Cât muncim? Cât ne odihnim? Cât trăim?

Muncim ca sa traim, dar unii vor mai mult decat isi pot permite. Si asta are consecinte destul de grave.

Sa va spun un caz.

Am un coleg de serviciu neinsurat ce are credit la apart de 500 eur/luna pe 40 ani. Creditul l-a inceput acum 2 ani.

Apartamentul a costat 75 mii eur (3 camere).

Pe langa acest credit are inca unul la masina de 400 eur/luna timp de 4 ani.

In total are 900 eur/ luna in mom. de fata.

Fiind stresat a intrat disperarea in el : ce va face daca va fi dat afara de la actualul job. Anul acesta renunta si la concediu si toti banii din salariu se vor duce pe rate+cheltuieli+mancare.

De ce si-a facut aceste credite?

Raspunsul lui:"Am vrut sa fiu realizat. Sa am casa si masina."

Merita sa-ti nenorocesti viata pentru un apart+masina luate pe credit?

Muncesti toata viata ca sa-ti platesti ratele la banci.

O mentalitate comunista dusa la extreme.

nu mai manci, ce, ifose din astea iti trebe tie?

nu e chiar atat de simpla delimitarea asta pentru multi; nu aici...si'n multe alte locuri...

catalinaletitia a scris:

Totodata, foarte bine spus ca civilizatia occidentala, care invadeaza si alte parti ale lumii, ne face sclavii nevoilor inchipuite. :

esti un geniu.

bine, dupa mine, care am eliminat cu cruzime din viata mea nevoile astea inchipuite.

nu stiu cu cele neinchipuite ce sa fac, cum sa le rezolv uneori.... :)

Amicul_tau a scris:

Pai aici e problema. Pentru ca nu-ti dai seama cand clachezi. Nu-ti cunosti limitele.

Mai iei o gura de cafea, una de red-bull si o tigara si zici:"Las ca merge ! Rezist."

Da, ai dreptate. Exista si aspectul acesta. Dar nu e normal sa se intample asa ceva. Eu imi aduc aminte ca in trecut pe langa servici mai aveai timp sa te ocupi de propria-ti persoana, sa-ti traiesti viata si nu avea nimeni nevoie de Red Bull, daca tot ai pomenit de el. Acum muncim ca tampitii de dimineata pana noaptea, nu avem nici timp liber, nici bani si crapam de foame asa incet si pe nesimtite.

Amicul_tau a scris:

Merita sa-ti nenorocesti viata pentru un apart+masina luate pe credit?

Muncesti toata viata ca sa-ti platesti ratele la banci.

O mentalitate comunista dusa la extreme.

Nu este o mentalitate comunista., ci una consumatorista. Iar colegul tau, este un sclav al aparentelor.

Apartamentul sa spunem ca ar fi necesar, cu toate ca este prea mare pentru cineva singur, dar masina nu este o necesitate stringenta. La pariu ca nu ar merge cu o Dacia 1310.

Dar in mintea lui si in ochii celorlalti este "cinva".

Dida_James a scris:

esti un geniu.

bine, dupa mine, care am eliminat cu cruzime din viata mea nevoile astea inchipuite.

nu stiu cu cele neinchipuite ce sa fac, cum sa le rezolv uneori.... :)

pui mana frumusel si le rezolvi. :P

DrunkPunk a scris:

Nu este o mentalitate comunista., ci una consumatorista.

Cred că asta e problema - consumerismul. Suntem contaminaţi de virusul de a cumpăra şi de a avea lucruri multe, tot mai multe, mai multe dec

Dida, sa stii ca oricit mi-ar placea mie sa recunoasca ceilalti ca-s o desteptaciune (ceea ce evident ca sint), concluzia ca sintem sclavii nevoilor inchipuite nu-mi apartine. Si nici noua nu-i, ci doar ... uitata. Toti misticii lumii despre asta vorbesc. Ia invataturile lui Buddha, de ex, care spune ca suferinta este conditia umana ce vine din atasamentul de dorinte (in sens de patimi). Dorinte care ne conduc ele pe noi, care ni se cultiva din afara. Iisus a vorbit despre asta, maestrii zen ai Orientului au vorbit despre asta. Adevarat, invataturile lor sint un deziderat mai degraba pentru majoritatea, pentru ca nu am avea cum sa ajungem toti maestri spirituali, detasati de frivolitatii lumii asteia. Dar ... uneori nu se strica sa ne mai amintim. Sa ne bucuram mirosind o floare si nu cumparindu-ne o rochie noua. Si sa nu ne consumam intreaga viata pentru o masina nustiudecare.

Stiti ca reclamele pot fi intelese si au efect si asupra unui copil de 2-3 ani, care inca nu stapineste limbajul articulat? Asta am citit ca arata studii psihologice de ultima ora, facute de specialisti cu credibilitate.

Uite, eu de exemplu ieri mi-am cumparat o trusa de farduri. E adevarat, m-a costat doar 14 lei, dar mai am doua, mai mici, acasa. Si cind am cumparat-o m-am simtit bine, ca un copil care are o jucarioara noua. Acasa i-am aratat-o colegei mele de apartament, care m-a intrebat daca poate sa-si bage degetelele sa incerce nuantele. Bineinteles ca nu am frustrat-o de placerea asta. Iubitul meu se uita la noi cu un zimbet patern, ingaduitor.

Sa ne alintam nu-i chiar asa rau. Dar sa ne facem un scop din acumularea de bunuri materiale ...

Nu sint de condamnat cei ce ajung sa fie vrajiti de sistemul asta. Toti sintem, intr-o oarecare masura. Cei care ajung insa in situatia celor doua femei care au murit de epuizare mai degraba merita toata compasiunea noastra. Si, eventual, daca avem pe cineva in preajma care exagereaza in asemenea masura, sa incercam sa-l scoatem din "carusel".

In vremurile comuniste, pentru ca oamenii nu puteau sa se faleasca prea mult cu acumularea de bunuri materiale, marca valorii devenise pozitia in societate, data de profesia pe care o practicai. De acolo vine mania romanului de a face facultate, chiar daca nu invata nimic acolo, ci trece ca gisca prin apa.

dida vorbea de nevoile elementare: hrana, adapost, caldura...

sint oameni/femei in tara asta pentru care ideea de a'si cumpara o trusa de farduri este la fel de indepartata ca alpha centauri...

care au cate doua slujbe, amandoua platite cu minimul pe economie, sau si mai putin, pentru a supravietui

ideea era ca se munceste pana dincolo de limita epuizarii nu numai din nevoi imaginare, generate de o societate de consum, dar intr'un fel si asta pare greu de imaginat...

ai dreptate, Sarazin, sunt şi femei care muncesc pe bani mai puţini pt copii, taxe şi m