Maramures

[The Unknown 15040]

Salamul de Sibiu e din oaie 100%? :D Ia sa ma informez ca daca asa e ma pun pe import en gros din Romania.:lol: Aici orice salam din all beef gasesc e de toata jalea.

 

 

Ca peste tot!!! Am gasit ceva la un magazin Bosnian care vinde si porc si kosher in 2 frigidere separate si a treia oara cand ne-am dus sa cumparam deja nu mai era la fel nimic, nici la gust nici la aspect. Era plin de grasime!!! Eu tin minte in copilarie ca era de oaie Salamul de Sibiu desi in articol scrie ca e facut din porc si slanina TARE!!!!

 

Salam de Sibiu modern

 

2 Apr 2008

 

aditivi alimentari, salam de sibiu

 

Alatura-te comunitatii EcoSapiens

CE BEM, CE M

Editat Iunie 23, 2010 de The Unknown

[The Unknown 15040]

Romania Pitoreasca

 

DESCOPERIRE ȘOCANTĂ PE VALEA IZEI. Cum l-a vândut un primar pe Bogdan Vodă, întemeietorul Moldovei

 

Satuia lui Bogdan Vodă a st construită fără știrea dictatorului Ceaușescu

 

O statuie uriașă, construită clandestin, pe timpul comunismului, a fost scoasă la mezat de fostul primar și a ajuns în curtea unui om de afaceri. În localitatea din care a plecat, în urmă cu peste 650 de ani, strămoșul lui Ștefan cel Mare este ascuns calul voievodului și un dinozaur în mărime naturală, cumpărat de un alt afacerist local

 

Un scurt popas în Maramureșul istoric ne-a prilejuit o descoperire uluitoare. În locul din care a plecat, în urmă cu peste șase secole, Bogdan Vodă, întemeietorul Moldovei, primul său bust, realizat cu sacrificii deosebite de oamenii locului, în vremea comunismului, a fost vândut unui om de afaceri.

Dincolo de semnificația istorică a ceea ce reprezintă domnitorul, strămoș al lui Alexandru cel Bun și al lui Ștefan cel Mare, povestea statuii uriașe care îl înfățișa pe Vodă călare are o istorie aparte și era, până acum, ascunsă de ochii presei și ai lumii.

 

 

Vasile Deac (foto medalion - stânga) s-a luptat, ani la rând, să ridice statuia lui Bogdan Vodă. A construit și un dinozaur pentru asta. După 1989, l-a vândut pe voievod  și pe dinozaur, dar ne-a zis că și calul e de vânzare

 

Ascuns de ochii călătorilor

 

Călătorul care străbate Valea Izei, pe drumul care leagă Sighetul Marmației de Borșa, și trece pe lângă cuvioasele plaiuri ce împrejmuiesc Mănăstirea Bârsana, îi este aproape imposibil să nu observe un ansamblu arhitectural care îl înfățișează pe Bogdan Vodă, situat în comuna cu același nume, chiar în fața Primăriei. În apropiere se află o biserică din lemn, monument istoric vechi de aproape 300 de ani. Peste drum de sfântul lăcaș, aproape neobservat, pe partea stângă coboară un drumeag, până la marginea Izei. Privirile ne-au căzut pe o construcție din piatră ce, din spate, părea dinozaur, iar din față, cal. De aproape, am putut vedea că, de fapt, sunt două statui imense: un cal și un dinozaur. Dinozaurul era adăpostit sub un acoperiș din lemn, iar de o parte și de cealaltă a calului uriaș se aflau picioarele a ceea ce a fost, odată, un călăreț.

 

Statuia dinozaurului, un pretext

 

Doi bătrâni ne-au spus că aceea era statuia lui Bogdan Vodă, ce urma să fie așezată pe o colină, în locul unei troițe „răpusă” de trecerea timpului. Uriașele statui au fost făcute înainte de 1989, la inițiativa fostului primar Vasile Deac, zis „Moșu”, acum în vârstă de 86 de ani. Primarul actual, Ioan Deac, ne-a spus că nu știe mare lucru despre acele două construcții și că ar vrea să le dărâme. Moșu ne-a spus că, datorită lui, fosta comună Cuhlea se numește, din anul 1973, Bogdan Vodă. Țăran cu patru clase, maramureșeanul a fost primar din 1967, timp de 14 ani. Apoi, viceprimar până la Revoluţie. „Am umblat la miniștri, la secretari de partid, să construim statuia. La Vasile Bărbuleț, fost secretar PCR, la ministra Culturii, Suzana Gâdea, la ministrul minelor, Ioan Folea. M-au ajutat, dar n-au vrut să aprobe o construcție din bronz, că nu voia Ceaușescu”, susține „Moșu”. Cei care au donat tonele de ipsos și ciment au fost Întreprinderea Minieră Borşa şi IPEG. „Ca să aibă acoperire, au comandat un dinozaur, pentru Muzeul de Geologie. A venit un băiat de la întreprinderea minieră căruia îi asiguram casă și masă și a făcut statuile. Am strâns și bani de la oameni ca să putem termina treaba, dar a venit Revoluția… ”, a completat fostul primar.

 

Și calul este de dat

 

A fost supărat „Moșu” o vreme că localnicii l-au dat jos în 90, dar oamenii l-au reales primar în anul 1994. El ne-a povestit că, între timp, și-a înființat și o societate denumită, cum altfel, „Bogdan Vodă”. Prin această societate, „Moșu”, a vândut bustul lui Bogdan Vodă, abandonat, după Revoluție, pe malul Izei: „În 1990, nu a mai avut cine să termine lucrarea. Tânărul acela a plecat și ce era să fac? Ca să pui ditamai statuia pe deal îți trebuia elicopter. Așa că i-am vândut statuia unui om din Borșa, Gheorghe Roman, înainte de anul 2.000”. Spune că a luat 80 de milioane de lei vechi, echivalentul a circa 40.000 de euro. Afaceristul, sculptor de meserie este cunoscut în Borșa ca „Ghica Moașii”, fiindcă mama lui a fost moașă, așa cum ne-a mărturisit. Roman a venit cu o macara să poată desprinde bustul de cal, i-a tăiat picioarele domnitorului și l-a transportat în „Perla Maramureșului”, pensiunea din stațiunea Borșa, unde se vede și astăzi. „Calul nu era gata, nu avea nici coada terminată”, ne-a zis Roman.

 

 

Ansamblul arhitectural din centrul localității Bogdan Vodă, inaugurat în anul 2008

Visul de bronz

 

L-am întrebat pe bătrân ce face cu calul. „E de vânzare și aista. Dacă dă cineva 150 de milioane, îl dau”. Despre dinozaur spune că este, deja, vândut unui afacerist din localitatea Ieud, cu 100 de milioane de lei:

Fostul primar are meritul că și-a adus un aport important la înălțarea unui complex statuar din bronz al domnitorului Bogdan Vodă – călare - înconjurat de nobili. El ne-a povestit că, de-a lungul timpului, pentru acest vis a umblat pe la vreo 16 miniștri ai culturii. A găsit înțelegere la Răzvan Teodorescu, care i-a aprobat cererea, în anul 2001. În anul 2008, complexul statuar, realizat de sculptorul Ioan Marchiș, la Baia Mare, a fost adus și inaugurat în fața primăriei.

 

Un sculptor devenit afacerist

 

Statuia uriașă, construită clandestin, pe timpul comunismului, a fost vândută omului de afaceri din Borșa, Gheorghe Roman (foto). „Sunt sculptor în lemn și am făcut bani în Franța, unde, la începutul anilor 90, am vândut multe sculpturi. Banii i-am investit într-un restaurant și o pensiune”, ne-a declarat Roman. Deși primarul zice că a luat 80 de milioane, afaceristul spune că a dat 100 de milioane pe bustul lui Vodă.

 

Strămoșul lui Ștefan cel Mare

 

Bogdan I - născut înainte de 1307, conform izvoarelor istorice - a fost voievod al Maramureșului și domn al Moldovei. Este considerat întemeitorul Țării Moldovei, stat feudal de sine stătător, a cărei primă capitală a fost la Baia. Până atunci, Moldova, ca și Maramureșul, erau sub stăpânirea regelui Ungariei.

 

 

Bogdana, lăcașul de cult din Rădăuți unde își doarme somnul de veci întemeitorul Moldovei și urmașii săi   

 

Luptătorul

 

Bogdan s-a înțeles bine cu monarhul maghiar Carol de Anjou, însă, după moartea acestuia, a căzut în dizgrația fiului, Ludovic I de Anjou, pentru că nu l-ar fi susținut la tron. Drept urmare, cândva, după 24 iunie 1360 și înainte de 2 februarie 1365, Bogdan I a trecut în Moldova, cel mai probabil prin Pasul Prislop. Împreună cu fiii săi și cu o oaste mică, Bogdan I a învins armata urmașilor lui Sas – fiul lui Dragoș Voievod, descălecător în Moldova, supus al regelui Ungariei - și l-a alungat pe fiul acestuia, Balc, în Maramureș.

Bogdan Vodă a fost moștenitorul celui mai mare cnezat, format din 22 de sate

Perioada domniei lui Bogdan I în Moldova a fost de patru ani, conform Letopisețului de la Putna, între anul 1363 și sfârșitul anului 1367, În Maramureș, Bogdan era moștenitor, împreună cu fratele său, Iuga, al celui mai mare cnezat, compus din 22 de sate, cu centrul în comuna Bogdan Vodă (în trecut Cuhea).

 

 

„A dat foc la case”

 

Săpăturile arheologice de acolo au indicat existența unui mare incendiu, pus de unii istorici pe seama plecării lui Bogdan în Moldova. „Se spune că, la plecarea forțată din Maramureș, le-a cerut supușilor și rudelor sale să îl urmeze. Celor care au refuzat, le-ar fi dat foc la case”, ne-a povestit preotul satului, Vasile Chindriș. În Moldova, Bogdan Vodă prefera să stea mai mult la Rădăuți, unde și-a ridicat o frumoasă biserică din lemn (Bogdana) devenită, peste secole, loc de îngropare pentru domnii Moldovei. El și soția sa, Maria, au avut-o pe Margareta, sau Mușata, de unde provine nemul Mușatinilor, care a dat Moldovei pe Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare sau Petru Rareș. Nepotul întemeietorului Moldovei, Petru (Petru II), a înlocuit biserica de lemn cu una de zid. Ulterior, Ștefan cel Mare a refăcut toate pietrele de mormânt ale înaintașilor săi.

 

Mănăstirea Bârsana

 

Mănăstirea Bârsana este situată în Maramureșul istoric, pe valea Izei. Lăcașul de cult de pe dealul Humâna este atestat documentar de o diplomă, din 21 iulie 1390.

 

 

Mănăstirea Bârsana, un lăcaș de cult-monument, din lemn și piatră, reconstruit pe locurile din care au fost alungați călugării români, în urmă cu peste 200 de ani 

 

A dispărut în secolul al XVIII-lea, prin acțiunile Uniației, „o modalitate de prozelitism practicată de Biserica Romano-Catolică, prin care aceasta a încercat atragerea creștinilor ortodocși aflați sub vremelnică stăpânire catolică, la o formă de catolicism”, așa cum scria părintele Cleopa. Atunci, au fost distruse mai multe mănăstiri de pe teritoriul Transilvaniei. Mai târziu, a fost reconstruită, la mijlocul secolului al XVI-lea, de către familia lui Dragoș Voievod, pe una din proprietățile acestora

 

Prigoana călugărilor

 

Vechea biserică de lemn a fost ridicată în anul 1711, în locul numit „Părul Călugărului” de preotul Ioan Ștefanca.

La Bârsana a fost, din anul 1735 până în 1740, reședința Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului. Episcopia a fost desființată în 1740. La 12 iulie 1791, a fost desființată și mănăstirea, iar călugării au fost alungați și s-au refugiat în Moldova, la Mănăstirea Neamț. Actuala biserică, reconstruită, a fost inclusă în patrimoniul cultural mondial UNESCO, împreună cu alte șapte biserici din județul Maramureș, în decembrie 1999.

 

http://www.evz.ro/descoperire-socanta-pe-valea-izei-cum-l-a-vandut-un-primar-pe-bogdan-voda-intemeietorul-moldovei.html

Editat August 15, 2015 de The Unknown

[The Unknown 15040]

Localnicii din Maramureş se omoară între ei pentru o palmă de pământ

 

Localnicii din Maramureş "se omoară între ei pentru o palmă de pământ", folosind violenţa fizică drept singura modalitate de apărare a drepturilor lor, scrie publicaţia britanică The Guardian într-un articol care avertizează asupra numărului ridicat de cazuri de crimă din nordul României.

 

Publicaţia britanică The Guardian prezintă într-un articol intitulat "Vecinii ucigaşii" ("The murderers next door"), postat pe site-ul său, joi, o scurtă istorie a tradiţiei împământenirii din zona Maramureşului, ai cărei localnici se "omoară între ei pentru o palmă de pământ".

Autorul articolului, Adam Nicolson, scrie că "o palmă de pământ nu înseamnă prea mult, dar totuşi e ceva, ceva care crezi că, într-adevăr, contează mai mult într-un moment de pasiune sau de frică decât înainte sau după o astfel de clipă".

"Dezamăgiţi de conducătorii lor, comunităţile rurale au hotărât să-şi impună în mod violent drepturile", scrie The Guardian, adăugând că "într-o provincie săracă şi îndepărtată din Maramureş, în nordul Carpaţilor, delimitată de drumuri de munte nebătătorite de restul României din sud, măsurile de corecţie fizică încă persistă".

Publicaţia britanică atrage atenţia asupra cazurilor de crimă din Maramureş declanşate de lupta pentru pământ, invocând că, uneori, au existat 40 de astfel de atacuri violente într-o perioadă de 12 luni, fiind aproape o practică săptămânală.

"În timp ce, săptămânal, accidente de transport au loc în alte colţuri de lume, presa locală relatează că un alt bărbat - întotdeauna un bărbat - este omorât pentru o mână de pământ", descrie The Guardian.

De regulă, autorii atacurilor reacţionează impulsiv, constatând ulterior consecinţele actului săvârşit; de regulă, se duc singuri la sediul poliţiei locale şi se predau sau aşteaptă să fie descoperiţi de autorităţi. "Şocaţi de ceea ce au făcut, ucigaşii se întorc în bucătăriile lor şi aşteaptă poliţia să vină după ei şi, în momentul în care cazul ajunge în instanţă, predează vinovaţi, ca şi cum ceva ar fi izbucnit în ei, ceva pentru care nu sunt responsabili".

Deţinerea de pământuri este o reflexie a statutului social în cadrul comunităţii. "Orice bucată de pământ este importantă aici. Oamenii din Maramureş, cu o tradiţie a sărăciei şi a familiilor numeroase, sunt ceea ce sunt datorită pământului pe care îl au. Pâmântul este un constituent al persoanei."

De aceea, pătrunderea neautorizată pe terenul unei persoane este o insultă gravă la adresa intimităţii acesteia. "Să păseşi pe pământul unui alt bărbat, să intri în special în curtea din jurul casei lui, este o infiltrare intimă ca şi cum ţi-ai pune degetele în gura lui", susţine autorul articolului, în baza mărturiilor localnicilor pe care i-a întâlnit în vizita sa din Maramureş din luna mai.

El îl citează pe un jurnalist din Baia Mare în sprijinul acestor afirmaţii, jurnalist care susţine că dacă cineva vine pe pământul lui, îl va omorî.

"Este o limită pe care a întrecut-o. Şi când îmi va întâlni privirea, va înţelege. Mi s-a întâmplat ca oameni înarmaţi să vină pe pământul meu. Le-am zis că au la dispoziţie zece secunde să plece - Dacă mai veniţi o dată, nu vă voi mai da această şansă", explică jurnalistul din Baia Mare, care nu a dorit să-şi dezvăluie numele.

Autorul articolului povesteşte că în vizita sa din Maramureş a fost însoţit de şi de un jurnalist român, Teo Ivanciuc, evocând o dimineaţă de mai, perioadă în care pământul trebuie lucrat. Această practică "a curăţirii pământului", după cum o numeşte, este una realizată de bătrâni; tinerii sunt plecaţi la muncă peste hotare "să câştige euro". Fermele sunt "micuţe", jumătate dintre cele nouă milioane de ferme din statele UE se află în România, potrivit publicaţiei britanice, de aceea, fiecare bucată de pământ este importantă.

Urmărind activităţile agricole desfăşurate, jurnalistul The Guardian face o comparaţie între actul uciderii şi cel al lucrării pământului.

"Dacă nu ştii prea bine care e situaţia, ai putea crede că este (un peisaj) perfect. Dar apoi, într-o altă lumină, vezi instrumentele violenţei aduse pe câmp: bara de oţel, ranga, pentru a face găuri în pământ, toporul cu tăişul ascuţit, ţăruşii, sapa, coasa - toate instrumentele cu care controlul poate fi impus. Să tai, să controlezi, să spinteci, să ciopârţeşti, să omori: acestea sunt aspectele existenţei de zi cu zi".

"Suntem Maramureş", spune jurnalistul român, Teo, pe jumătate ironic. "Suntem foarte agresivi, foarte nervoşi. Toată lumea va băga mâna în buzunar ca să scoată cuţitul de acolo", susţine acesta.

În continuare, jurnalistul britanic prezintă diverse momente din istoria Maramureşului, lupta dintre români şi austro-ungari, fenomenul colectivizării pământurilor impus de regimul comunist al lui Ceauşescu şi cum mulţi proprietari nu şi-au mai recuperat pământurile după căderea regimului, acestea trecând în proprietatea statului.

El aminteşte şi de un caz de crimă din Săliştea de Sus, petrecut în mai 2009, în care un bărbat, pe nume Mărtiniuc, şi-a omorât vărul, Ianoş Paşca, pentru că îi voia pământul moştenit. El stătea pe malul râului Iza, cu nepoata sa, Mimi, în vârstă de trei ani, în braţe. Mărtiniuc, care băuse cu un prieten cu ocazia sărbătorii Sfinţilor Constantin şi Elena, ar fi declarat că vrea "să omoare pe cineva", după care s-a dus în locul "preferat al vărului" său şi l-a omorât, cel mai probabil, cu un topor sau un ţăruş. A încercat să o omoare şi pe nepoata acestuia de trei ani, dar a reuşit să scape. Apoi, Martinuc s-a dus acasă şi a aşteptat să vină poliţia după el, descrie jurnalistul britanic.

În aceste condiţii, articolul lansează o serie de întrebări: "Este posibil să privim crima ca o parte normală a vieţii? Ca ceva normal din felul în care se comportă bărbaţii unii cu alţii?

Articolul se încheie cu o constatare simplă: "(Crima) este o acţiune logică a revendicării şi răzbunării"

 

http://www.gandul.info/stiri/the-guardian-un-nou-articol-controversat-despre-romania-localnicii-din-maramures-se-omoara-intre-ei-pentru-o-palma-de-pamant-14893249

[The Unknown 15040]

Oraşul din România care are străzile pavate cu aur. „Oriunde ai păşi, sigur găseşti o cantitate mică de aur”

 

România chiar este de poveste şi se poate lăuda cu un oraş cu străzi pavate cu aur.

Este vorba de Baia Sprie din judeţul Maramureş. Aici s-a extras aur de pe timpul dacilor, fiind o zonă liberă de ocupaţia romană. Cea mai prolifică perioadă pentru extragerea aurului se pare că a fost în jurul anului 1700, când, spun documentele vremii, existau 75 de exploatări aurifere. Aurul a fost extras până în 2006, când s-a închis ultima mină.

„Oraşul Baia Sprie putem să spunem că are mai multe drumuri pavate cu aur. Poate că nu este singurul din ţară.  Ne-am întreabat de multe ori cum putem să fim atât de săraci financiar când noi nu putem asfalta aceste drumuri pentru că am acoperi aurul din ele.

Da, chiar există pe orice drum de pe Dealul Minei, oriunde ai păşi, iei o piatră şi o duci la analize, sigur găseşti o mică cantitate de aur”, spune Dorin Paşca, primarul oraşului, citat de Vocea Transilvaniei.

 

Edilul oraşului se gândeşte să facă un drum al aurului, pentru turişti.

 

„Ne-am gândit că toată zona Băii Mari, al Bazinului Minier al Maramureşului ar putea avea un drum al aurului iar oraşul Baia Sprie ar putea fi mijlocul acestuia. Acest drum ar putea începe la Nistru şi s-ar putea termina la Băiuţ. Pe toate aceste cărări strămoşii noştri au cărat sute de tone de aur, cu spatele, cu caii sau cu maşinile”, spune Dorin Paşca.

[The Unknown 15040]

Românii de dincolo de Tisa își redescoperă identitatea națională: Încălzirea relațiilor dintre România și Ucraina a schimbat soarta românilor din Maramureșul voievodal

 

Orașul Slatina din Maramureșul de dincolo de Tisa ar putea fi un adevărat cartier secret al orașului Sighetu-Marmației.  Acest cartier nu apare pe nicio hartă a României dintr-un motiv simplu: se află în Ucraina.    Casele maramureșenilor care trăiesc în România sau în Ucraina sunt construite chiar în lunca Tisei, foarte aproape de podul îngust cu schelet de lemn care a fost redeschis în anul 2007 și care leagă cele două părți ale vechiului Maramureș, tăiat în două de o graniță stabilită în 1919.    Orășelul are 9.000 de locuitori.  Cam 60 la sută dintre ei sunt români, 30 la sută sunt maghiari, iar 10 la sută sunt ucrainieni, după ultimul recensământ din Ucraina. Dincolo de cifre, bineînțeles că, exact ca în Maramureșul românesc, multe familii sunt mixte, iar localnicii vorbesc curent româna și ucraineana, iar unii și maghiara. Mai toți cunosc și limba rusă.

Supermarketul Tisa, amenajat la parterul unei case mai mari, viu colorate, ridicată de un localnic mai înstărit. Cei mai mulți dintre sigheteni vin periodic să se aprovizioneze de la acest supermarket cu aer de magazin universal sătesc, pentru că prețurile sunt mult mai mici, iar marfa este foarte variată. De exemplu, o sticlă de șampanie Odessa costă în medie 28 de grivne, adică puțin peste șase lei. O sticlă dintr-un coniac excelent adus din Georgia costă 78 de grivne, adică 13 lei. De asemenea, untul, caviarul, icrele roșii, pâinea sau mezelurile sunt mult mai ieftine decât în România. O sticlă de limonadă ucraineană de 0,75 litri costă opt grivne, adică 1,3 lei. Însă ceea ce este cu adevărat deosebit la acest supermarket semirural este varietatea incredibilă a dulciurilor. Bomboanele au un gust fantastic, iar ambalajele lor compun o feerie de culori.

O localnică, Oxana, spune că cele mai bune bomboane sunt cele produse de fabrica Roshen, deținută de președintele Ucrainei, Petro Poroșenko.

 

http://www.romanialibera.ro/special/reportaje/romanii-de-dincolo-de-tisa-isi-redescopera-identitatea-nationala--incalzirea-relatiilor-dintre-romania-si-ucraina-a-schimbat-soarta-romanilor-din-maramuresul-voievodal---reportaj-447698

 

Asta-i deja foarte atractiva invitatie!!!   daca sint bomboane super bune, merita excursia!!!   Caviar si sampanie??? ... e party mare deja ...  

 

Cand am fost ultima oara in Sighet, in acel an mai tarziu a fost deschis poarta granitei spre Ucraina.   Si eu am rude in Slatina si alte sate dar nu le-am vazut niciodata.

Am vazut un documentar despre aceasta localitate nu demult la TV.      

[The Unknown 15040]

20 octombrie 2017: Autorităţile române se confruntă cu o nouă poluare accidentală la un iaz de decantare de lângă Baia Mare. Gravitatea situaţiei este însă puţin comunicată în spaţiul public, în contextul în care Guvernul pregăteşte o nouă Lege a Minelor, la fel de controversată ca cea din 2013, scrie Graiul Maramuresului. ... :vampire:   

 

 

Vacanta placuta de Craciun!!!

[The Unknown 15040]

Cutremure de pamant se intampla in Maramures in ultimele zile, fenomen cam strain de zona, dar precum toata planeta e seismic, crapa unde vrea pamantul.

Totusi e bine ca oamenii sa fie intruiti cum sa faca fata dezastrului in caz ca se intampla un fenomen ce n-a mai fost pe acolo in era noastra.   

SMURD se ocupa de partea teoretica al problemei.  Oamenii trebuie sa-l ia in serios prepararile pentru dezastre.  

[The Unknown 15040]

Asta la Barsana ieri, in apropiere de Manastiri in Maramures unde timpul pare sa stagneze de sute de ani, a pornit potopul in urma ploii torentiale care a cuprins mai multe zone apropiate din nord-vestul romaniei.  

[The Unknown 15040]

Sprijin de la Prinţul Charles pentru reabilitarea unei biserici din Maramureş

Învelitoarea bisericii ortodoxe de lemn din satul Breb, comuna Ocna Şugatag, judeţul Maramureş a fost realizată cu sprijinul Prinţului Charles.

graiul

Macar cineva are grija de monumentele istorice si arhitecturale din Romania, un gest nemaipomenit de elegant din partea Printului!!!

Mai bine exerseaza localnicii sa cante si imnul Angliei ... God Save the King ca merita.

[Lucia N 11235]

Acum 2 ore, The Unknown a spus:

Sprijin de la Prinţul Charles pentru reabilitarea unei biserici din Maramureş

Învelitoarea bisericii ortodoxe de lemn din satul Breb, comuna Ocna Şugatag, judeţul Maramureş a fost realizată cu sprijinul Prinţului Charles.

graiul

Macar cineva are grija de monumentele istorice si arhitecturale din Romania, un gest nemaipomenit de elegant din partea Printului!!!

Mai bine exerseaza localnicii sa cante si imnul Angliei ... God Save the King ca merita.

Fain! 

Imnul lor este foarte fain : "God Save the Queen"! Este aproape asa de fain ca si cantarile noastre populare, autentice si ca si pricesnele inchinate Maicii Preciste!

Editat August 6, 2018 de LuciaD