Stefania - ingerul cu inimioara bolnava

[FaUnBine 0]

Stefania Hustenariu s-a nascut pe 9 ianuarie 2007. In aceeasi zi insa, doctorii i-au pus diagnosticele:

 

* Ventricul Drept Cu Dubla Cale De Iesire

* D-Transpozitia De Vase Mari

* Atrezie Pulmonara Valvulara

* Hiplopazie De Artera Pulmonara

* Defect Septal Atrial Tip Ostium Secundum

* Defect Septal Ventricular Tip Inelt

* Canal Arterial Persisitent

 

A fost operata in Anglia, prima etapa a operatiei, iar acum, pe 13 martie 2009, trebuie sa ajunga la controlul de la un an de la operatie, cand o si programeaza pentru urmatoarea operatie decisiva. Pentru asta, are insa nevoie de 5.000 de Lire Sterline.

 

 

 

Povestea, asa cum apare ea pe site-ul Stefaniei:

"Numele meu este Hustenariu Gianina si sunt mama unui ingeras de fetita, Stefania - Ioana, care s-a nascut cu o grava malformatie congenitala la inima. Va marturisesc ca mi-e foarte greu sa scriu despre toate suferintele, frustarile si neputintele pe care le-am indurat si care, din pacate, nu au luat sfarsit.

 

Dupa o sarcina usoara, fara probleme si monitorizata de medici, aproape lunar, pe 09 .01.2007 am nascut-o pe Stefania: cu o greutate de 2,700 si un scor APGAR 9. Totul parea sa fie un vis minunat, eram cei mai fericiti parinti si abia asteptam sa ne tinem in brate fetita! Dar la cateva ore de la nastere, Stefania a inceput sa se cianozeze si din acel moment a inceput acest crud si urat cosmar.....

 

A fost diagnosticata cu:

 

* VENTRICUL DREPT CU DUBLA CALE DE IESIRE

* D-TRANSPOZITIA DE VASE MARI

* ATREZIE PULMONARA VALVULARA

* HIPLOPAZIE DE ARTERA PULMONARA

* DEFECT SEPTAL ATRIAL TIP OSTIUM SECUNDUM

* DEFECT SEPTAL VENTRICULAR TIP INELT

* CANAL ARTERIAL PERSISITENT

 

Toate acestea la doar o inimioara de ingeras, micuta si neputincioasa. Retraiesc si acum acele momente si scriu aceste randuri cu lacrimi in ochi si cu speranta la Dumnezeu ca intr-o zi fetita mea o sa se faca bine.

 

La doar o zi dupa cezariana, m-am dat jos din pat, cu toate ca aveam niste dureri groaznice si tinandu-ma de pereti m-am dus la fetita mea, deoarece pana atunci nu o vazusem, caci era conectata la aparate iar pe mine nu au vrut sa ma duca la ea. Nu va pot descrie in cuvinte ce am simtit in momentul cand am vazut-o pentru prima oara, o bucurie imensa si in aceleasi timp o durere sfasietoare! Abia puteam sa-i ating degetelele, avea peste tot numai furtunase, era intepeta sarucuta peste tot, chiar si in cap....

 

Nu e drept sa faci atatea analize si ecografii de sarcina, toate costisitoare, si medicii sa nu-si faca meseria si sa nu vada o astfel de problema grava ale fatului. Aproape toti medicii ne spuneau ca e posibil sa traiasca doar cateva ore sau zile. Stateam zile si nopti langa ea si o rugam sa se lupte pentru viata ei, sa fie puternica. Ma rugam la Dumnezeu sa mi-o mai lase o zi si inca o zi, si asa trecusera cateva saptamani, ea se stabilizase si am inceput sa mergem aproape pe la toate spitalele din tara.

 

Un an de zile mergeam la control, ii faceau doar analize la sange, raze la plamani si saturatie de oxigen, dupa care ne trimiteau acasa. Nimeni nu ne zicea nimic concret, ce se putea face pentru Stefania. In acest an de zile am invatat sa n-am incredere in sistemul medical din Romania, multi medici sunt minunati dar nu au cu ce. Doar un singur medic a fost cinstit cu noi si a recunoscut ca malformatia fetitei noastre nu poate fi operata la noi in tara. Atunci am inceput sa cautam un spital din strainatate, iar cineva ne-a facut legatura cu un medic din Anglia, care din fericire ne-a acceptat dosarul, cu toate ca era deja foarte tarziu pentru operatia ajutatoare ce urma sa-i fie facuta.

 

Acea operatie trebuia facuta la doar 2 luni de la nastere, iar fetita facuse deja un anisor. Eram tare bucurosi ca ne acceptase la operatie dar in acelasi timp eram distrusi ca nu aveam suma necesara (9.500 lire sterline) pentru prima operatie. Pentru noi era o suma imensa, dar cu multe sacrificii si cu ajutorul unor oameni cu suflet mare, am reusit sa stragem acea suma si sa plecam la operatie. Pe data de 21 februarie 2008, Stefania a intrat in operatie, care a durat 4 ore. In acest timp nu va pot descrie ce simteam, eu si sotul meu stateam fiecare retrasi in coltul lui de camera, fara sa vorbim nici un cuvant, plangeam si in acelasi timp ne rugam Domnului sa ne-o lase, sa ne bucuram de ea. Cu ajutorul lui Dumnezeu operatia a avut succes, fetita s-a recuperat foarte bine, s-au ocupat extraordinar de bine de ea.

 

Acum a implinit 2 anisori, incepe sa vorbeasca, in general se simte bine, dar oboseste foarte repede. Vrea si ea sa se joace ca toti copiii, sa alerge, sa sara, dar din pacate nu poate. E ca un ingeras ce are o aripa franta si se chinuie doar cu una. E un copil vesel, care-i place sa danseze si sa cante.

 

Pe data de 13 MARTIE 2009, ar trebui sa mergem la controlul de la un an de la operatie, cand ne si programeaza pentru urmatoarea operatie decisiva. Din pacate, oricate sacrificii am facut si am face, simtim ca nu mai avem cum sa strangem acei banuti pentru a pleca la control."

 

Persoana de contact:

0748 77 76 63 - Marius Hustenariu

stefania.hustenariu@gmail.com

 

Romanian Bank for Development