observant a scris:
Te-ai maturizat si acum nu mai citesti chiar orice. Am descoperit si eu ca nu ma mai captiveaza decat cartile cu adevarat bune. Iar pe acelea e greu sa le afli, inecate in oceanul de carti asa si asa. Dar merita efortul. Daca o carte nu ne prinde in primele pagini, trebuie sa o aruncam, nu a fost scrisa pentru noi, zicea Eliade. Raman putine carti de calitate pentru lectura, dar e o investitie mai corecta a putinului timp liber.
Ani de zile am citit aproape numai carti de psihologie si filozofie, ma fascinau. Apoi au urmat cartile de o anumita specialitate, care au ajuns si ele sa ma fascineze. Atat de tare ma fascinau, incat, desi am promis, mi-a fost imposibil sa renunt la ele, simteam ca m-as simti ca si cum s-ar desprinde o parte din mine si as ramane infirma, chiar daca stiam ca nu imi mai folosesc la nimic, pentru ca oricum nu voi mai face ce imi propusesem. Cand am cautat la biblioteca o carte anume si am intrat la o sectiunea care contine carti mai deosebite - rare sau de o anume specialitate - , am dat la intrare peste carti din specialitatea la care eu studiasem ani de zile. Am ramas incremenita, cu respiratia intretaiata si mi-au dat lacrimile, imi venea sa ma duc sa le iau in brate si sa le mangai.
Am tot zis sa citesc si carti "normale", insa nu prea imi reușește, ma intorc vrajita tot la cele de psihologie si, mai nou, la cele de neurostiinte si neurobiologie, cand dau peste asemenea carti, parca intru intr-un fel de transa. Acum citesc o carte scrisa dupa o poveste adevărată, povestea unui adolescent caruia razboiul i-a schimbat viata si l-a obligat sa se maturizeze fortat. Si ar trebui sa o gasesc palpitanta. Si ar trebui sa simt actiunea si sa ma las dusa de ea, dar nu prea pot.