"curajul de a risca ne limiteaza fericirea"...

"Curajul de a risca ne limiteaza fericirea"..........sunt curioasa, ce ati alege? 1. Ati ramane cu o persoana care va da siguranta, stabilitate, un om bun, familist si care va iubeste, dar alaturi de care nu simtiti acea pasiune, acel imbold sa spui ca viata e minunata, nu simti acel impuls, e acea persoana langa care totdeauna simti ca-ti lipseste ceva. Sau 2. ati renunta la aceasta sigurata pt fericirea pe care nu se stie daca o gasesti (oricum se spune ca fericirea deplina nu exista, dar macar o farama din ea s-o simti?) Ati renunta si ati cauta mai departe?

Evident raspunsurile variaza in functie de varsta care o ai, de caracterul rebel sau nu si de conditii de viata. Dar sunt curioasa...as vrea sa aud parerile voastre:)

Eu dupa 100 de posturi tot nu am aflat un raspuns clar

http://www.roportal.ro/discutii/ftopic5855.html

Oboiteru a scris:

"Curajul de a risca ne limiteaza fericirea"..........sunt curioasa, ce ati alege? 1. Ati ramane cu o persoana care va da siguranta, stabilitate, un om bun, familist si care va iubeste, dar alaturi de care nu simtiti acea pasiune, acel imbold sa spui ca viata e minunata, nu simti acel impuls, e acea persoana langa care totdeauna simti ca-ti lipseste ceva. Sau 2. ati renunta la aceasta sigurata pt fericirea pe care nu se stie daca o gasesti (oricum se spune ca fericirea deplina nu exista, dar macar o farama din ea s-o simti?) Ati renunta si ati cauta mai departe?

Evident raspunsurile variaza in functie de varsta care o ai, de caracterul rebel sau nu si de conditii de viata. Dar sunt curioasa...as vrea sa aud parerile voastre:)

Eu sincer sper inca sa gasesc a treia varianta... O combinatie intre cele doua prezentate de tine mai in sus. Poate ca nu voi gasi niciodata asa ceva, dar macar stiu ca am cautat.

Da,ideea asta a pornit de la Maria....sora mea...si stiu exact ce ar fi ales ea....nu depinde doar de varsta alegerea facuta,ci si de experienta acumulata pana in prezent...

Eu aleg a doua varianta,aleg sa risc totul pentru a merge in cautarea fericirii,cu riscul de a pierde....

Pentru ca,este foarte adevarata aceasta vorba,"curajul de a risca ne limiteaza fericirea"...depinde doar de noi sa facem lucrurile sa stea altfel...

Scuze, acum am vazut ca a mai fost deschis un topic pe o tema aproape la fel. :"> O sa citesc acolo, dar multumesc pentru raspunsurile pe care deja mi le-ati dat!

andruta1985 a scris:

Da,ideea asta a pornit de la Maria....sora mea...si stiu exact ce ar fi ales ea....nu depinde doar de varsta alegerea facuta,ci si de experienta acumulata pana in prezent...

Eu aleg a doua varianta,aleg sa risc totul pentru a merge in cautarea fericirii,cu riscul de a pierde....

Pentru ca,este foarte adevarata aceasta vorba,"curajul de a risca ne limiteaza fericirea"...depinde doar de noi sa facem lucrurile sa stea altfel...

andrutza'85 felicitari.. cu tine as merge la drum.. imi place cum gandesti,dar pana la urma depinde de caracterul fiecaruia cum si la format si cat de puternic este, ca pana la urma sa atingi acea fericire fara probleme sau urmari negative nu exista;).. si sa sti totusi ca depinde si de varsta intr-o mare masura

razvanutz a scris:

andrutza'85 felicitari.. cu tine as merge la drum.. imi place cum gandesti,dar pana la urma depinde de caracterul fiecaruia cum si la format si cat de puternic este, ca pana la urma sa atingi acea fericire fara probleme sau urmari negative nu exista;).. si sa sti totusi ca depinde si de varsta intr-o mare masura

Avem curajul sa riscam sau nu?avem curajul sa facem totul pentru fericire sau nu???

Si mai ales,avem curajul sa ne asumam suferinta?

greu de spus ce as alege..sunt atatea concepte in viata unui om care se bat cap in cap incat alegerile ulterioare sunt greu de facut.

la momentul asta probabil ca as alege prima varianta pentru ca am nevoie de liniste,de stabilitate, de acel sentiment unic care se naste intre 2 oameni care se cunosc de mult timp.acum sunt obosita si nu-mi mai doresc inceputuri..desi poate in cativa ani sau poate chiar mai curand imi voi dori sa risc totul...am facut-o de multe ori si asa cum se intampla in viata,am mai si castigat dar de cele mai multe ori am pierdut,m-am lasat "imbatata" de parfumul unic pe care ti-l da o singura clipa de fericire..imi place riscul dar nimic dus pana la extreme nu e bun,vorba romanului "ce-i mult strica si ce-i putin n-ajunge!"..

nu stiu,sunt atat de multe lucruri pe care nu le stiu...

Cescutza a scris:

la momentul asta probabil ca as alege prima varianta pentru ca am nevoie de liniste,de stabilitate, de acel sentiment unic care se naste intre 2 oameni care se cunosc de mult timp.acum sunt obosita si nu-mi mai doresc inceputuri...

Mereu gasim un lucru pentru care ne dorim sa cream un nou inceput,este in firea noastra de om....

Dar e adevarat,si renuntarea poate fi cateodata o victorie...dar nu o renuntare care sa insemne dorinta de a nu mai avea inceputuri....

Cand recunosti ca nu mai ai puterea sa iti doresti un nou inceput,viata iti pune in fata o situatie care te obliga sa o faci,simti nevoia sa raspunzi provocarii....