Universul

[ais ' 559]

Din cele peste 400 de planete descoperite p

[Marinel 802]

Cum ar fi aceea ca realitatea noastra este visul legilor ordonatoare din univers?

Ştiinţa se ocupă doar de fenomene observabile. Dincolo e domeniul metafizicii...

 

pentru ca finitul sa existe asa cum il reprezentam noi, inseamna ca a avut un inceput in timp, nu? Orice obiect are un inceput in timp (si deci si un sfarsit). Deci daca infinitul exista, atunci timpul nu exista (decat pentru cei cu coordonate finite).

Nu pot să-mi imaginez cum ar fi timpul

[octav.c 49]

Hai sa urmam psihologia inversa: pentru ca finitul sa existe asa cum il reprezentam noi, inseamna ca a avut un inceput in timp, nu? Orice obiect are un inceput in timp (si deci si un sfarsit). Deci daca infinitul exista, atunci timpul nu exista (decat pentru cei cu coordonate finite).

 

Stiti voi, Calauza si Zen'sei, ce este ciudat cu infinitul?

Ca iti poti imagina o sfoara in spatiu, ce 'vine' din stanga, de la infinit, si 'pleaca' in dreapta, tot spre infinit.

Avem o coarda de lungime infinita.

 

Apoi, uite ce chestie ciudata:

stand in acelasi loc in spatiu, vezi o noua sfoara, care incepe din dreptul nostru (ii tinem un capat in mana) si 'pleaca' spre dreapta, tot spre infinit.

Avem tot o coarda de lungime infinita!

 

Chiar daca ii vedem un capat, si chiar daca a 'pierdut' din lungime. un... infinit! Cel din 'stanga'.

 

Ca atare, poti pune un cap infinitului, si timpului, si spatiului, fara a-i micsora infinitatea.

Dar cum sa poti sa intelegi dimensiunea reala a unui infinit? Imi vine sa spun ca un spatiu infinit nu are in ce sa 'incapa'... :)

 

Ştiinţa se ocupă doar de fenomene observabile. Dincolo e domeniul metafizicii...

 

Poate ca asa este, cum spui tu.

Insa cand stiinta se impotmoleste, poate ca ar trebui sa se ocupe nu doar de fenomene observabile, ci si de metafizica... :jester:

Editat Februarie 4, 2010 de octav.c

[Stardust2013 6]

Nu pot să-mi imaginez cum ar fi timpul

[ais ' 559]

Ca atare, poti pune un cap infinitului, si timpului, si spatiului, fara a-i micsora infinitatea.

Dar cum sa poti sa intelegi dimensiunea reala a unui infinit? Imi vine sa spun ca un spatiu infinit nu are in ce sa 'incapa'... :)

 

 

Prin extrapolare si ridicarea perspectivei ! De exemplu cum vezi o cladire de la nivelul solului.... si cum vezi ceva dintr-o perspectiva mai inalta - din spatiu sa zicem .

 

E vorba de multidimensionalitate si ti-l recomand pe Carl Sagan ca sa intelegi concret .

 

 

Dimensiunea 3D e inclusa <sau/si produsul unei > intr-o dimensiune mai complexa 4D... 4D in 5D si tot asa poate pana la dimensiunea ultima , cea mai complexa - nondimensiunea ?!

 

...intr-o dimensiune superioara !

 

 

..........

Editat Februarie 4, 2010 de Zen`sei

[octav.c 49]

Prin extrapolare si ridicarea perspectivei ! De exemplu cum vezi o cladire de la nivelul solului.... si cum vezi ceva dintr-o perspectiva mai inalta - din spatiu sa zicem .

 

E vorba de multidimensionalitate si ti-l recomand pe Carl Sagan ca sa intelegi concret .

 

Zen'sei, cunosc de ceva vreme aceasta explicatie. Exista in mai multe forme explicata. Te rog insa sa ma intelegi ca toata aceasta constructie este una pur speculativa.

Sa ma justific.

Se spune ca... sa ne imaginam... o lume in doua dimensiuni... care nu poate vedea o a treia dimensiune. Si imediat se extrapoleaza: tot asa nici noi nu putem vedea celelalte dimensiuni.

Mi se pare nu numai fortata comparatia, dar si lipsita de esenta si de adevar.

In primul rand, ca nu poate exista nimic in doar doua dimensiuni. Linia, patratul, cercul, Zen'sei, nu exista fizic.

A spune ca figurile geometrice de carton din filmul lui Sagan pot interactiona la un moment dat cu un mar, este echivalent, dupa parerea mea cu a spune: sa ne imaginam un cub in doua dimensiuni...

 

"si tot asa poate pana la dimensiunea ultima , cea mai complexa - nondimensiunea ?!"

 

Ei, aici cu adevarat ai pus punctul pe i.

Sunt mult mai degraba convins ca exista un infinit de posibilitati intr-o nondimensiune, decat sa accept ca mai exista inca o axa perpendiculara pe cele trei, perfect suficiente sa determine cu precizie pozitia oricarui punct, cat de mic ar fi el, in intreaga cutie a universului.

 

Si spre exemplu, cred ca mintile noastre interactioneaza prin acest dialog, nu la mine in minte, nici la tine in minte, nici in calculatoarele noastre sau in serverele forumului, ci exact in acea nondimensiune despre care vorbesti, si care trebuie ca cuprinde tot ce este...

Editat Februarie 4, 2010 de octav.c

[ais ' 559]

Zen'sei, cunosc de ceva vreme aceasta explicatie. Exista in mai multe forme explicata. Te rog insa sa ma intelegi ca toata aceasta constructie este una pur speculativa.

 

 

 

 

"si tot asa poate pana la dimensiunea ultima , cea mai complexa - nondimensiunea ?!"

 

Ei, aici cu adevarat ai pus punctul pe i.

Sunt mult mai degraba convins ca exista un infinit de posibilitati intr-o nondimensiune, decat sa accept ca mai exista inca o axa perpendiculara pe cele trei, perfect suficiente sa determine cu precizie pozitia oricarui punct, cat de mic ar fi el, in intreaga cutie a universului.

 

Si spre exemplu, cred ca mintile noastre interactioneaza prin acest dialog, nu la mine in minte, nici la tine in minte, nici in calculatoarele noastre sau in serverele forumului, ci exact in acea nondimensiune despre care vorbesti, si care trebuie ca cuprinde tot ce este...

 

 

E pur speculativa pentru ca dupa cum spunea si Sagan e imposibil sa o explici experimental... noi fiind locuitorii acestei dimenisuni . Dupa cum am mai spus , doar prin "rupturi" spatio temporale o poti observa... iar fenomene de aces gen exista in univers atat la scara relativa-cosmica prin centre galactice , pulsari si quasari.... cat si la scara cuantica atomi si electroni cu energie infinita !

Uite aici si zimi daca nu e evident ca spatiul este ca o foaie 3D... vezi valurile provocate in fibra spatiului ?

 

http://www.arm.ac.uk/orrery/crab_nebula.jpg

http://math.ucr.edu/home/baez/twf_html/egg...la_infrared.jpg

 

In fizica si matematica e acceptat multidimensionalitatea spatiului pentru ca altfel nu se pot explica o mare multime de fenomene si ecuatii ! vezi teoria Stringurilor... si cea a Multiversului !

Fizica ajunge usor usor in impas pentru ca pentru a intelege mai departe e nevoie de o fizica multidimensionala . Calatoriile si zborurile cosmice vor avea nevoie de aceasta intelegere a realitatii... de acces la hiperspatiu pentru a invinge distantele cosmice . Prin lucrul cu energii foarte puternice se poate face o "gaura" dimensionala exact cum au in teorie cei de la LHC sa faca prin ciocnirea particolelor... sau o poarta dimensionala in timp si spatiu - de gen Star Gate :)

 

Chestia cu doua dimensiuni normal ca nu are treaba cu realitatea pentru ca este o analogie , iar ca sa facem o anlogie pe care sa o putem intelege trebuie sa folosim o dimensionalitate inferioara .Cum am putea face o analogie folosind una superiara 3D-ului ?!

 

 

 

 

 

Referitor la partea a doua mie mi se pare acelasi lucru in ce ai spus . Nondimensionalitatea este locul/spatiul total care contine diferitele dimensiuni - structuri dimensionate/dimensionale... universuri !

E exact ca si cu urmarirea unui film - :jester: iar o analogie simplista , da nu ai cum altfel - poti vedea ce vrei tu , ori inceputul ori sfarsitul...deruland inainte sau inapoi . Asa dintr-o dimensiune superioara poti vedea si in trecut si in viitor... si sa pinpoint-ezi locatia fiecarui punct !

[lupini 4967]

-cele 400 de planete sunt observate nu descoperite . Abia atat s-a putut observa si cataloga dar ele exista cu miliardele fii sigur ! Daca exista miliarde si miliarde de galaxii.... ce crezi ca intra in componenta galaxiilor ? Exact : stele si planete ! ce altceva...

 

Planete există cu miliardele, asta e cert.

[ais ' 559]

Planete există cu miliardele, asta e cert.

Editat Februarie 5, 2010 de Zen`sei

[lupini 4967]

Cu 2 planete la fiecare stea ai

 

De unde pui aceste două planete, de la tine ? Proxima Centauri, cea mai apropiată stea de Soare, nu are nicio planetă. Şi cu siguranţă, o stea supermasivă, nu poate avea planete cu viaţă, pentru că, acea stea "e pe moarte". La fel şi cu stelele gigantice.

 

Nu toate stelele văzute pe cer, sunt asemenea soarelui. Multe sunt stele gigantice sau supergigantice. Altele sunt pitice albastre, altele pitice roşii, aşa ca Soarele nostru. E o mare varietate de stele, şi nu toate au planete. Chiar dacă ar avea, condiţiile pe care le asigură, nu sunt de natură să permită viaţa în jurul lor. Dacă ne uităm doar la stelele variabile, ne dăm seama şi de ce.

 

 

 

 

Dar noi avem un scut aici pe pamant... si orice planeta care se invarte pe o axa < si toate se invart > il va avea si ea . Campul electromagnetic al pamantului !si ca protectie secundara , atmosfera . Deci exista protectie naturala , impotriva radiatiilor... in Univers .

 

Degeaba ar avea Pământul câmp electomagnetic, dacă ar fi în locul lui Mercur, pentru că, o furtună solară ar trece prin el nestingherit. Chiar şi aşa, la circa 150 de milioane de kilometri, suntem deranjaţi de furtuni solare. A se vedea furtuna solară din Martie 1989, când toată coasta de est a Americii de Nord, a fost afectată de o furtună solară. Ce s-ar fi întâmplat dacă eram mult mai aproape de Soare, cum e Mercur ? Viaţa ar fi dispărut, la fel cum a dispărut în urmă cu 250 de milioane de ani, în Permian.

Terra are şansa că în Grupul Local, cum se numeşte aglomeraţia de galaxii din care face parte şi Calea Lactee, în apropierea noastră nu sunt decât două galaxii minuscule: Norul Mare şi Norul Mic al lui Magellan. Radiaţiile emise de stelele componente, de fapt, de praful cosmic component, e neglijabil pentru planeta noatră. Dacă însă, în locul acestor galaxii ar fi Andromeda, am fi morţi. :)

 

Scutul Pâmântului, la fel şi atmosfera lui, sunt o protecţie perfectă, doar dacă Pământul e situat în centura vieţii, în cadrul sistemului solar, iar sistemul să fie situat la periferia galaxiei, iar galaxia să fie parte a unui grup local din care supergalaxiile să lipsească. Astea sunt cele trei condiţii esenţiale pentru apariţia vieţii !!! Degeaba ar avea Pâmântul un câmp magnetic şi o atmosferă, dacă nu ar fi în această centură a vieţii.

 

 

 

In primul rand ar putea exista elemente superioare carbonului

 

Tu vorbeai de Hubble, iar eu acum vorbesc de Spitzer, care e asemănător cu Hubble doar că analizează spectrele radiative, emise de stele. Până acum, analiza spectrografică a fiecărei stele cercetate, arată că Universul cunoscut nouă are în compoziţie aceleaşi elemente chimice pe care le cunoaştem noi.

 

 

 

 

Nu in ultimul rand s-a propus de catre specialisti si existenta vietii , bazata pe silicon care este un element foarte apropiat si asemanator carbonului , fiind chiar sub el in tabelul elementelor periodice .

 

 

Degeaba, natura lucrează cu eficienţă maximă, şi, tot carbonul are cele mai multe combinaţii dintre toate elementele chimice. Siliciul nu poate forma atâtea combinaţii câte poate carbonul, şi, drept urmare, nu poate înmagazina atâta informaţie cât pot combinaţiile carbonului.

 

Doar dacă ne uităm cu oarecare atenţie, putem vedea că acest carbon poate fi găsit: sub formă de diamant, sub formă de grafit, sub formă de ..carne vie, sub formă de ţesuturi vegetale...etc...etc...mai sunt încă vreo 7 milioane de combinaţii.

 

Siliciul poate fi întâlnit, sub formă de..pietre, nisip sau sticlă. Dacă era să apară viaţă din siliciu, cu siguranţă, la cât siliciu e pe Pâmânt, ar fi apărut. Şi, siliciul e mult mai abundent pe Terra decât carbonul. Însă, din piatră seacă nu se poate scoate viaţă.