Ajutor...

[Lissa91 0]

Buna ziua! As vrea sa va intreb, dragi cititori, daca exista vreo solutie pentru a trai o viata macar apropiata uneia normale, in conditiile mele. Recurgerea la acest forum e singurul pas pe care-l pot face fara sa creez un haos si mai mare decat ce-l care ma domina in prezent. Mentionez ca am 18 ani, sunt clasa a XII-a si traiesc cu mama si sora mea de 3 ani la oras. Parintii mei au divortat acum 3 ani, iar de-atunci lucrurile s-au transformat din rau in mai rau. Sunt recunoscatoare ca mi se permite macar sa merg la liceu, dar in momentul cand ma intorc acasa, reintru in acelasi cosmar interminabil. Mama mea nu este acum altceva decat o femeie care nu pierde nicio sansa sa dea in mine pana ma-nvineteste, sa ma ameninte, sa ma injure si sa ma scuipe din motive ireale fara sa am dreptul sa spun nimic, sa pot sa ma explic sau chiar sa-mi cer iertare doar ca s-o linistesc. 90% din timpul pe care il petrec acasa si afara (cu exceptia orelor de scoala) sunt obligata sa am grija de ea si de sora mea, pe care o iubesc din tot sufletul si care reprezinta unul din motivele pentru care nu indraznesc sa ma adresez persoanelor potrivite in legatura cu situatia noastra.

La liceu am note relativ bune pentru ca reusesc sa prind din clasa materia, dar asta nu va fi suficient pentru examenele finale care ma asteapta la sfarsitul anului. In ciuda faptului ca nu-mi lasa nici jumatate din timpul necesar sa-mi pregatesc lectiile, ma ameninta cu bataia daca indraznesc sa vin cu o nota sub 8, iar daca o anunt ca am o teza sau un test important si o rog sa aiba si ea putin grija de propriul ei copil cat timp invat, se enerveaza ingrozitor sau, in cel mai bun caz, zice: "Spune-i lui taica-tau asta, ca din cauza lui vei lua o nota proasta". Iar in caz ca va intrebati cu ce se ocupa ea in timpul in care ar trebuie sa-si asume responsabilitatea de parinte (in afara de faptul ca are un serviciu), raspunsul e urmatorul: bea litri intregi de alcool, fumeaza pachete multiple de tigari, iar in rest nu ar fi gresit sa spun ca hiberneaza, pentru ca doarme cu orele si ziua si noaptea si cu foarte mult greu o trezesc. Cateodata e ca si cum ar fi intr-o stare aproape catatonica, de deprimare si apatie absoluta, din care nimeni nu o poate desclesta.

Mancare nu primesc decat foarte rar, pe motiv ca "n-avem bani", dar avand in vedere ca eu fac toate cumparaturile, am avut ocazia sa calculez pretul sticlelor de bere, vin si coniac impreuna cu pachetele de tigari consumate ZILNIC (da, se imbolnaveste pe zi ce trece si asta e din ce in ce mai vizibil, dar refuza categoric sa mearga la doctor), iar rezultatul e dovada incontestabila ca am avea mai mult decat suficient pentru a primi trei mese pe zi daca banii nu s-ar risipi in felul asta. Ca sa nu ma infometez, sunt nevoita sa iau cu grija o parte din banii pentru "viciile" ei si apoi sa ma rog sa nu descopere, pentru ca m-ar considera o egoista careia nu-i pasa de nimic in afara de propria persoana. Tin sa mentionez ca nu sunt o obeza, ci am 38 de kilograme, iar la scoala sunt vazuta ca fiind anorexica...la scoala unde, bineinteles, nimeni nu stie povestea mea in afara de colega mea de banca, prietena mea cea mai buna care incearca mereu sa ma convinga sa apelez la asistenta sociala. De altfel, nimeni din jur, inclusiv vecinii de scara, nu par sa observe nimic neobisnuit in familia mea, in ciuda tipetelor care se aud in tot blocul si a momentelor cand ma da afara din casa si trebuie sa astept ore intregi la usa pana se indura sa ma primeasca inapoi. Chiar si in poza de la buletin apar cu obrazul invinetit pentru ca mama ma batuse in acea zi, si in mod paradoxal nimeni nu a pus nicio intrebare.

In caz ca va intrebati de ce nu fac nimic sa ma salvez din acest iad, sunt mai multe motive. In primul rand, nu am reusit sa aflu exact care sunt pasii care trebuie parcursi si mai ales masurile care se vor putea lua pentru o astfel de problema. In al doilea rand, nu sunt sigura ca mai pot beneficia de protectia "copilului" la 18 ani, asadar mi-e teama ca mi se va impune sa-mi gasesc o alta locuinta, iar eu nu dispun deloc de resurse sau de un nivel de cunostinte suficient pentru a-mi gasi un loc de munca (si nu stiu daca sunt pregatita, din mai multe puncte de vedere, sa locuiesc intr-un fel de adapost special). In al treilea rand, exista riscul sa nu fie gasite dovezi solide care sa sustina vinovatia mamei mele, dat fiind ca de cele mai multe ori nu am vanatai "serioase", iar mama e o "actrita" foarte buna, o femeie respectata in societate, pe care nici un cunoscut nu ar crede-o in stare de lucrurile pe care le face in particular. In cazul in care ar afla ca am indraznit s-o acuz de ceva, nu vreau sa-mi imaginez consecintele. In al patrulea rand, in cazul in care mama ar fi retinuta temporar pentru un tratament psihiatric sau s-ar ajunge chiar sa fim separate de ea, ce s-ar alege atunci cu sora mea, care e bolnava de epilepsie si care are nevoie la randul ei de un tratament special destul de costisitor?

Inca ceva...tatal meu s-a recasatorit si imi este interzis a lua orice legatura cu el. Cu toate astea, din cand in cand mai apelez la el pentru bani stiind ca risc foarte mult, fiindca nici el nu este o persoana de incredere: motivul pentru care sunt divortati e ca el o batea des pe mama, o insela si mintea in legatura cu salariul real pe care il obtinea. Dar asta e alta poveste, pentru ca macar atunci cand erau impreuna aveam voie sa invat, sa ma plimb si sa mananc suficient cat sa ma simt relativ multumita de viata mea. Si nu, nu-l vad acceptand sa aiba grija de noi daca am ajunge pe strada, in conditiile in care momentan e ocupat sa obtina jumatate din valoarea locuintei noastre cu toate bunurile ei (chiar daca asta inseamna sa vindem apartamentul). In plus, are deja un alt copil, deci o alta viata, iar acum cauta resurse sa-si ingrijeasca noua familie.

Ma credeti sau nu, tot ce am spus este varianta scurta a acestui blestem caruia nu stiu cum sa-i dau de capat si care nu de putine ori m-a impins pe culmile disperarii. Va multumesc din suflet ca ati avut rabdarea sa cititi acest mini-jurnal si ca mi-ati acordat sansa sa spun tot ce am tinut in mine atata timp, iar daca aveti o idee ce-as putea sa fac astfel incat sa am sansa sa-mi schimb destinul fara sa renunt la sora mea sau la invatat, v-as fi extrem de recunoscatoare.

[18tillIdie 7]

Imi pare tare rau ca nu pot sa te ajut cu nimic, dar macar bine ca te-ai destainuit cuiva si te-ai mai eliberat.Am mai cunoscut familii ca a ta si sfarsitul lor a fost de-a dreptul tragic ( mama a murit practic in coma alcoolica, singura, parasita de toti)...dar in ce te priveste, e bine ca esti totusi in an terminal, ideal ar fi sa te pui cu burta pe carte incat sa reusesti sa obtii un loc fara taxe si daca esti foarte ambitioasa poate obtii si vreo bursa si te-ai scos.

Mult succes, ambitie si mai scrie-ne de cate ori simti nevoia.

[Abbie M. 6295]

Nu stiu ce posibilitati ai din punct de vedere legal, dar ai putea sa te adresezi unui profesor care te cunoaste mai bine (poate aveti si consilier la liceu), pentru a cere indrumare. Cu siguranta legea prevede un ajutor in asemenea cazuri de abuz. Nici nu stiu ce sa zic, m-a lasat masca treaba asta. Nu pot sa cred ca suferi de foame pentru ca ea sa bea si sa fumeze. Alte rude ai, care sa ia atitudine, si eventual sa incerce sa o adopte pe sora ta? Spun asta pentru ca mama ta clar are probleme grave. Mama ta castiga destul de bine si lipsa banilor e doar un pretext? Primesti bursa sociala?

Nu stiu daca tu mai poti beneficia de protectia copilului dar sora ta cu siguranta da, deci ai putea sa te adresezi autoritatilor din punctul asta de vedere. Mult noroc.

Editat Decembrie 1, 2009 de Zero.Taiat.In.Patru

[Andy88 0]

Foarte trist.....Imi aminteste de un prieten.Norocul lui a fost ca a avut bunicii aproape cu pensie destul de mare si conditii pentru cresterea lui. Timp de 2 ani el a crescut la bunici iar fratele lui mai mic cu 5 ani cu parintii care se mutasera la tara. Stateau beti,se bateau intre ei, mizerie in casa. Fratele cel mic era terorizat. Se imbolnavise si avea zile cand murea de foame pentru ca parintii erau la plecati la munca pe camp si cand se intorceau erau praf de alcool. Fratele mai mic il tot suna pe cel mare si ii povestea groaza prin care trece. Bunicii nu vroiau sa il creasca pe fratele mai mic din ambitie.Vroiau sa vada si parintii cum e sa cresti un copil. La un moment dat,prietenul meu nu a mai suportat si sa dus peste ai lui pentru asi salva fratele. Imi pare rau ca am asistat la o asemenea scena. Baiatul de 17 ani, isi ataca tatal pentru a-si salva fratele.Daca nu eram acolo, il spargea taicaso. S-a lasat cu oase rupte,arcade sparte. Buncii au fost impresionati de gestul nepotului lor si l-au pe cel mic de iadul acela. Au trecut ceva ani de atunci.Se pare ca baiatul cel mare(care are 22 de ani acum) a bagat spaima in parintii lui si nu ia uitat.Nu are mila de ei.

 

Nu stiu cu ce te poate ajuta povestea mea.Cred ca ar trebui sa pui piciorul in prag si sa o pui la respect pe mama ta. Chiar daca nu te ajuta fizicul.Spunei totul in fata.Nu cred ca are curaj sa te dea afar din casa definitiv. Fotografiazo cand e moarta de beata si aratale rudelor. Bunici nu ai? Iti trebuie vena. Trebuie sa ai incredere in tine. Cu asemenea parinti este foarte greu.O sa vina o zi cand o sa fi pe picioarele tale si o sa aiba nevoie de ajutorul tau..Atunci o sa te razbuni scuipandui in fata.Mai scrie aici ce se mai petrece in viata ta. Din ce oras esti?

[Roxana@ Elena 66]

Whowww nici nu stiu exact ce sa iti zic.E cutremurator asa ceva

Pot doar sa iti zic sa fi tare in continuare,si chiaqr dacae un chin sa treci cumva de bacalaureat si sa il iei si apoi sa te angajezi.Inteleg ca ti-ar fi greu a iti lasi surioara acolo,dar ca sa o poti ajuta pe ea e nevoie sa te ajuti pe tine.Tu ai nevoie sa iesi din acel mediu cat mai curand posibil si sa te departezi de mama ta cu orice cale posibila. Iar pentru surioara ta ar fi buna solutia sa stei la un centru social.macar acolo va primi un ajutor cat de cat si va fi ingrijita.Si stiu sigur ca se implica oameni din centrele sociale,mama mea lucreaza la un astfel de centru....si e un centru pentru persoane cu un anumite probleme..dar provin din famili devaforizate si multi sunt tigani..si persoanlul de acolo se poarte extraordinar cu ei......cu toate ca sincer nu ar merita la ce fac aia.

Deci eu as vedea ca solutie sa mai stati impreuna pana termini tu liceul sa iti gasesti un loc de munca..orice si cand pleci tu sa contactezi si servicile sociale pentru surioara ta ,si tu o vei putea vizita oricand..sa stai oricat cu ea.

Din pacate la noi greu are curaj sa zica cineva ceva,sa iei atitudine sa faca ceva....multi suntem indiferenti la astfel de probleme.Dar cred ca macar sa vb cu psihologul scoli..poate exista asa ceva te-ar ajuta...te-ar putea ajuta si cu soluti reale.Pentru ca din cate stiu eu ,ei cunosc foarte bine tot felul de organizati de genu care v-ar putea ajuta si te-ar ajuta sa iti gasesti si un loc de munca si de toate.

[florianb 64]

Ar fi bine daca ai avea niste rude mai de treba care sa va primeasca sa stati la ele. Nu ai zis citi ani are sora sau din ce oras esti. Probabil cind termini liceul va trebui sa te angajezi si sa renunti la facultate. Multa bafta!

[outlander 2]

Avand in vedere ca est majora si ca inca studiezi poti sa il chemi in judecata pe tatal tau pentru pensie alimentara, la fel si sora ta care o vei reprezenta tu cererea e simpla, poate gasesti un avocat cu suflet care sa iti dea o mana de ajutor, nu te costa nimic in afara de onorariul pt avocat. daca nu gasesti, da un mesaj pe forum si o sa se gaseasca cineva sa iti formuleze cererea poate chiar din orasul tau (nu ai spus de unde esti). La scoala poate daca discuti cu consilierul psiholog, cu directorul, dirigintele, poate obtii o bursa sociala pt tine si pt sora ta si poate chiar obtii un loc la un camin.

Mama ta are probleme, mari, sunt sigur ca nu ar vrea sa fie asa insa s-a lasat prada viciului de care se scapa greu, aproape niciodata, depresia e urmata de alcool apoi de violenta... Poate reusesti sa discuti cu ea cand nu e tulbure, poate ii faci o vizita la serviciu si sa discuti cu ea cand nu are mintea afectata de alcool dar slabe sperante sa rezolvi asa. E dureros ca trebuie sa te separi de mama ta dar altfel nu cred ca vei putea depasi situatia.

[tosca_5 53]

Draga Lissa ,

 

 

Tot ce ai scris m-a cutremurat , am inteles ca tu esti prinsa intr-o capcana , ca iti este greu sa alegi calea asistentelor sociale , a autoritatii minorilor , etc , dar vrei un sfat , o lumina in bezna in care te zbati.

 

In ce oras esti? Poate reusim sa te ajutam cu un avocat pe care sa nu-l platesti si sa-ti dea un sfat care sa te poata ajuta efectiv , noi virtual sumntem alaturi de tine dar asta nu rezolva problema .

 

Cati ani are mama? dar sora cea mica ?

[florianb 64]

Ce mai faci?

[ionuttudose 1]

De unde ai intrat pe net?