TheDiamondGreen a scris:Ceea ce am exprimat este f concret (situatia). Ceea ce vreau sa aflu de la voi este daca sunteti convinsi ca odata cu integrarea in viata matura, relatiile de prietenie si amicitie se vor pierde si incetul cu incetul vor fi inlocuite cu relatii sociale la locul de munca si cu cele dintre rude.
sa stii ca am constatat ca se poate sa functionezi foarte bine, adica sa muncesti, fara sa te implici sufleteste, sa-ti faci amicitii sau chiar prieteni la locu de munca. as putea spune ca randamentu e ceva mai mare decat atunci cand faci invers.
cat despre familie, uita-te in occident si-n america. se bate apa in piua despre familie, socializare, comunicare etc, dar insingurarea si individualismul au devenit principalele caracteristici ale societatii.
adevarul adevarat este ca am ajuns sa nu mai avem rabdare, sa nu mai suportam fitzele, defectele si pretentiile nici macar ale celor dragi. asa ca e cel mai comod si lejer sa ai amici nu prea intimi de care sa te poti folosi cand te plictisesti singur si de care sa te poti debarasa cand te plictisesti de ei, dara sa se supere si tu sa le oferi acelasi lucru.
eu una nu vad absolut ceva rau sau negativ in asta.
cui ii place familia si relatiile ce decurg din ea, de foarte multe ori tre sa si joace cum ii canta majoritatea. iar asta-i o treaba cam nasoala.
eu una am incercat cam de toate si sa-ti spun sincer, am ajuns la concluzia ca o detasare de toti si toate e foarte sanatoasa pentru suflet si pentru linistea si echilibrul interior.
deci relatiile astea nu-s anormale, dar nici lipsa lor de asemenea nu e anormala. nu in timpurile in care traim.