Exista viata dupa moarte?

[Vriies 17974]

Tot mai multa lume crede in reincarnare in ziua de azi.Lucru ce mereu a fost ceva obisnuit in existenat umana la Indieni sau Amerindieni. 

 

 

O singură observație aș vrea să fac, prietene, dacă-mi permiți. :)  Conceptul de ”reîncarnare” (indiferent de sinonime precum ”reîntrupare”, ”metempsihoză”, ”transmigrație” etc.) a fost ceva obișnuit nu numai la indieni și amerindieni, ci într-o arie mult mai vastă; aș îndrăzni să spun în mai toate ariile culturale de pe glob. Îl întâlnim cu peponderență, bineînțeles, în cultura orientală, adică în cea mai mare parte a Asiei, în Australia, în America, Africa și Europa. În Europa îl întâlnim din plin la vechii greci (în orfism, la Pitagora, Socrate, Platon - ca să-i numim doar pe cei mai reprezentativi), în religiile nordice, la druizi, la celți și alții.

Problema care se discută azi, este dacă ideea reîncarnării a apărut independent în diferitele regiuni de pe glob (părere majoritară) sau a aparținut unei culturi proto-indo-europene, fiind răspândită ulterior prin influențe directe. Este greu de explicat, totuși, cum anume ar fi putut pătrunde această idee într-o serie de culturi mai închise, să le spunem așa, Cum ar fi de ex. cea a pigmeilor Mbuty din Africa Centrală care, potrivit antropologistului Colin Turnbull, cred că ființele umane potențiale există într-un stadiu non-fizic cu mult înaintea concepției și-și aleg cumva fmilia în care vor intra pentru a-și completa un fel de ciclu de învățare.

 

În rest...de acord cu tine. :)  

[blackbeard 2241]

O singură observație aș vrea să fac, prietene, dacă-mi permiți. :)  Conceptul de ”reîncarnare” (indiferent de sinonime precum ”reîntrupare”, ”metempsihoză”, ”transmigrație” etc.) a fost ceva obișnuit nu numai la indieni și amerindieni, ci într-o arie mult mai vastă; aș îndrăzni să spun în mai toate ariile culturale de pe glob. Îl întâlnim cu peponderență, bineînțeles, în cultura orientală, adică în cea mai mare parte a Asiei, în Australia, în America, Africa și Europa. În Europa îl întâlnim din plin la vechii greci (în orfism, la Pitagora, Socrate, Platon - ca să-i numim doar pe cei mai reprezentativi), în religiile nordice, la druizi, la celți și alții.

Problema care se discută azi, este dacă ideea reîncarnării a apărut independent în diferitele regiuni de pe glob (părere majoritară) sau a aparținut unei culturi proto-indo-europene, fiind răspândită ulterior prin influențe directe. Este greu de explicat, totuși, cum anume ar fi putut pătrunde această idee într-o serie de culturi mai închise, să le spunem așa, Cum ar fi de ex. cea a pigmeilor Mbuty din Africa Centrală care, potrivit antropologistului Colin Turnbull, cred că ființele umane potențiale există într-un stadiu non-fizic cu mult înaintea concepției și-și aleg cumva fmilia în care vor intra pentru a-și completa un fel de ciclu de învățare.

 

În rest...de acord cu tine. :)

Amigo am dat un exemplu ce mi-a venit in cap pe moment :) de acord cu ce ai scris.

[Vriies 17974]

Ma intreb daca nu cumva la unii mai raman cateva litere, sau chiar un rand, doua. :)  La Einstein cred ca la inceputul colii ramasese E=mc²    

Asta-i altă problemă. :) Pentru a încerca să explicăm aceste lucruri, tre să intrăm deja în noțiuni precum inconștient, subconștient și, nu în ultimul rând, să recunoaștem că deocamdată nu putem discuta despre acestea decât făcând apel la metafizică și la tradiția anumitor curente culturale, în special orientale.

[The Unknown 15042]

Viata dupa moarte in sicriu??? sau in urna de cenusa zidit sau aruncat in ocean, despre care forma de viata vorbim aici???

[Passepartout 880]

Evident viață e numai aici. Din păcate, dincolo nu știe nimeni ce-i (dacă e ceva), chiar dacă unii cred că ar ști. Nici dacă ceva informație ar învinge moartea și ar transcende, n-ar mai fi vorba de mine, de tine, de el. Ceea ce se cheamă personalitate este un summum împlinit doar în corpul fizic. Dealtfel și filosofiile ce conțin metempsihoza susțin acest lucru și anume că spiritele ar fi în ceea ce se cheamă "Inconștient", odată "ridicate" din planul fizic. Ceva în genul unui card SD ce conține informație (spiritul), care nu e revelată decât când e introdusă într-un cititor de carduri cuplat la un PC (corpul fizic cu creierul). În rest, informația este latentă...

Ce mi se pare mie că scârțâie la teoriile astea metempsihotice este faptul că intervine uitarea, de nu-și mai aduc aminte persoanele existențele anterioare. Desigur, susținătorii au "argumente" să susțină aceasta, dar sunt... subțirele rău.

Editat Iulie 24, 2015 de Passepartout

[zodiak 987]

La nivel macroscopic stim cu totii ce se intampla, mai sofisticat este la nivel cuantic deoarece acolo nimic nu poate fi distrus.

 

Indraznesc sa spun ca moartea este la fel cu orice curgere in spatiu si timp, iar curgerea este universala pentru obiecte, fiinte, fenomene sub forma unui film alcatuit din fotograme.

 

Ne putem gandi ca fiecare lucru are o umbra, un eu cuantic precum o imagine in oglinda, ori aceasta imagine strabate universuri tahionice sau tardionice diverse, mai precis umbra sau eul nostru cuantic, sau imaginea unui bolovan poate traversa compact un univers cu timp apropiat de zero si deci nu se va disipa, iar apoi poate traversa tahionic oarecum inversand cursul evenimentelor intorcandu-se la geneza existentei proprii anul de nastere.

 

Pe de alta parte aceste imagini spectre nu sunt adevaratul nostru spirit ci doar tentacule infinite in spatiu si timp.

Esenta noastra nu ne este relevata in acest corp deoarece corpul nu o poate sustine, de exemplu daca am vedea in mai multe lumi in acelasi timp creierul ar claca sau pur si simplu nu ne-am putea adapta lumii in care se gaseste corpul de experiment.

[The Unknown 15042]

Nu prea este popular discutia libera despre moarte, desi cu toti ajungem acolo.

 

Care ar fi "viata" dupa moarte??? n-as dezbate prea larg, ca poate viata celor care mai traiesc este mai discutabil decat al mortului, ei au nevoie sa se intoarca la viata normala daca pot.   Insa aici este o problema care nu se poate grabi sau planifica, vine din vindecarea corpului si sensibilitatea fata de cel plecat. 

[Ven 9151]

Nu e vorba despre viata dupa moarte, dar o privire mai aparte asupra mortalitatii o are Keanu Reeves:

Colbert: Ce crezi ca se intampla cand murim?

Reeves: Stiu ca celor care ne iubesc le va fi dor de noi.

https://youtu.be/oNu6NyMkp8k?t=589

[AntoniaF 1]

Buna seara, incep prin a va spune povestea mea si apoi vreau sa va cer sprijunul.

In urma cu aproape un an de zile, mama mea a plecat dintre noi. A fost o moarte subita.  A ajuns seara acasa de la munca, impreuna cu tatal meu. Noaptea s-a trezit, acuzand o apasare neobisnuita si puternica pe piept. Tatal meu a chemat salvarea, dar pana sa ajunga, mama mea nu mai simtea nimic. I-au facut un ekg, totul a iesit bine si nu au sfatui-o sa mearga la un control amanuntit-ecocord etc(la care s-ar fi vazut o afectiune). S-au pus inapoi la somn, mama punand durerea pe seama racelii severe pe care o avea si a crizelor de tuse. Dimineata s-au trezit, au baut cafeaua si mama spunea ca nu mai simte nimic. A spus doar ca se mai pune putin in pat sa se odihneasca, iar apoi sa mearga in decursul zilei la medicul de familie sa ii dea ceva pentru tuse, ceva mai puternic decat siropul pe care il lua. Mama lucra in ture lungi si era obosita. Tatal meu a lasat-o sa se odihneasca, crezand ca adoarme si facandu-si de lucru in atelierul de langa casa. A venit la ea dupa aproximativ o ora jum, dar mama nu mai era. In socul acela, el nu a realizat. A chemat salvarea, au incercat sa o resusciteze, nu au reusit si au constatat decesul, spunand ca 'trecuse ceva timp'. In urma autopsiei, s-a constatat ca o artera principala a inimii functiona doar 30 % si ca acolo s-a intamplat 'ceva'. Ceva-ul acela se pare ca ar fi fost un spasm care a durat mai mult, prea mult. Eu am aflat, iesind de la munca(locuiesc in alt oras) si sunandu-mi mama, care era mereu prima persoana pe care o sunam. Nu a raspuns. Apoi mi-am sunat tatal care mi-a spus :' mama nu e bine. mama nu e bine deloc'. Imi rasuna incontinuu cuvintele astea in minte. Dupa ce mi-a spus asta, a cazut reteaua telefoniei in care eram si nu am putut sa sun pe nimeni. Nu stiu cum am ajuns la locuinta unde stau si in prezent, nu stiu cum am reusit sa deschid laptopul si sa imi anunt colega de apartament sa vina acasa de la munca. Nu stiu cum am ajuns in orasul natal, cum au trecut zilele, ce s-a intamplat. Stiu doar ca atunci cand mi-am vazut mama acolo, am incercat sa gasesc aspecte care nu semanau cu ea, ca sa imi justific faptul ca nu este posibil asa ceva. Asta fac si in prezent. Pentru mine, mama este cea mai buna prietena a mea, este sufletul meu. De cand eram mica am trait cu frica asta. Sa nu pateasca mama ceva. Ii spuneam mereu: nu face asta, nu face cealalta..de multe ori o enervam. Incercam sa inlatur orice din jurul ei care ii putea face rau. Asta nu inseamna ca nu o mai suparam si enervam si eu, dar o iubeam si o iubesc enorm. Cand eram mica si dormeam amandoua, daca ma trezeam inaintea ei, ma uitam atent sa vad daca respira si e bine. Am trait cu frica asta toata viata..si acum?

Acum sunt diagnosticata cu depresie severa pentru care urmez si un tratament. Nu ma ajuta decat sa nu ma concentrez suficient la ceea ce se intampla. Dar am momente de criza aproape zilnic.

As face orice sa vorbesc cu mama mea. Sa stiu ce se intampla,  e bine?ce face? Ma rog mereu sa ma ia acolo unde e ea. Nu tin si nu am tinut niciodata la lumea asta fara ea. As vrea sa vorbesc cu mama. Ma gandesc adesea la un medium, dar nu stiu la cine sa apelez. Daca nu este unul bun si voi avea o trauma si mai mare?

Va rog din suflet, ajutati-ma.

[Stu' 13009]

Buna dimineata.

Eu momentan ma abtin de la comentarii.

Dar poate vor colegii, ocupati cu altele ieri, sa te incurajeze cu o vorba calda.

Editat Martie 7, 2020 de Stu'