facut asta aveam mereu un gol in suflet(in subconstient poate stiam dar nu vroiam sa cred) si am continuat asa inca 2 ani in care ea nu prea rata nici o ocazie cand era singura sa isi faca de cap... iar eu nu am inselat-o nici macar o singura data si nici nu imi pare rau. Imi pare rau ca nu am stiut sa vorbesc cu ea ca m-am purtat de multe ori urat si stiu ca putea fi altfel. Acum incerc sa-mi refac viata, sa cunosc oameni noi, sa-mi fac prieteni noi. Mai vorbesc cu ea uneori si ma doare cand vad unde a ajuns, este intr-o perioada foarte grea, plange mereu, are un prieten pe care in inseala cu altul(care sta cu ea doar pt sex) si spune ca viata ei nu mai are nici un rost, ca ea mi-a aferit totul mie iar eu nu am stiut sa fac la fel...
Am gresit enorm si sper ca cei care cititi aici sa invatati ceva, sa pretuiti ce aveti pentru ca la un moment dat puteti pierde totul. Exista si putin bine in tot ce s-a intamplat deoarece am invatat multe din asta(o adevarata experienta de viata) si sper sa ma ajute pe viitor.
Astept de la voi experiente asemanatoare sfaturi si sa vorbesc cu cineva care intelege si poate a mai trecut prin asa ceva.
Numai bine!
Si nu incerca sa fii prieten cu vreuna daca te bate vreun gand despre ea. Prietenul si iubitul sunt chestii strict separate. Prietenul e ala la care se vaita, iubitul e un adversar dorit care trebuie tinut in sah, totul e un joc de-a soarecele si pisica.