De la corespondentul nostru din BenGal

[ben_gal_1 0]

Se importa din israel pe vremea lui ceausescu un vin dulce. Licoros(cred) si extrem de dulce. karmel ?! ceva cu el la sfarsit in orice caz.

 

Stiam ca-i brandul vostru. "Emblema" voastra in materie de vinuri.

Vezi in special,

 

http://gallery.preker.co.il/israelwines-ol...its-a-1749.html

 

Avem multe soiuri la alegere, insa trebuie sa specific ca noi bem, deobice, doar de Pastele Evreiesc

Mai mult exportam.

Sa se imbete altii si nu noi :spiteful:

&

http://www.cocktailsoftheworld.com/all-wor...sia/israel.html

 

http://www.cocktailsoftheworld.com/all-wor...aeli-wines.html

 

Israeli Wine

 

Wine is an essential drink for every Friday meal or Holiday. It has been produced in Israel since Biblical times. However in the past few years there has been an explosion of wine culture in Israel, there are many wineries and stores all over Israel offering different types of wine, grape varieties and wine growing regions. Grapes are grown in the region of Galil or Galilee, Judean Hills, Shimshon or Samson, Negev, and Shomron.

The wines of Israel range from light white to dry red and sweet ros

Editat Februarie 19, 2010 de ben_gal

[bridget jones 735]

Carmel, da. avea o aroma speciala, deosebita. tata mai are si acum in beci o sticla sigilata, e de prin 1975...

[ben_gal_1 0]

Lord Batwa, potential comunist

-

Desertul Kalahari, Namibia. Undeva langa granita cu tara vecina din rasarit, Botswana, cam la 50 Km. nord de ferma Uitspan se afla unul din satele bosmanilor Namibiei. Nici in cea mai buna harta a regiunii nu vom gasi urma de aceasta asezare, dar boshmanii se afla acolo de la inceputuri si stramosii lor erau cindva m

[ben_gal_1 0]

David, Rege ne

[ben_gal_1 0]

trist...doar cei care traiesc asta pot intelege cu adevarat :)

oricat de frumos si oricat de atasat ai fi de un oras...nu mai conteaza nimic

 

 

Tatal meu

 

 

 

Trei frati erau. Avraham, Izhac si Iaacov Ben_Gal. Cred ca bunicul meu, Moise, il iubea cel mai mult pe Iaacov biblicul si nestiind daca i se vor mai naste baieti, l-a numit asa pe primul lui nascut.

 

Mama ma nascuse pe cind tata era deja barbat matur. Eu am fost primul nascut si numele ales pentru mine a fost Shalom. Shalom, Fiul Valului, Shalom Ben Gal in ebraica. Era asta in 1941 si Actiunea Barbarossa tocmai incepuse. Cind sa ma inregistreze la Primarie, functionarul de acolo care il cunostea pe tata, i-a spus:

 

- Mai Iancule ! Mi te-ai facut pacifist? Shalom, adica Pace, nu este un nume bun acum.

 

- Bun sau nebun, e numele bunicului meu si nu vreau alt nume, a spus tata.

 

A spus fonctioneru':

 

- Uite ce e. Mai gindeste-te si vino intr-o saptamina de acum.

 

Dupa o saptamina se prezinta tata si spune:

 

- La circumcizie numele inscris in registrele noastre a fost Shalom si daca nu-ti place, atunci da vorba cu rabinul.

 

Si iac'asa am ramas cu numele Shalom.

 

Cu cinci zile inainte de nasterea mea murise bunica, mama tatei si Moise, bunicul, statea Shiva. Fusese o femeie iubita de toti bunica si pierderea ei il lasase pe bunic neconsolat. Statea bunicul pe un covoras de shiva* [vezi jos explicatia], refuza sa manince si plingea tot timpul. Si intra tata cu vestea cea buna:

 

- Ai nepot, tataie si numele lui e al tatalui tau Shalom.

 

Si se ridica bunicul de pe covorasul acela si lacrimile de durere se amestecara cu lacrimi de bucurie.

 

Tata era deja barbat de 40 de ani la nasterea mea. Era inalt de peste 1.8 metri si cintarea vreo 120 Kg . Meseria lui era contabilitatea si stia sa pregateasca rapoarte financiare pentru clientii sai mici meseriasi ca nimeni altul. Nu era coltisor in lege pe care sa nu-l cunoasca si i se duse buhul pentru succesul lui in "optimizarea" taxele pe care clientii lui le datorau statului. Niciodata nu facuse nimic impotriva legii si daca nu era sigur de ceva se sfatuia cu un prieten al sau, avocat cu renume.

 

Dupa 1947, incetul cu incetul, sectorul particular incepuse sa se restringa, caci regimul communist silea pe micii meseriasi prin taxe grele sa se reorganizeze in cooperative. Veniturile tatei incepusera sa scada din zi in zi, insa la un moment dat a venit la noi nu mai stiu care comisar comunist si i-a spus tatei.

 

- Iancule. Am numit ca Administrator al Judetului un tip cu origine sanatoasa, insa omul habar nu are de nimic. De nu aveai stramosi negustori te alegeam pe tine. Uite ce propun eu. Daca esti de accord te numesc loctiitorul lui si vei avea o leafa ca a lui.

 

Zis si facut. Se instala tata in Palatul ala Administrativ, primi o camera cit o casa si in mijocul ei un birou masiv din lemn de nuc pe linga care pina si tata parea un pitic. Alaturea, intr-o camera ceva mai mica, inzestrata cu un birou mititel lucra Nea Vasile, de fapt Vasile Apopii, un batrinel venit "din productie". Saracul Vasile. Nu era strungar mai bun ca el in tot judetul, insa partidul il chemase la datorie. Vasile il admira si respecta pe tata si in curind cei doi devenira prieteni. Vasile statea mai mult in biroul tatei incercind sa invete meseria de administrator. Cam o data pe saptamina erau sedinte cu intreaga echipa a Adminastratiei Financiare. Vasile statea in locul de cinste insa nu deschidea gura decit la inceputul sedintei spunind:

 

- Declar sedinta descchisa. Rog a ni se prezenta rapoartele si toti stiau ca acest "ni" se refera la tata. Totusi Vasile era respectat de toti caci era om bun si saritor la nevoie.

 

Si asa trecura trei ani si intr-o buna zi tata ceru o intrevedere oficiala cu acelasi comisar communist care ii propusese serviciul. Omul il primi pe tata spunind:

 

- Ce fasonul asta cu intalnire oficiala pe capul tau, Iancule. Doar stii ca la mine esti mereu binevenit. Hai, ia loc. Am primit un vinisor de Murfatlar de toata dulceata. Am si tuica de Zalau.

 

- Ieri m-am inscris pentru plecare in Palestina, spuse tata si comisarul mai mult se prabusi decit se aseza pe fotoliul lui.

 

- Draga Iancule. Ce e cu dumneata? Nu e bine la noi? Palestina asta e tara capitalista, pe cind la noi o viata sa tot faci. Asta mai ales ca la Adminastratia Financiara esti rege.

 

- Asa e, spuse tata, insa sotia mea vrea sa fie alaturi de surorile ei care au plecat acolo in urma cu citiva ani.

 

Cazu comisarul pe ginduri si dupa citva timp spuse:

 

- Mda. Cu sotiile noastre nun e putem pune, insa doar stii si singur. Dupa indicatiile clare ale partidului vom fi siliti sa te concediem.

 

- Nu va fi nevoie, draga prietene. Am adus cu mine cererea de demisie.

 

Si iaca-l pe tata fara serviciu. Nu era singurul in aceasta situatie. Mai toata evreimea din oras ceruse sa plece, insa concedierile priveau doar pe aceia care detinusera pozitii importante. Pe atunci legea interzicea somajul. Oamenii trebuiau sa accepte orice munca care se ivea. Vecinul nostru, inginer constructor si om bolnav de tensiune si diabet, a devenit muncitor constructor al socialismului biruitor si intr-o zi a cazut de pe schela si dus a fost. De atunci nimeni nu a mai cerut aplicarea legii aceleia. Tata s-a intors sa intocmeasca rapoartele financiare la mestesugarii si brinzarii care mai ramasesera neorganizati in cooperative si viata a mers inainte.

 

*

 

Intr-o seara dadu buzna la noi acasa Mitica. Omul acesta bun il salvase de la moarte pe tata in Pogromul Iasului. Clatinindu-se de oboseala se prabusi pe un scaun si spuse:

 

- Iancule! Mare necaz dadu pe capul meu. Ana, singura mea copila este bolnava. Acum doua sapamini a lesinat. La spital i s-au facut o multime de analize. S-a gasit ca are o malformatie innascuta la inima. Un fel de spartura intre nu mai stiu care camere ale inimii care s-a largit cu virsta.

 

Mitica locuia nu departe de noi si eu imi tot faceam drumul pe acolo ca sa fiu in companiei Anei. La cei 10 ani ai amindorura eu eram copil, insa ea era deja o mica domnisorica nespus de frumoasa. Ne cataram pe copacii de nuci din curtea de acolo si o lasam sa-mi vorbeasca despre papusile ei. La virsta aceea inca ma mai rusinam sa ma joc cu fete si soarta papusilor acelora nu ma interesa, insa Ana avea vraja in toata faptura ei.

 

- Iancule. Spuse Mitica. Ana trebuie operata in Germania . Doctorii mi-au spus ca la noi nu exista utilajul necesar si nici cunostiintele cerute pentru necazul asta. Avem nevoie de o suma exorbitanta si rosti ceva care ma ingrozi deabinelea.

 

Tata se uita la el in tacere neslabind-ul din ochii care pareau ca nici nu-l vad pe Mitica si am avut impresia ca ii simt rotitele creierului invirtindu-se cu repeziciune. Dupa un timp spuse:

 

- Du-te acasa si spune-i sotiei ca mine dimineata la ora opt aduc banii.

 

Imbraca tata cele mai bune haine pe care le avea, isi pieptana putinul par de pe crestet si pleca rostogilindu-se in drumul sau.

 

A doua zi banii necesari erau acasa la Mitica , operatia a reusit si daca pe Ana nu a calcat-o vreun elefant, sanse sunt ca mai traieste si astazi.

 

Incetul cu incetul am aflat cum a strins tata banii. In noaptea aceea a trezit din somn citeva zeci din cei mai cu stare evrei ai Iasului si mai cu vorba buna, mai cu mai putin buna, a facut ceea ce fusese rugat. Cu uriasul meu tata nu au putut refuza.

 

-

Au trecut multi ani buni pina ni s-a aprobat plecarea si am mai apucat sa traiesc acolo si bune si mai putin bune, insa toate interesante si pline de farmecul tineretii.

 

 

22 Sept. 2010.

 

 

 

Shiva

[ben_gal_1 0]

+++

 

 

 

Doamna Ana si slabaciunile ei

 

Frumoasa mai era Ana in tineretea ei. Am si astazi o poza pe care adesea am oftat. Anutza era verisoara mea si o casatorie intre noi nu era posibila, caci prea multi idioti aveam in familie din legaturi de astea. Anutza era intens curtata de fanii cei mai bogati ai Iasului si acoperita cu cadouri de la ei, uitase cuvintul "NU".

De altfel, dupa un timp, Anutza a plecat in Israel si acolo s-a maritat cu un baiat de familie buna si mostenitorul averii lui Craesus. Ceea ce Ana nu stia era ca tatal baiatului pierduse averea la joc de carti. Marcel, proaspatul ei sot, nu stia nici el. Si iac'asa s-au trezit proaspetii casatoriti saraci lipsti pamintului.

Anuta, mai bine zis Doamna Ana si-a cam pierdut fragezimea ei vestita in cabana aceia saraca unde plecasera sa locuiasca dupa ce au fost dati afara din palatal vindut de creditori. Marcel nu avea meserie. Nascut cu lingura de ar in gura nu catactisise sa invete ceva. Ana tot nu. Marcel cauta si gasi un post de paznic de noapte la un spital din apropiere si viata continua cu certuri casnice frecvente si impacari nu mai putin dese. In timp se nascura si doi baieti, gemeni identici, frumosi ca maica lor si buni la suflet ca Marcel.

Intr-o rea zi se intoarse Marcel de la lucru si o anunta pe Doamna Ana ca a fost concediat.

- De ce?, a intrebat Ana.

- Ieri noapte a fost la noi o spargere si eu nu am impiedicat-o caci hotii m-au adormit cu ceva.

- Las'pe mina, a spus Doamna Ana, verisoara me.

Si imbraca ea cea ma decoltata si stravezie rochie din dulap, isi pune o fustita care flutura in vint si se prezinta la Don Juanul director al sotului ei. Ce exact s-a petrecut pa larga canapaea a biroului de acolo nu fu dat publicitatii, insa Macel a fost reprimit la lucru capatind porecla de

"Sir Marcel de Canapea Primitoare."

 

 

Si a fost "vesel" Marcel a divortat de Ana, a plecat singur pe urmele lui Paul Gauguin in Tahiti si i s-au pierdut urmele.

[ben_gal_1 0]

La Posta

 

By BenGal

 

 

 

Adica acolo unde se trimit scrisori si nu la o alta.

 

Asta ca sa definim decorul.

 

 

 

Deci:

 

Ma duc ieri la Posta ca sa trimit o recomandata ingerului miou caci erau acolo acte de cetatean cinstit [stii, pentru loc in Rai] si sa platesc taxa la masina. Cca. 350 de dolari mari si verzi pentru rabla me model 1991. Veche e masina, insa mult ma tinara decit mine. Chilipiru asta rosu era vigina atunci cind am cumparat-o. E virgina si acum caci i-am schimbat cuptorul, pardon, motorul. Vezi bine, i-am dat-o ginerului meu intr-o zi si masina suparata s-a ars la sistemul de conexiune. Garagistul a spus sa o dau la gunoi, insa ea e a doua mea mare dragoste. Think About, chiar asa. Apropo, ea e prima, asa ca am scos frumusel 1700 de dolari, verzi si ei si am schimbat motorul.

 

Deci ma duc ieri la Posta. Iau belet, adica numar la rind si intru in castel. Acolo vad trei ghisee libere. Trei virgine asteapta chenzina. Una citeste un ziar, alta isi explora adincurile nasului si a III-a se uita zimbind in tavan si are o figura plina de duiosie si asteptare infrigurata. Ma uit si io acolo si nu vad nimic. In fine, niciuna nu pare ca sesizeaza prezenta me maiestuoasa. Si doar eram in uniforma de cuceritor: pantaloni scurti patati de ciment, o camesa motto-tolita cu mineci lunge impotriva soarelui, care odata fusese alba si ne-rupta peste tot, si o sapca bleaga trasa smechereste pe urechea dreapta. Si ma asez eu pe un scaun si astept. Chestia e ca incepuse sa ma doara pilorul asa ca am inceput sa fac socoteala pe care din fecioare s-o deranjez. Vad ca aia visatoare apuca un mobil spre Fit Frumos. Aia cu nasul nu intra in socoteala. Ea e o labagista si cred ca nici fecioara nu a fost vreodata. Ramine aia cu ziarul. Filosoafa, adica. Ma apropii tiptil tiptil si vad ca e o revista pentru copii de gradinita. In fine. Ce-mi pasa mie? Sunt doar grabit caci ma doare pilorul. Ciocanesc discret in geamul de acolo si ea ridica spre mine niste ochi mari de vaca vergina.Ma holbez io in ochii ei si nu vad nimic in afara de un balcon revarsat pe masuta ei. In fine. Nu trebe sa fiu pretentious tocmai acum. Sunt doar grabit caci ma doare pilorul.

 

- Cu ce va pot servi?, intreaba vaca, pardon, fonctionera si incep sa cred ca una din doua. Sau am ajuns la un restaurant, sau la o casa de fecioare. Ma uit eu la firma si vad ca scrie "Posta". "Aha", imi zic. "Ea traduce formula de bun venit obisnuita la fonctionarele unchiului Sam. Deh, globalizare", si-i spun:

 

- La tine, Pasa am venit, paron. Dintr-odata imi amintesc ca nu am el-zorab si ma corectez. A, am venit sa platesc, insa am o intrebare prealabila. O vad ca se inroseste ca masina me si incep sa cred ca ea spera ca intrebarea se refera la integritatea ei personala. Am vazut ca nu sunt clienti aici si am crezut ca o sa va bateti pentru mine, spun.

 

- Da? Serios? Asa esti obicinuit? In ebraica nu exista "dumneavoastra".

 

- Pai da, spun. De multi ani doamnele se bat pentru mine. Atit de multi ca intre timp am imbatrinit.

 

Si vad ca incepe incet incet sa se destinda si la urma hohote infricosatoare de ris ii cutremura balconul. Celelate fecioare vor sa stie cum devine cazul si vaca incepe sa le explice. In fine. Ies de acolo dupa plata, obosit dar istovit si ma duc in calea me. Nu ma mai doare pilorul.

[Rodica` 6535]

Inimoasa, Doamna Ana. :)

[ben_gal_1 0]

Inimoasa, Doamna Ana. :doh:

+

:airkiss:

[joannahart 53]

La Posta

 

By BenGal

 

. Ea e o labagista si cred ca nici fecioara nu a fost vreodata.

 

Ciocanesc discret in geamul de acolo si ea ridica spre mine niste ochi mari de vaca vergina.Ma holbez io in ochii ei si nu vad nimic in afara de un balcon revarsat pe masuta ei.

 

- Cu ce va pot servi?, intreaba vaca, pardon, fonctionera

 

Si vad ca incepe incet incet sa se destinda si la urma hohote infricosatoare de ris ii cutremura balconul. Celelate fecioare vor sa stie cum devine cazul si vaca incepe sa le explice.

 

Ce talentos esti, mai Ben Gal ca nu ma putui stapani sa nu fac otar de critica. Premesti?

Pai hai sa-ti explic eu Kum-fu la posta ceea.

Labagist in romana inseamna de obicei "care si-o ia la palma" si se foloseste pentru genul masculin. Dar tu fiind trecut de perioada asta- normala de altfel- gresii eticheta. Sau habar nu ai cum se masturbeaza femeile de crezi ca si-a pierdut dansa himenele prin asa practici blamate in Tora?

Vacile vergine nu mai stau demult pe la noi asa ca tind a crede ca intamplarea nu se petrecu in Romania. Ele au acum lentile de contact si lucreaza prin Jerusalem deci nu le mai poate ghici in irisi orice june........care nu mai e.

 

Cat despre balcoane, oi fi vazut matale ceva mingiute si le-ai confundat. Nu de alta, dar nici alea care au bani de balcoane adevarate nu mai stau sa piarda vremea pe la ghisee cu toti.........boii

Editat Octombrie 8, 2010 de joannahart