Sari la conținut
Forum Roportal
Diela

Cât muncim? Cât ne odihnim? Cât trăim?

Postări Recomandate

aprilie 2007 - Raluca Stroescu ţinea prima pagină a mass-mediei. Cum a reuşit? A murit la 29 de ani mai mult sau mai puţin literal cu dosarele

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Eu unul muncesc ca sa traiesc.

Dar in Romania patronii isi doresc ca TU sa fii sclavul lor.

Am lucrat si eu o perioada(cam 2 luni) la o firma de apart.

La inceput a fost dragut patronu cu mine dar apoi si-a aratat adevarata fata. Munceam cam 10 ore pe zi si tot nu era multumit de mine. Gasea tot felul de motive stupide. Volumul de munca era prea mare si nu reuseam sa termin la timp.

Ajungeam acasa stresat si gandurile la ceea ce aveam de terminat; nu mai reuseam sa ma concentrez la un film, sa citesc o carte, sa dorm. Stresul te distruge.

 

Mai tarziu aflasem ca facuse la fel si cu fostii angajati.

M-am certat cu el, mi-am bagat...... si am plecat cu toate ca nu mi-am primit o parte din bani.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Trăim ca să muncim sau muncim ca să trăim?

 

 

Gasesc si eu bizar aceste intimplari si nu stiu cum sa le iau ca nu cunosc deloc adevarata fata al muncii din ROmania, doar din ziare si nu ma pot exprima, insa!!! si in State se munceste foarte tare, tip sclavagist s-ar parea la prima vedere

dar cu reguli, nu fara mancare, pauze si odihna. Daca se confunda aceste functii vitale se ajunge la groapa intr-adevar.

Nu stiu unde s-a deplasat organizarea muncii??? planificarea timpului sau cum este definit acolo.

Pacat ca femei tinere-si pierd viata din prostie aproape, sau mai aveau si o boala secreta netratata ...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Pacat ca femei tinere-si pierd viata din prostie aproape, sau mai aveau si o boala secreta netratata ...

 

Sa fie din cauza ca ele vor sa devina ""femei de cariera"?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Ei, patronii exploateaza personalul pentru ca isi permit. Doar ii intimideaza cu 'criza'..si sunt oameni care nu au ce pune pe masa la copii..si nu dorm noaptea de teama ca a doua zi se poate face reducere de personal. Astfel, stresului de la servici se mai adauga si stresul prelungit de acasa.

 

Eu vad o singura solutie. Sa ne multumim cu un salar modest, pt care sa primim sarcini modeste la servici..si eventual in timpul liber sa dezvoltam o activitate care sa completeze oarecum venitul. Cel putin pentru un concediu.

 

Oamenii vad tot mai multe (supermarket, reclama agresiva) si vor tot mai mult. Insa uita ca desi putem avea mai mult, nu intotdeauna avem si nevoie de mai mult. Uitam sa stam langa familie..ne dorim multe venituri ca sa putem sa ii oferim copilului sansa de a face facultate in strainatate..etc. Insa cei care chiar sutn facuti pentru asta, pot la fel de bine sa isi castige o bursa sau..daca e vorba doar de placerea cunoasterii, har Domunui sa foloseasca multiplele cai de comnicare si informare la care avem acces in ziua de azi.

Am ajuns sclavii pietei de desfacere, asa cum au patit si occidentalii.

 

Eu unul prefer sa lucrez 8-9 ore pe zi, si de doua 3 ori pe saptamana eventual sa mai fac si altceva, cu o oarecare marja de relaxare + un venit in plus. Inca nu am ajuns la acest nivel, dar ma indrept inspre acolo. Inca lucrez mai mult decat mi-as dori.

 

O gramada de bani se duc pe imagine, cosmetice, servicii anexe cu duiumul (sali de sport, haine de firma in tot sezonul, excursii la hotele numai de 5 stele, firme de curatenie pt gospodarii, exagerat de multe mese la restaurant, de toate pt toti in acelasi timp intr-o vacanta...etc).

Si te terzesti ca pac, iti moare parintele de surmenaj..pt binele tau.

 

Vom fi mai vii atunci cand vom alege viata, nu bunastarea. Omul e facut sa poata trai bine mersi, sa aiba parte de bucurii si cu putin. Singura problema care apare atunci cand nu ai conturi solide in banca e faptul ca e posibil sa apara o boala in familie..dar pt asta s-a inventat asigurarea, nu?

 

cat despre chirie vs rate la banca pt cumpararea unui imobil..daca stati un pic si socotiti cu creionul raportul dintre plata lunara la chirie pt cativa ani si dobanda data la banca, veti observa ca iesiti mai bine cu prima varianta.

 

Concluzia e ca nu ne stim administra timpul si prioritatile in avantajul nostru. Si atunci normal ca oricine poate, va profita de pe urma ta.

 

 

 

Sa fie din cauza ca ele vor sa devina ""femei de cariera"?

Una e sa fii femeie de cariera si alta e sa fii sclava. Mai ales ca asupra femeilor se dubleaza tensiunea :

 

' Tu trebuie sa te gandesti bine. Vrei sa ramai o pitipoanca de mall si sa te intretina barbatul sau vrei sa devi o femeie de afaceri?'

 

Nu toate vor sa fie si femei de afaceri..si, in fond..si pitipoance de mall. Culmea cat de mult misoginism care cauta sa profite de pe urma prejudecatilor generale. Uite ce se intampla cand stai prea mult la tv, pe hi5 si in mall. Devi sclavul pietei de desfacere, iti pierzi identitatea si nu iti oferi timp sa evoluezi spiritual indeajuns. Si atunci normal ca vei putea fi f usor de manipulat

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Sa fie din cauza ca ele vor sa devina ""femei de cariera"?

 

Da!!! E greu de aplicat in practica stilul de viata american in ROmania, ca aici nu se intimpla as ceva!

Se moare ... dar nu de surmenaj la locul de munca. Orele de lucru sint foarte strict controlate.

 

Si da, vrem mai mult decat avem nevoie, (unii, nu eu)!!! Daca fiecare ar face un inventar de ce are nevoie sa traiasca comfortabil si cat a cheltuit deja pentru acest scop ... ar ramane mirata de banii pierduti degeaba.

 

Stiati ca: ... dupa al 100-lea pahar de apa ... se moare??? baut unu dupa altu.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Femeia care a murit recent avea doi copii gemeni si se temea sa nu ramina pe drumuri, ca nu va mai avea cu ce sa-i creasca. Ei iata ca, in mod tragic, aici s-a ajuns. Foarte bine spus ca in Romania sint mai multi factori care aduc omul in situatia de a nu mai gindi si de a se lasa dus la sapa de lemn.

Totodata, foarte bine spus ca civilizatia occidentala, care invadeaza si alte parti ale lumii, ne face sclavii nevoilor inchipuite. Nevoia ca fiecare membru al familiei sa aiba o masina. Nevoia de ecran cu plasma si diametrul ecranului de 1.5 m. Nevoia de camera foto si camera de filmare si bijuterii pe telefonul mobil. Nevoia de sesiuni de shopping la Mamaia, la Roma sau la Paris.

 

Recunosc, eu de exemplu am un viciu clar din acest punct de vedere: cumpar toale. Gramada. Mai ales in ultima vreme. Dar macar mi-am gasit o modalitate de a nu da extraordinar de multi bani pe ele: le iau de pe site-urile sh si/sau vintage.

 

Pentru mine, munca face parte din viata. Nu as putea fi fericita fara sa muncesc. Fara sa obtin prin efort personal lucruri de care sa ma bucur. Sa ma simt capabila sa fac acel efort, sa simt ca sint apreciata pentru calitatile pe care mi le pun in joc. Insa epuizare nu as accepta niciodata. Decit pe vreme de razboi (brrrr!) si asta deja-i alta mincare de peste, despre care mai bine ma abtin sa vorbesc.

 

Managerii/sefii/patronii din Romania vor sa fie sefi peste o mina de amariti, de cirpe. Treaba lor. Ce vor, aia o sa culeaga.

Apropo, un banc auzit ieri de la un coleg:

In America i se spune The Boss. In Germania, Her Boss. In Romania, Scir Boss. :flowers:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Trăim ca să muncim sau muncim ca să trăim?

Cred ca o combinatie intre cele doua.

Muncim atat de mult ca uitam sa ne bucuram fie si pentru cateva clipe de lucrurile sau persoanele care conteaza pentru noi.

Vorba ta, Catalina: "se temea sa nu ramina pe drumuri, ca nu va mai avea cu ce sa-i creasca. Ei iata ca, in mod tragic, aici s-a ajuns."

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Cred ca o combinatie intre cele doua.

Muncim atat de mult ca uitam sa ne bucuram fie si pentru cateva clipe de lucrurile sau persoanele care conteaza pentru noi.

Vorba ta, Catalina: "se temea sa nu ramina pe drumuri, ca nu va mai avea cu ce sa-i creasca. Ei iata ca, in mod tragic, aici s-a ajuns."

Da, dar e normal sa fie asa? Sa muncesti pe rupte pana clachezi ca sa nu ramai pe drumuri? Deci ca sa nu ramai pe drumuri(!), nu ca sa-ti faci vile si palate sau sa aduni alte averi fara de care te-ai putea lipsi. Mie mi se pare inuman!

De aceea afirm cu toata taria ca traim ca sa muncim, doar atat. Tot ce se intampla in ziua de azi, tot sistemul asta nu e nimic decat altceva decat sclavagism modern. Doar aparent traim in libertate, e doar o iluzie.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Da, dar e normal sa fie asa? Sa muncesti pe rupte pana clachezi ca sa nu ramai pe drumuri?

 

Pai aici e problema. Pentru ca nu-ti dai seama cand clachezi. Nu-ti cunosti limitele.

Mai iei o gura de cafea, una de red-bull si o tigara si zici:"Las ca merge ! Rezist."

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×