CavalerulJedi 787 Raportează post Postat Martie 16, 2010 Oare dezamagirea, suferinta au ajuns sa fie conditii umane sau snt eu mult prea sensibila ? Din pacate au ajuns sa fie norma. Prea putine persoane incearca sa inteleaga ce au nevoie, majoritatea sunt antrenate sa fie spus ce vor. Isi culeg indiciile din societatea din jur, de la TV sau de prin reviste. Rar se mai trezeste cineva sa priveasca in interior dupa indicii. A privi in interiorul tau, a intreba ce ai cu adevarat nevoie este un gest ce provoaca fenomenal de multa frica si in consecinta este facut de mult prea putini. Spunea un maestru ca daca vrei sa scapi de suferinta, intelegeti atasamentele, ideile de care te agati, si dupa ce le-ai dat drumul, dupa ce te-ai rupt de ele, nu mai suferi. In studiile psihologice moderne lucrul acesta se numeste "aberatia sosirii" si consta in a lega fericirea de atingerea unui reper. O persoana noua, o masina noua, o casa noua, ziua de salar, inceputul concediului, sosirea vacantei, etc. Toate acestea reprezinta atasari de idei si duc la suferinta. Contracararea tendintei consta in centrarea pe prezent. Momentul prezent este singurul loc din timp unde poti fi cu adevarat fericit. Iti intelegi nevoile de acum, actionezi ca atare. Majoritatea oamenilor nu sunt antrenati sa traiasca in prezent. Cei ce ajung sa intelaga prezentul cum trebuie inteleg ca fericirea ca tinta nu exista. Tot ce exista este "mai fericit", mai fericit decat erai acum 2 secunde, mai fericit azi decat erai ieri, mai fericit anul acesta decat anul trecut. Astfel fericirea devine ceva concret, ceva accesibil. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
catherinedeneuve 24 Raportează post Postat Martie 16, 2010 Cineva mi-a zis ca unora le place sa fie raniti, deci nu e atat de grav ca ranesc. Ma bucur pt sfat. Mi-a deschis ochii. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
.Goddess. 6 Raportează post Postat Martie 17, 2010 Adevărul este că unora le place drama, oric Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
silvanita4u 0 Raportează post Postat Martie 17, 2010 Da dar oare persoanele, isi dau sema cand ranesc ? Adica presupun ca nu cu totii o fac intentionat... Si chiar nu c red ca suferinta este ceva placut, cu toate ca aceasta ne face mai puternici. Plus ca cum sa mai spus fericirea a ajuns sa devina materiala, uitam de noi insine, de bogatia intelectuala, implinirea ce o ai cand iti vezi familia fericita cand ai timp sa petreci cu aceasta facand nimic, sau sa te cunosti pe tine ca persoana de multe ori ma uit in jur si observ ca lumea numai are timp de sentimente nu se mai ocupa de ea.... Ce ar putea sa te bucure mai mult decat un zambet adevarat ? Cineva mi-a zis ca unora le place sa fie raniti, deci nu e atat de grav ca ranesc. Ma bucur pt sfat. Mi-a deschis ochii. Sincer, si eu ca fata sunt genul de persoana orgolioasa, recunosc am pierdut foarte mute, si inca mai am multe de pierdut si imi pare rau... Mai ales in tot ceea ce inseamna relatii, sunt genu de peroana ce pare de piatra dar sub acel strat se ascunde adevarata crema ... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
S.R. 5188 Raportează post Postat Martie 17, 2010 Normal ca isi dau seama ca ranesc. Sa nu te astepti sa le pese. Nu neaparat ca lumea nu mai are timp de sentimente, mai degraba sentimentele sunt percepute prost sau confundate, plus ca egoismul e ceva mult prea raspandit si guverneaza la multi restul de sentimente. Ce ar putea sa te bucure mai mult decat un zambet adevarat ? Un loc de munca bine platit/un apartament cu 2-3 camere/o masina/multe altele. Imi pare rau, oameni idealisti mai exista putini pe lumea asta. Materialismul e la putere, in loc de sentimente sunt preferate senzatiile ieftine care nu necesita timp mult sau creier si inima. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Stardust2013 6 Raportează post Postat Martie 17, 2010 (editat) ...Cei ce ajung sa intelaga prezentul cum trebuie inteleg ca fericirea ca tinta nu exista. Tot ce exista este "mai fericit", mai fericit decat erai acum 2 secunde, mai fericit azi decat erai ieri, mai fericit anul acesta decat anul trecut. Astfel fericirea devine ceva concret, ceva accesibil. Fericirea (sau linistea interioara insotita de bucurie) ca tinta exista si e tangibila (cu ceva munca cu noi insine, desigur)... insa atata timp cat nu o conditionam de circumstante exterioare noua, si deci incontrolabile (ma iubeste sau nu, am un job super sau nu, cea mai tare masina, cel mai bun look, etc. etc.). In schimb, o mai putem gasi totusi in exterior, in lucruri marunte, e.g.: un apus de soare, o ninsoare torentiala, o plimbare in natura, inotand, o partida de joaca cu catelul, o discutie de calitate, un act de altruism neconditionat, un film/carte de calitate, un prieten adevarat si de "cursa lunga", etc. Nu cred ca trebuie sa dam "note" (grade) fericirii, fiecare moment bun din viata e unic in felul lui, nici macar durerea/suferinta proprie nu mai pare atat de grava daca te detasezi si o privesti "din afara", sunt momente in care un lucru aparent rau care ti s-a intamplat in viata poate capata o cu totul alta dimensiune mai tarziu, si ajungi sa realizezi ca poate a fost chiar un moment deosebit in viata ta... Asa ca mai mult sau mai putin viata ne ofera intotdeauna momente de bucurie, depinde de noi cum alegem sa le percepem - vezi pilda cu "jumatatea plina si jumatatea goala a paharului" ... :doh: oamenii in ziua de azi se ghideaza dupa: Vreau sa simt, nu sa gandesc. Asa ca, trebuie sa simta. Mult si repede. ...Plus ca persoanele slabe chiar vor sa traiasca asa cum vad la televizor... Asta se cheama in limbaj de specialitate "dependenta de andrenalina, cu plus sau cu minus". Adica cei cu plus vor alege spre exemplu sporturi extreme, cariere de vedeta sau de bussinesman, etc. ceilalti vor alege droguri, alcool, relatii SM, etc. Toti sunt de fapt dependenti de senzatiile produse in creier (sau in alte zone)... In studiile psihologice moderne lucrul acesta se numeste "aberatia sosirii" si consta in a lega fericirea de atingerea unui reper. O persoana noua, o masina noua, o casa noua, ziua de salar, inceputul concediului, sosirea vacantei, etc. Toate acestea reprezinta atasari de idei si duc la suferinta. Contracararea tendintei consta in centrarea pe prezent. Momentul prezent este singurul loc din timp unde poti fi cu adevarat fericit. Iti intelegi nevoile de acum, actionezi ca atare. Legat de asta n-am facut decat sa te citez de fapt, sorry Pe'tr... Editat Martie 17, 2010 de Calauza Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
DrunkPunk 0 Raportează post Postat Martie 17, 2010 In studiile psihologice moderne lucrul acesta se numeste "aberatia sosirii" si consta in a lega fericirea de atingerea unui reper. O persoana noua, o masina noua, o casa noua, ziua de salar, inceputul concediului, sosirea vacantei, etc. Toate acestea reprezinta atasari de idei si duc la suferinta. Contracararea tendintei consta in centrarea pe prezent. Momentul prezent este singurul loc din timp unde poti fi cu adevarat fericit. Iti intelegi nevoile de acum, actionezi ca atare. Majoritatea oamenilor nu sunt antrenati sa traiasca in prezent. Cei ce ajung sa intelaga prezentul cum trebuie inteleg ca fericirea ca tinta nu exista. Tot ce exista este "mai fericit", mai fericit decat erai acum 2 secunde, mai fericit azi decat erai ieri, mai fericit anul acesta decat anul trecut. Astfel fericirea devine ceva concret, ceva accesibil. Dar te-ai gandit vreodata ca poate aceste studii psihologice sunt de fapt eronate in raport cu aceacauza ante-prima ? Si asta fiindca s-a pornit de la premise gresite ? Ia ca reper filozofia antica, care de fapt sta la baza tuturor stiintelor, datorita metodelor primordiale de a observa si interpreta si vei vedea ca asa este. Si luand asta ca reper, vei afla ca prezentul nu exista. Exista numai trecut si viitor. Trecutul influenteaza invariabil viitorul fiecaruia, ca urmare a actiunilor deja savarsite. Suferinta umana exista din cele mai ancestrale timpuri, cand omul s-a hotarat sa rationeze. Si inca de pe atunci se stie ca, nevoia si lipsa naste durere (suferinta) si prisosul si siguranta uratul (plictiseala). Cat despre "aberatia sosirii", insasi ea este o aberatie a celui care a emis-o. Tot grecii spuneaiu si nu numai ei, ca tinerii trebuie sa isi stabileasca un scop in viata, pentru a-i da un sens acesteia. Fara un reper motivat, practic nu vei sti unde si incotro te indrepti, vei trai haotic si fara nici o speranta. Suferinta apare in momentul in care nu iti poti indeplinii dorintele, datorita faptului ca te depasesc. Daca tu, in prezentul acesta, iti vei dori o gogoasa, dar nu vei avea bani necesari sa o cumperi, nu cred ca vei fii fericit, ci dimpotriva. Cam asta e cu momentul prezent si fericirea absoluta de care spui, contracarand tendintele. Eu cred că există dragoste adevărată, dar mai mult de at Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
silvanita4u 0 Raportează post Postat Martie 18, 2010 Am inteles ceea ce an vrut asa fiind deci, va multumesc foarte mult, cu toate ca din ce in ce mai mult imi fac o parere si mai prasta despre oameni, cam toti si-au pierdut umanitatea si valorile morale :) Asa ca ce pot spune, trist :doh: Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
CavalerulJedi 787 Raportează post Postat Martie 18, 2010 Fericirea (sau linistea interioara insotita de bucurie) ca tinta exista si e tangibila (cu ceva munca cu noi insine, desigur)... insa atata timp cat nu o conditionam de circumstante exterioare noua, si deci incontrolabile (ma iubeste sau nu, am un job super sau nu, cea mai tare masina, cel mai bun look, etc. etc.). In schimb, o mai putem gasi totusi in exterior, in lucruri marunte, e.g.: un apus de soare, o ninsoare torentiala, o plimbare in natura, inotand, o partida de joaca cu catelul, o discutie de calitate, un act de altruism neconditionat, un film/carte de calitate, un prieten adevarat si de "cursa lunga", etc. Vorbim despre acelasi lucru dar cu exprimari diferite. :) Eu ma refeream la faptul ca fericirea nu exista in forma binara... gen: acum nu sunt fericit dar cand X se intampla sunt fericit. Nu cred ca trebuie sa dam "note" (grade) fericirii Cercetatorii renunta la a mai folosi cuvantul "fericire" si vorbesc despre "wellbeing", despre o stare de bine. Starea de bine este puternic legata de ceea ce simtim, de sentimente. Sentimentele vin si trec dar pot fi cuantificate. Poti sa ai mai multe sentimente pozitive sau mai putine, pot fi mai intense sau mai putin intense. Ca sa fie si mai complex, intervine si interpretarea acestor frecvente. Si astfel avem persoane nemultumite de o cantitate de sentimente pozitive ce ar satisface pe deplin o alta persoana. Asa ca mai mult sau mai putin viata ne ofera intotdeauna momente de bucurie, depinde de noi cum alegem sa le percepem - vezi pilda cu "jumatatea plina si jumatatea goala a paharului" ... :doh: Desigur, ce e rau este tot timpul disponibil, dar si ce este bine. Asta imi aduce aminte de o povestioara: Intr-o seara, un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei persoane. Si ii spune asa: Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
LongDistanceRunner 18 Raportează post Postat Martie 18, 2010 "A fi om inseamna a ta simti inferior" Adler Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
