ploua..ploua infernal..se apropie vara si parca am fi in martie sau in toamna..ploua,si sufletul meu fraternizeaza cu vremea..si inima plange..degeaba ratiunea vrea sa faca ordine prin propria-mi fiinta..degeaba incerc sa imi impun uitarea, degeaba vreau sa ocolesc un drum ce l-am trecut odata si pe care il credeam infinit si unic..."ploua infernal,si noi ne iubeam prin manasarde"o melodie lina, o superba poezie a lui Nichita..iar la mine mansarda este de fapt..mintea..unde odata mi-a patruns gandul "fata morgana"a iubirii, ce odata mi-a creat iluzia cum ca eram doi..iar acum sunt singura pe drum, si.... la "mansarda";....camera imi pare rece si pustie..lacrimi bat in geam..cafeaua e si ea trista, amara si asemeni sufletului meu, neagra...dar ma inunda o liniste, o resemnare...si o incercare de uitare de sine...dar asa cum spunea cineva..."un suflet avem...si el trebuie iubit"...sfarsit de primavara...dar eu din pacate nici macar inceputul nu l-am perceput..melancolia si insingurarea m-au tintuit intr-un timp, un timp ce aduna in el trecut, viitor si vesnic prezent.....ploua infernal...
Nicu Alifantis