Geniul, surogat social mizerabil sau retetar al reusitei?

[Pippo 1893]

Cu cat cineva atinge trepte mai inalte (pozitive), si partile perverse (negative) se manifesta la aceasi intensitate. Lupta interioara se desfasoara la un nivel superior, binele creste, raul creste, puterea creste, efectele actiunilor cresc.

[The Unknown 15042]

How to become a genious for dummies...

 

 

Cum recunoaste (sau face diferenta) un dummy ... un genious??? :giggle:

[AshOfPoets 1]

How to become a genious for dummies...

 

 

Cum recunoaste (sau face diferenta) un dummy ... un genious??? :giggle:

 

Intrebarea este neinteligibila. Am raspuns mai sus ca presupune un geniu intuitiv la mijloc. Iti trebuie un "narod" sa recunosti alt "narod" si apoi sa mai ai puterea sa si zambesti.

 

"Cu cat cineva atinge trepte mai inalte (pozitive), si partile perverse (negative) se manifesta la aceasi intensitate. Lupta interioara se desfasoara la un nivel superior, binele creste, raul creste, puterea creste, efectele actiunilor cresc."

 

Just dar nu la asta faceam referinta. Ridicolul lui Balzac nu include spanking'ul drept forma de manifestare a perversitatii geniale. Aici ma refer la activitati de rutina. Geniul are multe de prevazut si intampinat. Geniul de regula este unul razvratit, impotriva ordinii, "establishment"ului nativ. Cauta sa inlocuiasca, sa vada relatiile dintre obiecte, etc. Tin minte bunaoara din memoriile lui Eliade, care manca biscuiti cu ceai in Paris intr-un timp datorita mizeriei crunte cu care trebuia sa se infrunte. Care sunt armele omului superior in fata unei realitati ineluctabile, care nu te ajuta nici macar sa dramatizezi?

[The Unknown 15042]

Intrebarea este neinteligibila. Am raspuns mai sus ca presupune un geniu intuitiv la mijloc. Iti trebuie un "narod" sa recunosti alt "narod" si apoi sa mai ai puterea sa si zambesti.

 

 

La acest topic nu este valabila???

 

Stiind ca/avand in vedere ca un dummy recunoaste pe celalat, un genius nu recunoaste pe celalat????

[Pippo 1893]

Tin minte bunaoara din memoriile lui Eliade, care manca biscuiti cu ceai in Paris intr-un timp datorita mizeriei crunte cu care trebuia sa se infrunte. Care sunt armele omului superior in fata unei realitati ineluctabile, care nu te ajuta nici macar sa dramatizezi?

Intuitia existentei acelui ceva misterios si din a carui cautare nu se opreste. De ce ar interesa pe cineva istoria religiilor daca nu pentru a afla daca acel mister este, ce este si cum este?

[AshOfPoets 1]

Nu numai ca se recunosc dar se si dispretuiesc de moarte. Dupa cum am spus, un "geniu" este un om bolnav, un om superior, un om care nu mananca, vrea sa schimbe lucrurile, ordinea lor. Are un vis, o viziune, stie ca alearga dupa aburi, dar asta il incanta. Sunt mult conflicte deschise pe aceasta linie a compasiunii intre oameni "revolutionari". Un exemplu fantastic imi apare in minte intre Modigliani si Picasso. Cauta "Modigliani", un film cu Andy Garcia, filmat chiar la noi.

 

Istoria religiilor studiaza nimic altceva decat fabricatii ale omului, extazurile si melancoliile sale. Este intr-adevar o istorie frumoasa, al carui prizonier am fost si inca sunt, ba chiar pot spune ca Victor Kernbach, Coman, Eliade, au luat locul lui Schopenhauer, Nietzsche, Heidegger in timpul meu. Dar nu astept sa mi se reveleze vreun drac sau vreun zeu. Ar fi stupid, nu consideri?

Istoria religiilor vine in completarea identitatii noastre istorice, nimic altceva. Este istoria incredibila a unor vise si idei. Am toata admiratia pentru crestinism, dar eu am cautat mai la radacina lui. Orfismul este printre religiile de capatai ale crestinismului. E tatal sau. Orfeu a intrat inaintea lui Isus in infern si nu manat de vreun strigoi de dorinta sa "mantuiasca" lumea de pacatele sale de la pacatul orginar incoace. Nu. A intrat egoist, pentru dragostea sa. Aici pot rezona. Iar katharsis'ul este una din metodele mele preferate de a imi innobila firea. Daca tu numesti toate aceste lucruri divine, eu atribui omului (geniului) fabricator de aceste imagini tot creditul. Trebuie sa admiti ca D-zeu nu este in liga mica, si sunt alte forte la mijloc la lucru. Nu o sa intelegem noi misterul divin pentru ca vrem, pentru ca mancam paine cu apa, sau ne autoflagelam. Vei intelege misterul divin niciodata.

[Pippo 1893]

Istoria religiilor vine in completarea identitatii noastre istorice, nimic altceva. Este istoria incredibila a unor vise si idei.

Pentru unii asta este. Pentru altii (categorie din care fac parte Eliade si Culianu) este descifrarea misterului real, dar voalat, si nu o simpla lectie de istorie.

[AshOfPoets 1]

D-zeule! Numeste un mister exterior desemnat de Eliade sau Culianu, neinfluentat de patetismul/nostalgia/elitismul/prolificitatea celor mai sus mentionati. Ambii sunt mentori personali, am copilarit cu ei, si niciodata nu i-am suspectat de vreo credinta in mistere "reale".

[AshOfPoets 1]

Si pentru ca sunt eu asa invederat intr-ale geniului:

 

"Miturile,reveleaza structurile realului si multiple moduri de a fi in lume.Iata pentru ce ele sunt modelul exemplar al comportamentelor umane;ele povestesc istorii adevarate,referindu-se la lucruri reale[...].Nu exista mit daca nu exista dezvaluire a unui mister, revelatia unui eveniment primordial care a intemeiat fie o structura a realului, fie un comportament uman. De unde rezulta ca,prin modul sau propriu de a fi, mitul nu poate sa fie particular, privat,personal[...].In sfarsit, o alta nota specifica importanta:mitul este asumat de om ca fiinta totala, el nu se adreseaza numai inteligentei sau numai imaginatiei. Cand nu este asumat ca o revelatie a ,mitul se ,devine de neinteles,povesteste o legenda. Mircea Eliade"

Prin urmare, nu mai face off-topic si nu mai face deliciul oricarei dezbateri doar pentru ca flirtam cu antinomiile mon cher..

 

"Citeste de exemplu din Culianu, din "Arta fugii", "Jocul de zaruri".

 

Acolo expune o realitate voalata. Este vorba de o transformare a constiintei, si care are corespondent in realitate. Rezultate reale, nu mituri."

Intocmai. Totul este reductibil la om, la constiinta sa, la modul de a numi lucrurile, de a le innobila. Istoria religiilor vine in completarea identitatii noastre istorice, cosmice. Daca vrem sa deformam lucrurile, vom pune intr-adevar o oaza de lumina in spatele fiecarui lucru nesemnificativ si vom privi la distanta infinita, acolo unde umbra capata proportii uimitoare. Unii raman uimiti, altii se apropie de adevar.

Editat Iunie 21, 2010 de AshOfPoets

[Pippo 1893]

D-zeule! Numeste un mister exterior desemnat de Eliade sau Culianu, neinfluentat de patetismul/nostalgia/elitismul/prolificitatea celor mai sus mentionati. Ambii sunt mentori personali, am copilarit cu ei, si niciodata nu i-am suspectat de vreo credinta in mistere "reale".

Citeste de exemplu din Culianu, din "Arta fugii", "Jocul de zaruri".

 

Acolo expune o realitate voalata. Este vorba de o transformare a constiintei, si care are corespondent in realitate. Rezultate reale, nu mituri.