Eliza_84 0 Raportează post Postat Iulie 7, 2010 Buna, Nici nu stiu cum sa incep...Am sufletul facut zdrente...nu sunt originala cu nimic, stiu...si totusi in aceste momente pe langa faptul ca iti vine sa te dai cu capul de toti peretii, sa intri in pamant de suparare ai mare nevoie de comunicare si in acelasi timp de izolare, astfel incat presupun ca internetul este solutia ideala. Sa va spun pe scurt povestea mea. Pe vremea cand aveam 19 ani si ma aflam la prima mea iubire intr-o relatie plina de stari extreme si de probleme, s-a mutat langa mine o familie cu doi baieti. Unul de aceasi varsta cu mine si unul mai mare. Din momentul in care ne-am cunoscut, mi-am dat seama ca intre mine si cel de aceeasi varsta cu mine (Tudor) exista o legatura speciala. Ulterior am aflat ca si el m-a placut din prima. Din ziua aceea am ramas nedespartiti pana azi. Am devenit cei mai bun prieteni, omul care era langa mine oricand, neconditionat, omul pe umarul caruia plangeam atunci cand aveam probleme, cel care ma sustinea si care indiferent ce mi se intampla imi pazea spatele cum s-ar spune. Dupa un an m-am despartit cu cel cu care eram la vremea respectiva si s-a creat oportunitatea de a fi impreuna si am acceptat (nu iesisem sufleteste complet din prima relatie ). La momentul acela nu avusesem inca o relatie sexuala, i-am explicat ca inca nu sunt pregatita pt asta ( cu fostul fusesem impreuna 3 ani fara sa facem acest pas) parea ca a inteles. Dupa vreo 3 luni m-a conditionat...ori vreau relatie serioasa cu el, ori pa. I-am spus "pa" bineinteles. Am suferit putin, m-a dezamagit felul in care a pus problema si-am mers mai departe. M-am impacat cu fostul, am avut o relatie tumultoasa inca vreo 5 ani, m-a inselat de nu stiu cate ori, venea inapoi plangand, eu il iertam si apoi o luam de la capat. Intre timp, Tudor mi-a ramas in continuare cel mai bun prieten dupa un scurt moment de criza in urma acelei despartiri. Bineinteles ca tot pe umarul lui plangeam, tot el se straduia sa ma scoata din starile de depresie, tot el imi era alaturi. Intr-un final mi-a ajuns si mi-am dat seama ca daca nu incerc o relatie serioasa cu Tudor o sa regret toata viata. L-am parasit fara regrete pe fost si m-am indragostit lulea de Tudor. Am crezut ca l-am apucat pe Dzeu de picioare, ca sunt cea mai norocoasa femeie din lume, ce sa mai, nu exista cuvinte pt a descrie sentimentele care ma cuprindeau. Ma simteam iubita si eram centrul universului lui si el al meu singura ciudatenie era ca parca nu mai era el, parca se schimbase, am crezut ca il percep eu diferit, dar nu, pur si simplu se schimba complet. Eu deja il iubeam enorm, incet, incet mi-am dat seama ca foarte multe lucruri le facuse inainte din dorinta de a ma cuceri, el de fapt nu era asa cum parea atunci cand era prietenul meu cel mai bun. Oricum, eu il iubeam deja nebuneste si unele chestii i le acceptam, altele nu, se mai straduia si el dar realitatea arata ca suntem extrem de diferiti unul de celalalt. Ghinionul ( pe-atunci il consideram noroc) a facut ca noi sa stam chiar gard in gard si din acest moment relatia noastra era la un maxim de confort mai ales ca familiile noastre se inteleg bine. Au trecut 4 ani de-atunci si eu am inceput sa imi doresc mai mult de-atat, imi doream sa ne mutam impreuna (separata de ai lui sau ai mei) sa ne facem o familie etc. Mai ales ca si el imi dadea mereu de inteles acest lucru. Din pacate, in momentul in care a vazut ca lucrurile chiar devin serioase a dat bir cu fugitii. Mi-a zis ca el vrea libertate, ca nu isi imagineaza viata cu o singura femeie si ca e o responsabilitate prea mare. Il sperie teribil ideea de copil si vrea sa se mute mai intai singur. Mai precizez ca are tot felul de fantezii sexuale gen sex in 3, doreste sa mearga la masaj erotic etc. Firea mea nu mi-a permis sa merg pana intr-acolo incat sa fac sex in 3...nu as putea vreodata si nici sa accept ca el sa faca sex sportiv cu anumite femei pt divertisment si diversitate. Da, mi-a zis ca simte ca s-a blazat sexual si ca are nevoie de diversitate. Ma simt oribil, nu ma asteptam la asa ceva...intotdeauna mi-a dat de inteles ca eu sunt pt el cea mai cea...etc iar acum imi explica cum si cea mai cea femeie din lume tot ajunge sa nu mai fie suficienta la un moment dat. Nu stiu cum pare din afara aceasta poveste dar eu sufar cumplit, a fost ceva foarte frumos intre noi...am construit impreuna, am avut sperante impreuna, am vizitat o gramada de locuri impreuna, am pornit afaceri impreuna, brusc s-a dus naibii tot si ma simt ingrozitor de singura. Mi-am pierdut si cel mai bun prieten si iubitul in care am crezut atat de mult. El ar fi vrut ca eu sa fiu deschisa la minte si sa il las liber. Eu visam familie si romantism. Imi e atat de greu sa suport acest esec, imi fac tot felul de mustrari ca undeva am gresit, ca nu am fost in stare sa il pastrez pe cel mai minunat om din lume, ca nu ii pot oferi ce isi doreste si asa cum spune si el dau bir cu fugitii. Dar nu am vazut alta solutie...i-am zis ca are nevoie sa fie liber sa faca ce vrea, sa se gandeasca si sa isi dea seama ce vrea. El mi-a zis ca nu vrea sa ne despartim dar sa il inteleg asa cum e. Eu nu pot asa ceva...pur si simplu nu pot. Ma simt ranita in orgoliu, jignita si respinsa, ma simt ultimul om. In continuare imi spune ca ma iubeste enorm ca nu mai vrea o alta relatie , ca vrea sa fim impreuna dar sa il accept asa cum e si nu pot asta. Nu stiu cat de coerenta am fost dar am mare nevoie de suport si sprijin, chiar ma gandeam sa merg la un psiholog dar nu stiu cum mi-ar putea rezolva aceasta suferinta. Va multumesc pentru timpul acordat! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Salvie 11567 Raportează post Postat Iulie 7, 2010 e clar, accepti sau nu...si daca tot ai posibilitatea asta incerci si tu alte relatii extra (dupa cum vad pe el nu-l deranjeaza asemenea relatii, e deschis la minte), va iubiti in continuare , ramaneti prieteni intre voi si cu altii si totul eok,,,,de tine depinde... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Leonking 302 Raportează post Postat Iulie 7, 2010 cand te-ai despartit prima data de fostul, ti-a fost alaturi si a inteles totul ... si a doua oara, la fel... tu vrei sa conduci relatia pe drumul tau... probabil ca iti doresti doar modelul tau de relatie... nu cred ca o sa iasa ceva atat timp cat nu intelegi ca si el (partenerul, oricare ar fi el) e parte in relatie... relatia e pentru amandoi, nu e o subordonare a drepturilor si libertatilor unuia la dorinta sau vointa celuilalt... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Birdiewatcher 2143 Raportează post Postat Iulie 7, 2010 din toata povestea ta am inteles ca tu iti doreai o familie iar el o viata libertina. e singurul baiat de pe lumea asta? ia o amica/prietena de mana si iesiti in oras ! :haha: Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Pippo 1893 Raportează post Postat Iulie 7, 2010 Imi e atat de greu sa suport acest esec, imi fac tot felul de mustrari ca undeva am gresit, ca nu am fost in stare sa il pastrez pe cel mai minunat om din lume, ca nu ii pot oferi ce isi doreste si asa cum spune si el dau bir cu fugitii.Dar nu am vazut alta solutie...i-am zis ca are nevoie sa fie liber sa faca ce vrea, sa se gandeasca si sa isi dea seama ce vrea. Daca "cel mai minunat om din lume" a fost o masca ce in timp s-a sters, n-are rost sa te invinovatesti. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
joannahart 53 Raportează post Postat Iulie 7, 2010 Uf, draga Eliza, nu ma pot abtine sa nu dau un sfat, pentru ca mi se pare strigator la cer faptul ca te self-invinovatesti. Uite cum vad eu lucrurile: Tudor al tau e un crai. In Ro exista expresia (altundeva nu am auzit-o)- murdara, de altfel "si cu........in fund si cu sufletu in Rai". Ca sa ma inteleaga cei care nu se considera puritani, nu condam doamne fereste, dorintele Tudorului, ci doar felul in care el incearca sa le aplice. Eliza- faptul ca tu iti doresti romantism si casatorie este absolut normal si el realizeaza asta. Probabil ca i-ai fost alaturi , ai un caracter bun si si-a dat seama ca o femeie BUNA si sincera, care nu inseala nu minte si nu joaca jocuri sexuale cu altii , e o comoara.Dar in acelasi timp, dansul isi doreste sa experimenteze si ceva imi spune ca acest lucru nu se va intampla numai pe o anumita perioada de timp ci pe termen lung. Ba chiar si cand veti avea copii si tu iti vei imagina weekendul ideal la un picnic cu ala micu si el iti va sugera un menaje a trois. Cred ca voi doi intelegeti sexualitatea si "libertatea" diferit. Acest lucru nu se va schimba si nici nu trebuie sa incerci sa il schimbi daca tu nu simti asta. E clar ca daca aveai aceleasi dorinte , nu postai pe forum . Dar nu le ai si eu cred ca e pacat sa incerci sa salvezi o relatie murdarindu-ti constiinta cu lucruri care nu iti fac placere! Tudor isi poate gasi un "petic" pe masura dar nu merita sa te transformi intr-o "acrobata sexuala" ca sa ii faci lui pe plac. Sau? :haha: Daca "cel mai minunat om din lume" a fost o masca ce in timp s-a sters, n-are rost sa te invinovatesti. Subscriu Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Abbie M. 6295 Raportează post Postat Iulie 7, 2010 Cred ca voi doi intelegeti sexualitatea si "libertatea" diferit. Acest lucru nu se va schimba si nici nu trebuie sa incerci sa il schimbi daca tu nu simti asta. E clar ca daca aveai aceleasi dorinte , nu postai pe forum . Dar nu le ai si eu cred ca e pacat sa incerci sa salvezi o relatie murdarindu-ti constiinta cu lucruri care nu iti fac placere! Tudor isi poate gasi un "petic" pe masura dar nu merita sa te transformi intr-o "acrobata sexuala" ca sa ii faci lui pe plac. Sunt de aceeasi parere. In nici un caz nu trebuie sa crezi ca e ceva in neregula cu tine pentru ca refuzi lucrurile facute cu jumatate de masura. Nimeni nu are dreptul sa iti pretinda, in numele iubirii, prieteniei samd sa saruti o gura care cu cateva ore inainte s-a plimbat pe sub fustele altcuiva, scuza-mi plasticitatea limbajului. Din nefericire sunt foarte comune cazurile in care unuia dintre partneri i se uraste cu binele. Daca el considera ca ii sunt imperios necesare legaturile cu asemenea femei, care sa accepte modul de viata respectiv, atunci de ele sa aiba parte. Nu ai de ce sa te cobori tu la nivelul respectiv pentru nimeni. Chiar daca la inceput accepti anumite treburi, pe parcurs se va intinde si va ajunge sa iti ceara lucruri pe care sa nu vrei sa le faci in ruptul capului. Nu poate avea si capra si varza, oricat de important s-ar simti. Stiu ca suna ca si cand l-as condamna si intr-un fel asa si este, desi nu am dreptul pentru ca nu il cunosc. Nu face ceea ce nu vrei de dragul trecutului. De trecut te poti rupe; oricum ce a fost a fost si nu se mai intoarce. Ii dam noi prea multa importanta cateodata si ne compromitem viitorul din cauza asta. Tu meriti pe cineva pentru care sa nu fii vioara a 2-a, care sa nu ia de la tine ce-i place mai mult si alte lucruri de la altele. Daca el nu poate fi cu o singura femeie toata viata, tu de ce te-ai simti obligata sa ramai cu el, sa ii fii fidela? Ce se va intampla daca faci acele lucruri si te trezesti fara el intr-o zi, si fara ceea ce erai tu inainte de toate astea? Nu iti mai face procese de constiinta ca nu ai de ce. Esti tanara si va aparea si cel care sa te merite si sa te aprecieze cu adevarat. Cand va nimeri langa o femeie care sa umble dupa ce vrea el, iti dai seama ca nu-ti va ajunge nici pana la genunchi in ceea ce priveste comportamentul fata de el si pe parcurs isi va da seama ca pierdut extrem de mult pentru extrem de putin. Dar stii vorba aia, cum iti asterni asa dormi. El daca isi asterne in strada, sa se urce care vrea in patul lui, nu esti tu obligata sa il primesti in casa si in patul tau, cu tot namolul adunat pe unde o fi fost. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
*ella 0 Raportează post Postat Iulie 7, 2010 Daca accepti, va trebui sa te obisnuiesti cu gandul ca mereu va dori alte femei, va avea nevoie de diversificare. Stiu ca e greu, pentru ca ti-ai dorit o familie cu el. Dar nu te merita. In timp ce tu vei sta acasa cu copilul, el isi va face de cap cu altele. Crede-ma, nu iti doresti asta. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
The Bitch 15151 Raportează post Postat Iulie 7, 2010 Asculta ce zice Joanna ca bine zice.Nu trebuie adaugat nimic la mesajul ei de aceea nu mai scriu. E sfatul cel mai bun. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Moftangiu 396 Raportează post Postat Iulie 7, 2010 El mi-a zis ca nu vrea sa ne despartim dar sa il inteleg asa cum e. Eu nu pot asa ceva...pur si simplu nu pot. Ma simt ranita in orgoliu, jignita si respinsa, ma simt ultimul om.In continuare imi spune ca ma iubeste enorm ca nu mai vrea o alta relatie , ca vrea sa fim impreuna dar sa il accept asa cum e si nu pot asta. Nu stiu cat de coerenta am fost dar am mare nevoie de suport si sprijin, chiar ma gandeam sa merg la un psiholog dar nu stiu cum mi-ar putea rezolva aceasta suferinta. Va multumesc pentru timpul acordat! Nu face nimic din ce te-ar dezonora in ochii tai. Pastreaza-ti demnitatea, pentru ca ea este lucru cel mai de pret. Daca o faci chiar vei ajunge la psiholog. Acum nu ai motive sa te duci. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
