Sari la conținut
Forum Roportal
NightQueen

Cazuri si necazuri in familie

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

Ok. Problema mea. Am 21 de ani, studenta la zi, la o facultate de stat, cu bursa! Parintii mei lucreaza in politie. Nu cred ca aceasta este singura cauza, insa problemele mele cu siguranta au o legatura cu acest fapt!

Inca de mica mi-au impus un regim de viata mai strict. Nu este un lucru neaparat rau, m-au ferit de multe neajunsuri, insa consider ca sunt exagerat de protectivi! Atat de protectivi incat ma tin intr-un glob de cristal si imi limiteaza posibilitatea de a cumula orice fel de experienta (in afara de carte, care iti deschide multe drumuri) legata de viata! Prefera sa ma stie inchisa in casa, unde sunt in siguranta, decat sa ies si sa imi traiesc tineretea (cat pot si nu intr-un mod nociv, mai ales ca dupa 25 de ani incolo apar grijile si problemele, programele incarcate, stresul, etc..). Astfel:

 

- nu am voie sa ies noaptea afara (dupa ora 19 de multe ori) pentru ca "toti nebunii ies noaptea"; "s-a intos lumea cu fu**ul in sus"; "pierzi timpul";"iti strici sanatatea"; nu este sarbatoare, weekend sau mai stiu eu ce altceva... Iar daca am ocazia sa ma intorc cu masina cuiva acasa: "tu iti permiti sa te urci cu oricine in masina?" Mentionez ca am carnet, dar nu mi s-a oferit ocazia propriu zisa sa conduc, asa ca experienta zero... In plus, daca mi se oferea sansa sa conduc, situatia era destul de tensionata => motivatie zero.

- daca nu invat non stop inseamna ca pierd timpul, nu imi pasa de viitorul meu, nu fac nimic cu viata mea, etc.

- daca ies, ziua si preferabil nu foarte des, pe timpul facultatii + sesiune trebuie sa stau sa invat.

- de ce nu m-am facut doctor?

- altele.

Mentionez de altfel faptul ca nu sunt genul de persoana care poate sa stea o zi intreaga cu nasul in carte, decat daca este de beletristica. Deci de pierdut timpul.. e de inteles, tot se intampla.

 

Apreciez enorm faptul ca parintii mi-au oferit tot ce am nevoie, se intereseaza de mine, de viitorul meu, au avut grija sa nu ajung cine stie cum si ma iubesc enorm! Doar ca uneori simt nevoia sa ma bucur asa cum se bucura si alte persoane de varsta mea! Si ma deranjeaza ca pentru ei scoala este totul! Nu exista altceva pe langa ea. Ceea ce este fals! Uneori m-am gandit ca daca nu mi-ar fi placut mult domeniul in care studiam si daca nu m-ar fi interesat de viitorul meu, as fi facut multe prostii, numai sa le demonstrez ca au o modalitate gresita de a ma face sa evit orice risc al vietii... Dar nu pot sa fac asta. Si nu pot sa imi iau lumea in cap, pentru ca mi-as strica multe sanse.

 

Va multumesc pentru rabdarea de a citi, am simtit nevoia sa defulez undeva aceste mici nemultumiri si astept feed back de la voi! Pentru ca este posibil ca eu sa gandesc gresit! Repet, le sunt recunoscatoare pentru tot ceea ce fac, pentru ca le pasa, doar ca simt nevoia sa "scot capul afara", sa mai "respir". O seara frumoasa tuturor!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Cunosc genul asta de parinti. Asa au fost si ai mei. Scoala era pe primul plan.

Dar dupa terminarea liceului am plecat la facultate in alt oras si am scapat de ei.

Important e sa fii independenta si sa-ti iei zborul. E greu la varsta ta sa stai cu parintii.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Ai incercat sa vorbesti cu ei sa le spui cum te simti?

 

 

 

Da, am incercat. Insa ei merg pe premisa ca sunt lipsita de experienta, ca trebuie sa invat din greselile altora, ca sa nu le fac si eu, iar cand voi avea eu copii, voi intelege. Ca lumea este plina de nebuni si ca trebuie sa ma protejez. Si imi spun ca pot iesi, dar sa nu vin dupa aia la ei, avand in vedere ca m-au avertizat. Insa, dupa ce imi spun ca pot face ce doresc, urmeaza numeroase critici si afirmatii precum cele de mai sus, care reflecta clar pozitia lor adevarata in legatura cu asta. Si ma gandesc ca poate exagerez eu... Ma mai lasa la o petrecere, ma mai lasa sa ies, insa cand aud de ore tarzii, nu le cade bine deloc! Iar in sesiune.. nici macar atat! Ei considera ca singura mea datorie este sa invat. La un moment dat au afirmat (aici ma refer la tata) ca orice pro** poate avea familie, cariera e cea mai importanta! Iar punctul meu de vedere este destul de diferit in aceste privinte. Nu contest importanta informatiei, a culturii, a stapanirii unei profesii respectabile (chiar imi place foarte mult ceea ce studiez), insa nu trebuie sa uitam si de alte elemente ce compun viata in final... Si aceste momente de controversa imi amintesc o dorinta mai veche, aceea de a evada, de a pleca de acasa, de a-mi vedea de viata mea asa cum doresc.. Ce sa mai zic?..

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Parinti tai au perfecta dreptate. Problema e ca trebuie cumva sa le explici ca pana nu te dai cu capul de ceva nu vei face nimic.

Presupun ca esti mai apropiata de mama ta. Incearca sa vorbesti mai mult cu ea. Nu stiu daca ai prieten, dar daca ai avea...e pacat sa nu stai mai mult cu el.

Daca vrei si tu sa te duci la el sau sa dormi la el....nici nu stiu cum vor reactiona ai tai cand vor auzi.

 

Drept? wow... si dupa ce termini si te apuci de munca vei avea ziua si mai ocupata.

Iar intr-o zi vei realiza ca lucruri interesante inafara de munca si invatat nu prea ai facut. Incearca sa ii spui asa.

Editat de GigJoe

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Da, am incercat. Insa ei merg pe premisa ca sunt lipsita de experienta, ca trebuie sa invat din greselile altora, ca sa nu le fac si eu, iar cand voi avea eu copii, voi intelege.

 

Pai daca ei te tin in casa de unde sa mai prinzi experienta?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Yep, aveti dreptate cu totii! Stai putin, sa va raspund pe rand, sper sa nu omit pe nimeni. In primul rand, eu sunt din Bucuresti. Si facultatea tot aici, astfel incat nu am avut cum sa plec cu acest "bilet". Da, am un prieten, la care tin enorm! E mai mare cu 3 ani decat mine. Si locuim impreuna, insa la mine acasa (imi place camera mea mai mult). Pe langa asta, sunt sigura ca ai mei sunt foarte dispusi sa faca lucruri pentru a ma vedea pe mine in siguranta, acasa, sub "aripa" lor. Sa mentionez si controlul? In fine. La facultate, m-am implicat si in asociatie, astfel incat sunt destul de ocupata cu sedinte, evenimente, etc. Pe langa asta, mai am traininguri, module de dezvoltare, etc. As putea spune ca sunt destul de ocupata! Si fac aceste lucruri pentru ca ma atrag, imi plac! Insa as putea spune ca nu li se pare suficient. Sau nu ma considera in stare sa imi port de grija. Viata este imprevizibila! Eu cred ca oricand ti se poate intampla ceva rau! Iar daca ma feresc mereu de asta, nu voi stii cum sa ma descurc cand voi fi intr-adevar pe cont propriu, nu? Dar, argumentul lor este: mediul in care traim presupune numeroase riscuri, iar noi trebuie sa le constientizam si sa nu le cautam cu lumanarea. Exista o explicatie pentru toate, desigur. Iar atunci cand ai un fix..., mai ales cand detii statutul de parinte si consideri ca in general copiii trebuie sa asculte si sa nu comenteze, pentru ca asa era pe nu stiu ce vreme, iar ei nu stiu nimic.. greu de luptat cu asta. Asa cum spunea si un profesor: cu parintii sunt slabe sanse de a ajunge la un acord. Pentru ca ei deja au niste prejudicii, stereotipii, concepte de viata bine implantate si greu schimbabile. Nu ne ramane decat sa negociem si sa incercam sa ajungem la un compromis comun.. Iar in cazul meu, sper ca momentul cand imi voi castiga singura existenta si voi pleca din caminul parintesc sa imi ofere sansa de a trai si a-mi forma viitorul asa cum doresc, fara a fi constransa in vreun fel de cerintele celor "experimentati". Nu doresc sa judec pe nimeni, le inteleg si punctul lor de vedere, insa fiecare are dreptatea lui. Si in momentul de fata am simtit nevoia sa impartasesc o parte din frustrarile mele. Iar pentru asta va multumesc ca "ascultati" si imi oferiti un feedback!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Esti singura la parinti?

 

Din cate am inteles eu prietenul tau sta la tine.

Daca tu nu ai voie sa iesi dupa ora 19 (parca), ce se intampla cu el? Are si el restrictii?

Editat de amicul_tau

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Esti singura la parinti?

 

Din cate am inteles eu prietenul tau sta la tine.

Daca tu nu ai voie sa iesi dupa ora 19 (parca), ce se intampla cu el? Are si el restrictii?

 

 

 

Ha, ha! Iti dai seama! :tease: Suntem pedepsiti amandoi! Daca trebuie sa plece undeva fara mine si ramane mai mult noaptea, ramane peste noapte la ai lui. :)

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

NightQueen, gandeste-te ca asta e totusi un forum public, si poate nu ar fi foarte indicat sa iti dai date personale, mai ales cand scrii despre niste probleme de-ale tale... Cum ar fi poza de exemplu. E bine sa fii precauta, nu stii niciodata cine citeste si daca lucrurile nu se pot intoarce impotriva ta... Nu e bine sa te expui asa.

 

Doar un sfat... tu faci cum vrei. :)

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×