Ce se va alege dintr-un copil ciudat?

[catherinedeneuve 24]

Eu voi impune anumite reguli, castig, pierdut.

[emma. 28]

Nu inteleg ce e ala copil ciudat.

Mama mi-a zis mereu ca sunt ciudata. Intr-un fel sunt.

 

Dar nu-i nimic de indreptat la mine.

[S.R. 5188]

Eu voi impune anumite reguli, castig, pierdut.

Detaliaza procesul.

 

:D

[Llonelly 73]

A vazut cineva filmul "The mask",in care a aparut si Cher?L-am vazut cu multi ani in urma si mi l-am reamintit in urma discutiei de aici.Era vorba despre "ciudatenie" fizica.Cher era mama unui adolescent,care avea chipul deformat.Nu imi mai amintesc daca asa se nascuse sau din cauza unei boli.De fapt si una si alta cred.E super filmul si vi-l recomand.S-ar putea sa plangeti,daca nu l-ati mai vazut.

 

 

Editat Iulie 29, 2010 de lorelai1907

[X.E.N.A. 9]

Ok, caz concret: ce faci cu un copil care isi mananca mucii ? :cry:

 

:huglove:

 

nimic, se va dezvata singur...sau nu...cand eram io studenta la poli era un prof, Notzinger care-si manca mucii :cry:, deci se poate si la case mari :-.

 

Plus ca, din copii ciudati pot iesi oameni f misto...sau poate mie imi plac numai ciudatii, nu stiu. :cry:

 

Daca ne referim la ciudat, in sens de neinteles ceea ce de obicei e de bine, raportandu-ne la aia care tre' sa-l inteleaga...

Editat Iulie 29, 2010 de X.E.N.A.

[Marinel 802]

"Ciudat" este doar un termen dur pentru o persoană diferită de ceilalţi. De fapt, fiecare copil este diferit, de aceea, oricine poate fi văzut ca fiind ciudat. Sunt ciudaţi st

[Dingo25 8]

Inainte de toate vreau sa zic ca fiecare persoana are ciudateniile ei. Nu exista persoana care sa nu faca cel putin 1-2 lucruri ciudate. Acum vine intrebarea. Ce trebuie sa faca o persoana ca sa fie mai ciudata ca restul ciudatilor? Da-ti un caz concret. Pana nu raspundeti la intrebarea asta nu are rost sa continuati topicul asta.

[CavalerulJedi 787]

Ce facem cu un copil ciudat? Il indreptam sau il lasam sa se dea cu capul de zidurile societatii?

Il inveti sa zboare deasupra mocirlei in care colcaie majoritatea.

Societatea ia fiinte vii si le transforma in zombies, automatoame ce consuma cand li se zice sa consume, sar cand li se zice sa sara.

 

Uite o reclama pentru ciudati:

 

[Bloody'Charity'Rackham 12]

Eu vorbesc despre asta, pt ca am fost un copil ciudat, iar copiii radeau de mine. Iar ca adult a trebuit sa scap de handicapul copilariei, nu vreau sa sufere copiii mei din cauza ca nu am actionat.

Eu dimpotriva. Ma rasfatau toti copii si adultii, imi faceau toate mofturile, ma laudau pentru talente sau calitati in orice mediu. Toate mamele altor copii se uitau indragostite la mine, din cauza cuminteniei, frumusetii, succeselor, de am ajuns sa ma complexez.

 

Exista o forma mult mai interesanta decat cea de a fi parinte. De ce sa fii mama, cand poti fi dadaca? Gasesti frumos un copil ratacit sau orfan, sau neprivilegiat, si-l faci al tau. Sunt destui care merita o sansa, si viata i-a desconsiderat.

 

Nu stii cum gandesc eu, eu nu stau sa ma plang ca tine, ca sunt homosexual si ca sunt normal, iar lumea e de vina ca nu vede normalitatea din mine. Lasa-ma cu frustrarile, ca mai trebuie sa trece peste ele.

Probabil victimizarea sau vulnerabilitatea este un bonus la gay. Ii face "niche" sau "sic".

Face parte din rolul sau, este si o arma ce nu ezita sa o foloseasca. Frustrarea si mandria aceea morbida .. seamana mult cu descrierile din Citadela cred.

 

Ce facem cu un copil ciudat? Il indreptam sau il lasam sa se dea cu capul de zidurile societatii?

Bine ai spus. Societatea umana este o cetate greu fortificata. Permisul in zidurile sale se acorda doar prin conformare severa la cel putin 3 medii diferite interconectate, adaptarea la reguli schimbatoare dar ultra spartane, trecerea prin securitate mai dura decat Alcatraz, si recompensa este groapa frumos decorata alaturi de alte victime ale societatii.

 

Copii care alearga toata viata sa-si castige un loc in zidurile societatii, ajung sa fie mancati de viermi ca rasplata dupa o viata de lupte si umilinte. Geniile ca mine ajung sa troneze usor peste majoritatea copiilor, si de asta m-a si scarbit societatea umana inca din copilarie. Nu exista urma de empatie sau sanse egale pentru alti copii. Sunt laudati doar campionii, pentru a promova elitismul ce discrimineaza marea majoritate.

 

Este suficient sa existe un singur geniu, pentru a justifica demoralizarea si pedepsirea a sute de alti copii, in ciuda normalitatii lor, in detrimentul ritmurilor de dezvoltate personala a fiecaruia.

 

Societatea nu are nici un interes sa ajute copii. Ea are interes sa antreneze sclavi si sa-si umfle panzele si cosciugele cu mania umanitatii.

 

Probabil voi daca va straduiati sa va integrati alaturi de ceilalti copii de mici, apreciati beneficiile conformarii sau egalitatii sau normalitatii.

 

Stie cineva cum este sa ti se ofere din copilarie, totul pe tava datorita calitatilor exceptionale? Credeti ca este usor sa fii perfect? Dimpotriva abia atunci intelegi cat de greu este pentru cei defavorizati, pentru ca apare povara constientizarii diferentelor.

 

Daca ati fi fost copii mediocri sau favorizati, v-ar mai fi pasat de copii ciudati?

[catherinedeneuve 24]

A fi ciudat nu exclude a nu avea calitati, inseamna a nu te incadra in Patul lui Procust pt varsta ta si pt mediul tau.

Eu zic ca groapa de la final e un drept, nu trebuie sa fie o alegere.