ajutor ! sunt disperata

[lumi123 0]

Buna ziua ,

 

Sunt noua pe acest forum dar din ce am citit cred ca este exact ceea ce imi trebuie ( am vazut ca imi pot gasi prieteni care ma pot sustine moral ) .

Sunt in pragul unei depresii pe care nu o pot gestiona si numai faptul ca ma destainui parca ma face sa ma simt un strop mai bine .

Am 40 de ani , sunt casatorita si am o fetita de 15 ani .Poate ca problemele mele vi se vor parea puerile in comparatie cu alte probleme mult mai grave cu care se confrunta altii dar eu am ajuns psihic la capatul puterilor .

Sotul meu are o mica afacere ( va rog sa nu va ganditi la bani multi , case si vile cu piscina ) din care a scos pana la sfarsitul anului trecut un salariu din care sa traim .Dar o data cu inceperea crizei lucrurile s-au inrautatit foarte tare si nu mai merge nimic .Criza nu este numai singurul motiv , principalul motiv fiind inconstienta sotului prin gestionarea incorecta a afacerii . Cred ca este mult spus afacere , este o firma de comert care distribuie diferite produse industriale din care am trait din 2002 .

Nestiind care este de fapt adevaratul profit al firmei in toamna anului trecut am pus ipoteca pe apartament si am luat un loc de casa pe care construim o casuta .Insa vazand ca merge din rau in mai rau am verificat care este situatia firmei si am realizat ca de fapt totul nu era roz deloc .2 linii de credit care nu pot fi acoperite decat vanzand toata marfa din stoc ceea ce e aprope imposibil , pe stoc ramanand mai mult marfa greu vandabila .

Stiu ca vi se va parea pueril motivul dar va rog sa ma credeti ca de cand am aflat ca putem fi pusi in situatia de a pierde casa din aceasta cauza sunt intr-un stres continuu si in pericolul de a cadea in depresie .

Am nevoie de ajutorul vostru pentru ca in momentul asta nu pot gandi pozitiv deloc ceea ce imi influenteaza intreaga viata ( nu pot dormi , cu sotul ma cert in fiecare zi , nu mai dau atentie copilului mai ales acum cand are nevoie de mine trebuind sa intre la liceu ) .

Spuneti-mi cum sa fac ? am adesea ganduri de sinucidere si simt cum ma cufund intr-o gaura neagra

[ironic 54]

Doar prin faptul ca ai reusit sa spui povestea ta aici, te va ajuta foarte mult.

"am adesea ganduri de sinucidere si simt cum ma cufund intr-o gaura neagra" aceste ganduri, nu este un mod bun de abordare a situatiei tale actuale. Gandeste-te ca poate este o piatra de incercare, o cumpana a vietii tale, peste care musai trebuie sa treci cu foarte mult calm si responsabilitate. Daca sotul tau este zevzec, ia fraiele afacerii si continua cu darzenie. Incercati sa gasiti alt mod de a face rost de bani pentru a va plati banca, cautand alt serviciu.

 

Incearca sa privesti spre lumina!

Editat Mai 25, 2009 de ironic

[GinGin 8]

...

Am 40 de ani , sunt casatorita si am o fetita de 15 ani ....

 

Sotul meu are o mica afacere ....

 

Tu ce job ai?

[lumi123 0]

Tu ce job ai?

 

 

eu am un job din care ne-am descurca greu ( castig 10 mil pe luna )

 

sentimentele mele sunt contradictorii , ba imi pare rau ca nu m-am lasat de servici si sa-l ajut , ba imi spun ca am procedat corect

Cert este ca incep sa regret ca nu am emigrat ( cu toate ca daca ma gandesc bine nu stiu daca as fi rezistat psihic )

Nu stiu ce sa mai spun cert este ca la momentul asta cred ca am sa incep cu antidepresive ( apropos ce imi recomandati ? )

[Azalee 734]

Parerea mea este sa incerci sa nu te mai certi cu sotul ( dupa cum spui din 2002 din aceasta afacere ati trait +terenul + casa in constructie )

Impreuna trebuie sa treceti prin aceste greutati cu calm si intelegere .

Incearca sa-ti scoti din cap gandurile cu sinuciderea , nu este o rezolvare , nu ajuti pe nimeni cu nimic .

Va doresc sa treceti cu bine peste asta :spiteful:

[lumi123 0]

Doar prin faptul ca ai reusit sa spui povestea ta aici, te va ajuta foarte mult.

"am adesea ganduri de sinucidere si simt cum ma cufund intr-o gaura neagra" aceste ganduri, nu este un mod bun de abordare a situatiei tale actuale. Gandeste-te ca poate este o piatra de incercare, o cumpana a vietii tale, peste care musai trebuie sa treci cu foarte mult calm si responsabilitate. Daca sotul tau este zevzec, ia fraiele afacerii si continua cu darzenie. Incercati sa gasiti alt mod de a face rost de bani pentru a va plati banca, cautand alt serviciu.

 

Incearca sa privesti spre lumina!

 

Multumesc pentru incurajari , chiar imi fac bine insa nu stiu cum sa obtin acest calm .Sunt constienta ca numai cu calm si cu intelepciune se trece peste incercari de felul asta insa cand ma gandesc ce se poate intampla nu ma pot controla .

Am inchide firma ( cu toate ca are potential daca este bine administrata si s-a investit multa munca in ea ) dar nu putem avand in vedere ca are datorii ( sau nu stim noi ) .

Pot sa spun ca am fi fost mult mai linistiti daca ar fi fost angajat , cine spune ca e usor sa ai o afacere spune minciuni .

Nu am mai fost intr-un concediu de nu mai stiu cand , nu poate pleca , cand vine acasa o ia de la capat .Ne-a afectat si relatia dar era sentimentul acela placut de a munci pentru tine . Si a fost increderea ca merge si ca sunt niste bani facuti din munca ta pentru tine si nu pentru altul . Sper din tor sufletul sa reusim sa o punem pe picioare .

Totul este ca eu sa pot trece peste asta , avand in vedere ca starea asta de instabilitate ma termina ( sunt genul care are nevoie de stabilitate pentru a supravietui , am nevoie ca totul sa fie clar , concis si bine pus la punct ) .

Stiti ce realizez ? ca-mi face bine sa scriu asa ca va multumesc

 

 

 

Parerea mea este sa incerci sa nu te mai certi cu sotul ( dupa cum spui din 2002 din aceasta afacere ati trait +terenul + casa in constructie )

Impreuna trebuie sa treceti prin aceste greutati cu calm si intelegere .

Incearca sa-ti scoti din cap gandurile cu sinuciderea , nu este o rezolvare , nu ajuti pe nimeni cu nimic .

Va doresc sa treceti cu bine peste asta :spiteful:

 

Multumesc , asa este insa in acest moment nu ma gandesc decat ca pot pierde tot si ca pot munci 25 de ani sa platesc creditul si sa fiu nevoita sa vand si terenul si casa ( deci practic sa muncesc pentru nimic ) .

Sunt de acord cu tine ca nu rezolv nimic cu gandurile negre si cu gandirea pesimista si ca nu ajut pe nimeni , nici macar pe mine insa nu ma pot controla .

Sentimentul este de paralizie , nu sunt in stare sa fac nimic , nu ma pot relaxa , nimic nu-mi poate distrage gandurile de la problemele astea . Am sa incerc cu niste antidepresive .

[cezara2000 2]

Scoateti din cap antidepresivele, ca nu vor face decat sa te ameteasca de nu mai poti gandi ori tu trebuie sa gandesti si sa gasesti cea mai buna solutie.

Eu ti-as sugera mai degraba sa te rogi mult si din suflet si informeaza-te. Intreaba si la banca cum poti reesalona datoriile, vorbeste cu un avocat, cu un contabil priceput si poate si cu altii care se confrunta cu situatia asta.

Sfatuieste-te cu sotul si incercati sa aduceti schimbari care sa va relanseze activitatea cat de cat. Toti ne luptam cu situatia asta grea, dar trebuie sa incercam prin toate puterile sa ne mentinem deasupra.

[Stu' 13009]

Lumi, trage aer in piept si respira adanc.

Alege-ti o ora pe zi in care sa plangi linistita. Iti iei frumos batista cu tine, o sticla de apa si baricadeaza-te ori in baie, or in camera, in asa fel incat sa nu te vada nimeni. Nu trebuie sa fie o ora .. poti lua si mai putin, dar nu iesi de acolo mai repede de o jumatate de ora. Sterge-ti lacrimile, hohoteste cand simti nevoia, sprijina-ti spatele de perete, si cand obosesti bea cateva guri sanatoase de apa.

 

Gata. Te_ai descarcat. Acum nu mai poti plange, ai obosit. Si pe langa asta; stii bine ca maine, in jurul aceleasi ore, vei reveni acolo pentru inca o portie de plans.

 

Te speli frumos cu apa rece pe fata si apoi pregatesti un desert pentru sotul si fetita ta. Ca e o salata cu fructe, ca e o inghetata, ca e un chec..ca e o limonada cu sifon etc etc. Nu trebuie sa ia mult timp; dar trebuie sa fie un mic *deliciu* pentru tine si pt cei dragi..si mai ales neaparat sa fie facut de mana ta!

 

In oricare alta ora din zi, sa nu indraznesti sa te mai plangi la nimeni!! nici macar tie. Tu ai deja o ora intreaga rezervata numai pentru tine.

Tot tu, ai avut deja parte de o copilarie fara griji; e timpul destinat fetitei tale acum. E grav sa pierzi o casa, pentru care sunt sigur ca ai facut multe sacrificii neplacute ..ti_ai tras de la gura.. dar e mai grav sa pierzi un copil.

 

Nu e de gluma, are doar 15 ani si la varsta asta atat de usor o poti pierde. .. nici nu cred ca trebuie sa mai detaliez cum. Or, daca mama ei; de fiecare data cand vine pt ajutor sau sfat, se poarta ca si cum i-ai cere sa iti duca SI tie povara cu totul, fata ta se va indeparta de tine, si in cel mai bun caz se va inchide in ea .. or ..va cauta alinare in alte *parti* .

 

Sotul tau, pe care sunt iar sigur ca il iubesti, sigur nu mai e atat de atractiv pentru tine cand e la carma afacerii voastre. Totusi, e sotul tau si trebuie sustinut cu VORBE FRUMOASE. Trebuie mustrat si ajutat cu dragoste, dar care sa se vada .. nu cu ura si ranchiune. Si tu poti gresi. Poate ai adus un mare acont in *esecul* acesta, dar nu iti da nimeni dreptul sa fii cu fundul mai in sus decat el. Suntem oameni, cu totii gresim de mai multe ori, si mai ales de mai multe ori in acceasi situatie !!

 

Nu ai luxul sa stai sa analizezi cine e si cine nu e de vina. Astea sunt balarii de copii, or tu esti adult, ba chiar un adult care are si un copil adolescent.

In viata pierzi si castigi, sincer - sper sa nu am dreptate- dar inca esti tanara si o sa mai ai multe de tras in viata asta.

Nu e placut sa pierzi o casa..dar ce te faci daca iti dezbini familia cu grija asta??

 

Esti femeie! Esti sotie! Esti mama! E greu, dar asta e! Fiecare cu crucea noastra.

Cu cat te vei plange mai mult, cu cat vei strange si imprastia tot mai multa energie negativa in jurul tau.

Da bucura-te ca ai un apartament cand altii nu au ce manca pe sub streasini !!

 

Gata. Pune mana si ajuta, fara sa mai cracnesti atat. Gura sigur nu te ajuta cu nimic in cazul de fata. Doar mintea agera, care minte trebuie odihnita, .. si osul pus la munca !!

 

PS: macar o data pe saptamana serveste un pahar de vin cu sotul tau, dansati, plimbati_va si faceti dragoste si de ciuda ! Cu cat veti fi mai apropiati si mai indragostiti in caz de nenorociri *materiale* si nu numai, cu atat va veti energiza mai puternic si veti avea mai multa incredere in viitor !!!!

 

PS2 : Seara inainte de culcare, tine-ti copila la piept macar 2 minute, strans de tot, si aminteste-i ca mai presus de toate MAMA ei o IUBESTE!!

 

..... SI FA-O ZILNIC!!

Editat Mai 25, 2009 de stupid_me

[lumi123 0]

Scoateti din cap antidepresivele, ca nu vor face decat sa te ameteasca de nu mai poti gandi ori tu trebuie sa gandesti si sa gasesti cea mai buna solutie.

Eu ti-as sugera mai degraba sa te rogi mult si din suflet si informeaza-te. Intreaba si la banca cum poti reesalona datoriile, vorbeste cu un avocat, cu un contabil priceput si poate si cu altii care se confrunta cu situatia asta.

Sfatuieste-te cu sotul si incercati sa aduceti schimbari care sa va relanseze activitatea cat de cat. Toti ne luptam cu situatia asta grea, dar trebuie sa incercam prin toate puterile sa ne mentinem deasupra.

Asa este , incercam sa trecem peste momentele astea grele si pot sa-ti spun ca si numai faptul ca am scris pe forumul asta m-a ajutat .Mi-ati insuflat un pic de incredere in mine si sper sa reusesc sa trec peste asta .O sa incercam sa ne scoatem banii din marfa de pe stoc , poate reusim sa ne prelungim liniile de credit ( unde mai gasesc ei prosti ca noi )

o sa facem oferte pentru marfa , nu stiu , ceva .

Imi pare rau ca in tara asta nu te poti descurca fara pile si relatii .Nu stiti cu cata greutate am reusit sa ne facem bruma de clienti pe care-i avem .Peste tot sunt interese , totul se face prin spaga si influenta .Acum nu vreau sa ma intelegeti gresit ca las in seama conjuncturii vina esecului nostru , doar ca mi-ar parea rau s-o pierdem dupa cata munca a fost avand in vedere ca am pornit-o fara niciun leu si fara relatii ( mai ales ) .

 

Lumi, trage aer in piept si respira adanc.

Alege-ti o ora pe zi in care sa plangi linistita. Iti iei frumos batista cu tine, o sticla de apa si baricadeaza-te ori in baie, or in camera, in asa fel incat sa nu te vada nimeni. Nu trebuie sa fie o ora .. poti lua si mai putin, dar nu iesi de acolo mai repede de o jumatate de ora. Sterge-ti lacrimile, hohoteste cand simti nevoia, sprijina-ti spatele de perete, si cand obosesti bea cateva guri sanatoase de apa.

 

Gata. Te_ai descarcat. Acum nu mai poti plange, ai obosit. Si pe langa asta; stii bine ca maine, in jurul aceleasi ore, vei reveni acolo pentru inca o portie de plans.

 

Te speli frumos cu apa rece pe fata si apoi pregatesti un desert pentru sotul si fetita ta. Ca e o salata cu fructe, ca e o inghetata, ca e un chec..ca e o limonada cu sifon etc etc. Nu trebuie sa ia mult timp; dar trebuie sa fie un mic *deliciu* pentru tine si pt cei dragi..si mai ales neaparat sa fie facut de mana ta!

 

In oricare alta ora din zi, sa nu indraznesti sa te mai plangi la nimeni!! nici macar tie. Tu ai deja o ora intreaga rezervata numai pentru tine.

Tot tu, ai avut deja parte de o copilarie fara griji; e timpul destinat fetitei tale acum. E grav sa pierzi o casa, pentru care sunt sigur ca ai facut multe sacrificii neplacute ..ti_ai tras de la gura.. dar e mai grav sa pierzi un copil.

 

Nu e de gluma, are doar 15 ani si la varsta asta atat de usor o poti pierde. .. nici nu cred ca trebuie sa mai detaliez cum. Or, daca mama ei; de fiecare data cand vine pt ajutor sau sfat, se poarta ca si cum i-ai cere sa iti duca SI tie povara cu totul, fata ta se va indeparta de tine, si in cel mai bun caz se va inchide in ea .. or ..va cauta alinare in alte *parti* .

 

Sotul tau, pe care sunt iar sigur ca il iubesti, sigur nu mai e atat de atractiv pentru tine cand e la carma afacerii voastre. Totusi, e sotul tau si trebuie sustinut cu VORBE FRUMOASE. Trebuie mustrat si ajutat cu dragoste, dar care sa se vada .. nu cu ura si ranchiune. Si tu poti gresi. Poate ai adus un mare acont in *esecul* acesta, dar nu iti da nimeni dreptul sa fii cu fundul mai in sus decat el. Suntem oameni, cu totii gresim de mai multe ori, si mai ales de mai multe ori in acceasi situatie !!

 

Nu ai luxul sa stai sa analizezi cine e si cine nu e de vina. Astea sunt balarii de copii, or tu esti adult, ba chiar un adult care are si un copil adolescent.

In viata pierzi si castigi, sincer - sper sa nu am dreptate- dar inca esti tanara si o sa mai ai multe de tras in viata asta.

Nu e placut sa pierzi o casa..dar ce te faci daca iti dezbini familia cu grija asta??

 

Esti femeie! Esti sotie! Esti mama! E greu, dar asta e! Fiecare cu crucea noastra.

Cu cat te vei plange mai mult, cu cat vei strange si imprastia tot mai multa energie negativa in jurul tau.

Da bucura-te ca ai un apartament cand altii nu au ce manca pe sub streasini !!

 

Gata. Pune mana si ajuta, fara sa mai cracnesti atat. Gura sigur nu te ajuta cu nimic in cazul de fata. Doar mintea agera, care minte trebuie odihnita, .. si osul pus la munca !!

 

PS: macar o data pe saptamana serveste un pahar de vin cu sotul tau, dansati, plimbati_va si faceti dragoste si de ciuda ! Cu cat veti fi mai apropiati si mai indragostiti in caz de nenorociri *materiale* si nu numai, cu atat va veti energiza mai puternic si veti avea mai multa incredere in viitor !!!!

 

PS2 : Seara inainte de culcare, tine-ti copila la piept macar 2 minute, strans de tot, si aminteste-i ca mai presus de toate MAMA ei o IUBESTE!!

 

..... SI FA-O ZILNIC!!

 

Ma crezi ca m-am ridicat de la birou si m-am dus la baie pentru ca m-a umflat plansul ? AI foarte mare dreptate ca nimic nu-mi da dreptul sa-mi neglijez copilul . Eu nu am avut o copilarie fara griji , mi-am pierdut mama cand aveam 13 ani .

Asa ca nu am dreptul sa ma port asa , tocmai din cauza asta sunt disperata . Ar trebui sa-mi revizuiesc intreaga atitudine de fapt , tot timpul sunt cicalitoare , nu-mi place nimic din ce face sau am impresia ca nu face suficient .

Si este un copil atat de bun dar la varsta la care nimic din ce-i spun nu-i convine iar eu in starea in care sunt cu greu ii accept iesirile .Ba mai mult de atat ma enervez si rasfrang si asupra ei problemele cand de fapt ea nu ar trebui sa stie nimic sau mai bine zis sa nu simte nimic .

 

Invatati-ma ce sa fac .Acum inteleg de fapt rostul unui psihologului de care radeam cand ne uitam la filmele americane .

Pot sa-ti spun ca mi-ai facut tare bine cu mesajul tau ( chiar daca nu te cunosc sfaturile tale m-au trezit un pic la realitate ) si-ti multumesc pentru asta .

[Dingo25 8]

Eu un lucru nu inteleg. Cum adica "nestiind care este de fapt adevaratul profit al firmei". Cum nu poti sa sti care e profitul adevarat al firmei? Si eu am o firma mica si in fiecare seara trag linie sa vad cu ce am ramas in urma zilei respective.

In fine, eu va recomand, ori sa mergeti la un consilier, ori sa cautati amandoi sa vedeti unde e defapt buba in firma voastra. Si legat de starea ta psihica, eu iti recomand sa mergi o data pe saptamana la psiholog. Si eu am fost mai demult la unul si sa sti ca discutand cu el te scapi foarte bine de stresul acumulat in timpul saptamanii.

Si in final vreau sa iti zic ca ar trebui sa te bucuri ca nu ai ales sa emigrezi, pentru ca majoritatea emigrantilor traiesc mai rau ca sobolanii. Crede-ma, am multi prieteni plecati "afara", atat in Europa, cat si in America si stiu ce vorbesc...