Sari la conținut
Forum Roportal
Blues

O mana de ajutor,va rog

Postări Recomandate

Inclusiv copiii ei(6 si 12 ani)care inainte sa plece la munca o incurajeaza cum pot.

Rapsunsul ei a fost:''Cine stie cat va veti mai bucura de mine''...

 

Fraza asta e un santaj emotional, care de fapt inseamna "Iubiti-ma acum, ca mai incolo s-ar putea sa ma pierdeti".

 

Femeia asta se crede Isus Cristos, care si El zicea ceva in genul, "Eu nu mai raman mult cu voi, asa ca bucurati-va cat mai puteti".

 

Ce vad la ea e narcisism la greu, mila de sine proiectata ca frica de abandon asupra copiilor, dorinta acerba de a recupera "iubirea" pe care probabil simte ca nu a primit-o candva. Nu cred ca real isi iubeste copiii si sotul, se simte doar prinsa in acea relatie de casatorie, captiva maternal ca sa zic asa. Si acum, are ocazia si justificarea inconstienta ca datorita acelui accident nefericit sa declanseze niste proceduri necinstite prin care se despagubeste pentru nefericirea sa sentimentala. Insa tot ce face real e sa se saboteze pe sine, ca sa nu mai zic de copii. Asemenea tactici de agresare subtila sunt f nocive pentru copii, care nu au capacitatea de a depista de fapt ticalosia care sta in spatele acestei strategii care seamana cu santajul emotional.

 

Mila de sine se poate vinde, cersetorii fac asta. Altfel nu aduce decat distrugere, si a actorului principal si a publicului naiv.

 

Foarte grav ca lipseste tatal (in caz ca el ar fi mai echilibrat), poate ceilalti membri ai familiei vor compensa ceea ce face aceasta mama care de fapt nu prea s-a vrut mamă. Insa nici ea nu stie asta constient.

 

Si mama mea a fost la fel, avea tot felul de fraze prin care m-a "dresat" sa ma tem mereu ca in curand o voi pierde. Acesti oameni, "indragostiti de sine" in ultimul hal, dar care de fapt nu se iubesc de loc (si implicit nici pe altii) fac mult rau familiilor lor. Si prin ceea ce seamana, ulterior altora din afara.

Editat de Avira

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Deci locul de munca nu il poate schimba.

Prefera sa fie singura acum,nu ii mai pasa de nimic,nici de copii,nici de sot,nici de mama,tata...

Ma bucur totusi ca a avut incredere in mine si a mers la psihoterapeut.Si o sa mai mearga,la fel cum merge in continuare la munca,acel loc teribil pentru ea.

 

Tocmai astea ar fi solutiile:

 

1. Schimbarea locului de munca (desi probabilitatea ca tocmai ei sa i se intample un accident e mica)

2. Sa nu se izoleze de oameni, ci sa relationeze cu ei de la egal la egal, cu optimism si speranta

3. Dragostea de sot si de copii (pe care presupun ca o avea initial si o are inca) ar trebui sa-i dea putere sa treaca peste trauma

 

Evenimentele socante au efect asupra oamenilor care in viata lor nu si-au format relatii bazate pe dragoste autentica, si care de fapt sunt singuri in mijlocul familiei. Deci acum ar fi momentul pentru ea in loc sa se izoleze, sa se deschida spre sot, copii si restul familiei, sa ofere si sa aspire de la voi intelegere, acceptare, etc.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
dar macar are pe cineva cu care sa vorbeasca,un profesionist sa spun.Fara sa o indoape de somnifere si antidepresive,asta nu este o solutie.

Somniferele si antidepresivele nu sunt o solutie permanenta sau solutia,dar sunt necesare in stadiul in care se afla ea acum.Daca nu somniferele,antidepresivele sigur.Am trecut prin trauma emotionala,cei drept nu asa grava precum sora ta,am avut sedinte la psiholog timp de 3 ani si tot felul de alte metode terapeutice si poti sa-ti spun cu absoluta convingere,daca nu erau antidepresivele in perioada de inceput,nu mai eram in viata astazi.

 

E nevoie ca un psiholog sa lucreze in echipa cu un psihiatru sa vada evolutia situatiei......Sa tina cont de ce ii zice psihologl....

Bingo! Cel mai important lucru spus pana acum la topicul asta.

Editat de ___________________

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Am citit si recitit tot ce s-a scris.

Deci locul de munca nu il poate schimba.

Prefera sa fie singura acum,nu ii mai pasa de nimic,nici de copii,nici de sot,nici de mama,tata...

Ma bucur totusi ca a avut incredere in mine si a mers la psihoterapeut.Si o sa mai mearga,la fel cum merge in continuare la munca,acel loc teribil pentru ea.

Cel putin o perioada o va ajuta un pic doamna psiholoaga.Cumva nu se va mai simti atat de singura si parasita,are nevoie de ata.A trecut printr-o tragedie e greu de digerat ,e socata simte ca nimeni nu o intelege si asa si este.Cineva care nu a trecut prin asa ceva sau nu cunoaste astfel de stari nu o intelege. Are nevoie de o pauza ar nu isi permite sa si-o iei,pentru ca are 2copii,simte ca nu mai are putere sa lupte vrea sa termine aceasta lupta dar nu isi permite.Sincer eu asta cred ca simte ea. Poate ma insel dar nu prea cred.

Si culmea e ca o pauza o vacanta ar fi perfect acum pentru ea,departe de toate grijile si chiar si de copii.Nu ca sa fiu rea dar are nevoie sa fie singura cu ea,cumva sa se desopere sau macar sa stie ca e iubita.Dar nu prea se poate.

 

Somniferele si antidepresivele nu sunt o solutie permanenta sau solutia,dar sunt necesare in stadiul in care se afla ea acum.Daca nu somniferele,antidepresivele sigur.Am trecut prin trauma emotionala,cei drept nu asa grava precum sora ta,am avut sedinte la psiholog timp de 3 ani si tot felul de alte metode terapeutice si poti sa-ti spun cu absoluta convingere,daca nu erau antidepresivele in perioada de inceput,nu mai eram in viata astazi.

Cam la asta ma gandeam si eu,si probabil ca terapeuta nu ii va sugera de la inceput ca un tratament medicamentos o va ajuta,pentru ca are nevoie cumva sa ii capteze increderea si ea e cumva anti medicamente. Eu eram anti medicamente,ma gandeam ca oi fi nebuna daca ajung sa iau.Na vb depresia din mine in mod sigur.Tratamentul dat pe o anumita perioada e foarte bun.Degeaba mergeam eu la psihilog imi era bine cat vb cu el..dar dupa ma lua damblaua,si pana mi-am mai revenit a fost foarte bine cu tratament.Ce e drept primeam cam multe calmante....da o luna ca urmatoarea le-am injumatatit eu si a fost ok.Nu e recomandat sa faci asa ceva dar eu dormeam vreo 16 ore din 24 :o: si apoi treptata am renuntata la ele sub supraveghere si a fost ok.Dupa ce am terminat cu ele nu imi venea sa cred cat am evoluat eu ca om,si nu imi venea s acred cat de pozitiv puteam gandi.Deci asta se intampla fara medicamente.E nevoie de timp.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Ca sa iti raspund la intrebarea initiala,cred ca e anormal ca cu psihiatru sa faca asa ceva...si ar fi trebuit sa ii spuna ca nu are cum sa lucreze indopata cu somnifere...ca poate i-a scapat din vedere... ;) .Sa ceara concediul medical ,scurt!

Toti cei care ne-am dat cu parerea si am oferit cate un sfat,am facut-o din dorinta de a ajuta!Eu una m-am pus in pielea surorii tale...si m-am ingrozit...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Deci voi cititi printre randuri.

Intrebarea mea initiala a fost daca e normal ca un psihiatru sa o asculte 15 minute si apoi sa-i prescrie diazepam,fara a-i prescrie concediu medical.Eu stiu ca nu este normal.

Cum mama masii sa trimiti la tura de noapte pe cineva care ia 3 diazepame pe zi?

Nu am nimic impotriva,sa-i dea antidepresive,somnifere,orice e nevoie.Numai sa-i dea si nenorocitul ala de concediu medical,ca doar nimeni nu merge la munca indopat de somnifere si calmante.Mai ales ca la orice mica greseala se duce dracu un oras intreg!

E atat de greu de inteles?

Ok,multumita Erenei,am gasit un psihoterapeut.Prima sedinta a mers bine.O sa vedem ce va urma.Din cate o cunosc pe sora mea,nu va merge prea mult la psihoterapeut.Are o capacitate enorma de a merge mai departe,singura.Topicul l-am deschis la disperare,pentru ca a fost pentru prima oara cand am vazut-o clacand!

Dar,in situatia data,tin sa recunosc ca sfaturile Didei mi-au fost de folos propriu.Am inceput sa fac la fel ca ea,aceiasi terapie.Si parca ma simt oleaca mai bine,zau!!!

Ca sa iti raspund la intrebarea ta NU E NORMAL !!! da ghici ce? in ro se practica.De frapt daca e vb de un psihiatru particular nu pre are cum sa iti deie un conceiu medical daca nu lucreaza la un spital ceva ,ca de acolo de la spital sa iti deie un concediu.Uite eu am patit ceva asemanator,prima oara cand am fost la unmedic psihiatru.....eram intr-o depresie majora...da foartre mare..si eu lucram noaptea si tanti aia stia asta si mi-a dat somnifere..nu diazepam ci rivotril...dar crede-ma ca te termina......

eu mi-am primit concediu medical abia dupa ce am stat vreo 2 luni in spital....si stai ca si aici e o poveste

Prima oara stau o luna in spital....la urgente si la tot ce a mai fost ..si la externare se gandeste doctorita sa schimbe tratament tot..cu toate ca eu trebuia sa il iau sub supraveghere ca sunt anumite efecte secundare....si imi da asta 4 zile de concediu ...medical si tratament cu totul nou..da ghici ce la 2 zile eram internata din nou cu intoxicatie medicamentoasa din cauza tratamentului....aveam tensiunea de 6cu4...deci avem destui doctori imbecili....in ro. Trebuie sa cauti sa gasesti unu cat de cat.eu am avut noroc din a2 a oara si s-a ocupat aia ca lumea de mine..dar sunt foarte putini.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator
Acest topic este acum închis pentru alte răspunsuri.

×