Teama de a refuza

salut!vreau si eu o parere!de mic copil am avut o problema in a refuza pe altii.indiferent ce mi se cerea,jucarii,mancare etc,fie ca imi convenea,fie ca nu ,eu dadeam.aveam,asa, o lipsa de curaj.acum imi e teama sa nu ii dau acest defect copilului meu,mai ales ca nu m-am schimbat prea mult.cel mai mult imi e teama cand vor veni copiii verisorilor mei sau ai prietenilor si vor cere jucariile copilului meu(pentru ca are foarte multe-am cumparata si am si primit),ca asa fac copiii.cand e vremea sa plece acasa,nu vor sa se dezlipeasca de jucarii,chiar daca sunt ale altui copil.si imi e teama ca voi fi catalogata drept zgarcita,egoista.a mai trecut cineva prin asa ceva?

Presupun ca oamenii aia care iti vin tie in casa au atata minte incat sa stie ca nu se pleaca luand lucruri din casa omului,chiar daca sunt doar jucarele de copil...ale copilului tau.Daca ai lasa sa se ia cateva jucarii de cate ori ai musafiri cu copii lor,unde ajungi? Doar nu esti tu centru de aprovizionare.

In acelasi timp daca acei parinti isi educa si ei copii in spiritul ca joaca e joaca dar ce nu este al lor nu este si trebuie sa lase in pace la sfarsit,nu cred ca te vor judeca.

Cand iti vin musafirii lasa si tu doar cateva jucarii afara si alegele pe alea cu care nu se prea mai joaca al tau,de care sa cam plictisit.Macar daca iti va face vreun copil taraboi ca vrea jucaria nu-i duce lipsa al tau.

Nu cred ca vreun parinte ar gandi ca esti egoista sau zgarcita,pentru nu le-ar conveni nici lor sa le ia altii jucariile copiilor lor.Dar pe de alta parte lumea e mare...nu ai de unde sa stii cat de nesimtiti sunt unii.

Haios ar fi daca pleaca unul cu vreo jucarie si cand e radul vostru sa mergeti in vizita sa faca si al tau la fel.Sa vedem cum vor reactiona parintii celuilalt.

Cred ca mai intai,ar fi bine sa intelegi de ce anume iti e de fapt frica: de parerea celorlalti despre tine,sau de pararea ta despre tine?

Iti e frica ca ceilalti vor crede ca esti zgarcita si egoista? -sau iti e frica sa fi zgarcita si egoista in ochii tai in primul rand?

Iti e teama ca ceilalti nu te pot accepta,iubi si place daca esti zgarcita si egoista,sau ca TU nu te poti place pe tine daca esti asa?

Stiu ca am repetat intrebarea de 3 ori de fapt,dar uneori,am impresia ca e mai bine asa.

Crezi ca exista circumstante in care e de fapt bine si preferabil sa fi egoista si zgarcita? -sau indiferent de situatie,nu e niciodata bine si corect sa fi asa?

Poti sa-ti inmaginezi circumstante in care e ok sa fi egoista si zgarcita? -sau ai decis inca din copilarie ca astea sunt defecte inacceptabile?

Crezi ca iubirea celorlalti fata de tine e conditionata de generozitatea si altruismul tau? -dar iubirea ta fata de tine,ea e conditionata?

Poti sa te iubesti pe tine cea zgarcita si egoista? -vrei sa te iubesti pe tine cea zgarcita si egoista?

Crezi ca poti transmite copilului tau ca e ok sa fie zgarcit si egoist,sau nu? -ai sa ii arati ca il iubesti chiar daca e zgarcit si egoist,sau nu? -aici,in intrebari,sunt si raspunsurile tale.

Am trecut prin asta, şi spun sigur că e ceva anormal.