Divort si partaj - topic combinat

[thunami 58]

Cu siguranta ai nevoie de multe meditatii. Daca tu poti afirma asemenea aberatii.

 

Vad ca nu stii nici macar lucruri elementare si ai pretentii de erudit. Invata intai sa interpretezi normele juridice iar mai apoi sa vorbesti de drept procesual.

 

In primul rand toate bunurile dobandite dupa incheierea casatoriei, sunt bunuri comune.

Exceptie fac bunurile ce au fost dobandite prin donatie incheiata in forma autentica, acelea sunt bunuri proprii.

Asta daca donatorul nu a dispus altfel.

Pentru aceasta donatia trebuie sa indeplineasca cateva caractere obligatorii precum: incherea in forma scrisa, solemna si autentica. Neindeplinirea acestor carateristici juridice face ca actul juridic sa fie nul.

 

Iar in urma descrierii spetei de catre initiatorul topicului, privitor la desfasurarea evenimentelor acea cota parte din imobil reprezinta un bun comun.

Asadar lasa infatuarea asta in acord cu insolenta si mai pune mana pe o carte de Obligatii si Contracte, daca tot esti autodidact si vrei sa ai pretentii de cunoscator in domeniu.

 

Se pare ca nici nu pricepi speta. Iti dau un fragment pe care nu il pricepi:

 

"Mentionez ca exista o chitanta ,de mana e adevarat, semnata de amandoi la primirea banilor in care se specifica faptul ca am primit suma respectiva de bani pentru cumpararea apartamentului. Daca voi lua apartamentul va trebui sa continui plata ratelor la banca . Ce procent din valoarea apartamentului ar trebui sa platesc despagubiri sotiei?"

 

Ti-am raspuns mai sus ca deja in jurisprudenta s-au dat destule solutii in cazuri similare in care instantele au stabilit ca atat banii primiti in acest fel, cat si bunul (apartamentul) achizitionat sunt proprii! Nu eu spun asta ci doctrina si jurisprudenta. Daca crezi ca esti mai tare decat cei mai mari specialisti e problema ta!

 

Pentru initiatorul topicului: Apartamentul, in proportia de 75% este bunul tau propriu. Partea de 25% pentru care s-a facut credit se va imparti astfel: pentru ratele deja achitate in principiu se va aplica partajul 50-50%, iar partea pentru care inca nu s-au platit ratele va reveni, in mod firesc celui care va pastra apartamentul. Normal ca instanta nu va da sotiei apartamentul, ci doar o cota parte, care de obicei se inlocuieste cu un echivalent (mai ales in acest caz cand cota sotiei este mica).

 

Cat despre ce spune 'laurent-III-rd', desi nu se intampla in practica, daca ar fi sa anuleze instanta donatia pentru asa-zisa lipsa de forma, atunci in nici un caz nu poate fi vorba despre bun comun, nici macar despre bun propriu, ci despre 75% din apartament care apartine parintilor sotului care au dat banii. Pentru ca nulitatea absoluta pune partile in situatia anterioara raportului juridic respectiv. Deci, in nici un caz bunul nu poate fi comun. Iar daca parintii ar fi facut donatia expres ambilor soti, in vciziunea lui 'laurent-III-rd' ar fi fost tot nula absolut, deci tot parintilor ar fi revenit cei 75% din apartament.

Majoritatea donatiilor intre parinti si copii sunt facute fara macar un inscris de mana. Ele sunt un ajutor pe care instantele il inteleg ca atare si este tolerata aceasta modalitate de transfer de proprietate. Iar la partaj tocmai aceasta modalitate obliga instanta sa considere bunul ca fiind propriu, acest tip de donatie avand mai mult caracterul unui imprumut!

 

'laurent-III-rd' se contrazice singur cand spune "Iar in urma descrierii spetei de catre initiatorul topicului, privitor la desfasurarea evenimentelor acea cota parte din imobil reprezinta un bun comun" Pai cum sa fie bun comun daca chiar tu spui ca donatia e nula absolut? Pai daca e nula absolut inseamna ca din punct de vedere legal donatia nu e existat si partile vor fi repuse in situatia anterioara. Sa citesti cand esti treaz ce ai scris si o sa razi de tine. Daca insisti iti dau si autorii si paginile, chiar si citatele care sustim ce am raspuns. Si iti pot enumera si cateva hotarari judecatorest in care se regaseste solutia poatata de mine: bunul e propriu!

[Two 1995]

Se pare ca nici nu pricepi speta. Iti dau un fragment pe care nu il pricepi:

Ti-am mai spus..lasa aerele astea de cunoscator. Pune mana pe carte, si nu mai sari direct la lucruri ce nu le cunosti esenta.

Cand voi avea timp iti voi explica precum uniui copil de 5 ani.

Caci vad ca ai mari lacune in cunoastere.

[Two 1995]

thunami. eu spun sa citesti mai atent ce scriu eu si sa nu mai interpretezi ce nu stii.

Nu am spus niciodata ca acel act ar fi un contract de donatie.

Am spus ca pentru a fi considerat asa trebuia incheiat in forma autentica, asta pentru a-si produce efectele, respectiv pentru ca bunul, sa fie considerat unul propriu si nu comun, deoarece a fost dobandit de ambii soti dupa incheierea casatoriei.

Obiectul in litigiu este un apartament care a fost cumparat in timpul casatoriei dar cu aportul majoritar al parintilor mei cca 75% din valoare restul prin credit bancar. Am discutat cu sotia si deoarece eu nu vreau sa renunt la apartament imi cere sa platesc despagubiri.Mentionez ca exista o chitanta ,de mana e adevarat, semnata de amandoi la primirea banilor in care se specifica faptul ca am primit suma respectiva de bani pentru cumpararea apartamentului.

Pentru a intelege cum se interpreteaza aceasta speta trebuie sa stabilim cum anume, scopul ce s-a urmarit, si ce s-a intamplat intre persoanele ce au luat parte la acest raport juridic.

Avem asadar urmatorii subiecti ce ii vom numi generic : parintii pe deoparte si pe de cealalta parte copii .In acest raport juridic avem obiectul material si obiectul juridic .

- obiectul material este reprezentat de banii dati de catre parinti copiilor .

- obiectul juridic este reprezent de bunul viitor prin obligatia asumata de ambii copii de "a face", respectiv de a achizitiona un apartament.

 

Din acest raport juridic intre cele doua parti s-a nascut un contract. Codul Civil Roman nu face distinctie clara intre contract si conventie dar stabileste urmatoarea definitie:

Art. 942

Contractul este acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic.

Art. 944

Contractul este unilateral, cand una sau mai multe persoane se obliga catre una sau mai multe persoane, fara ca acestea din urma sa se oblige.

[in cazul de fata copii se obliga in fata parintilor, prin acel inscris sa achizitioneze un apartament]

Art. 948

Conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt:

1. capacitatea de a contracta;

2. consimtamantul valabil al partii ce se obliga;

3. un obiect determinat;

4. o cauza licita.

Intrucat scopul parintilor a fost unul de binefacere pentru copii, asa cum spunea si Fulg de nea,contractul se poate interpreta si din punctul de vedere al contractului de binefacere .

Art. 946

Contractul gratuit sau de binefacere este acela in care una din parti voieste a procura, fara echivalent, un avantaj celeilalte.

Acel inscris nu indeplineste o forma ceruta expres de lege pentru a-si produce efectele, respectiv pentru a fi considerat un contract de donatie, acela ramane un inscris sub semnatura privata, si nu isi prodice efectele decat sub forma de dovada.

Art. 1172

Actul care nu poate fi autentic din cauza necompetentei sau a necapacitatii functionarului, sau din lipsa de forme, este valabil ca scriptura sub semnatura privata, daca s-a iscalit de partile contractante.

 

Mai apoi, daca banii erau dati de catre parinti fara acel act ce atesta o conventie si nu era afectat de modalitati [obligatia luata] puteam spune cum a afirmat si Fulg de nea, ca este un dar manual .

Caz in care bunul, respectiv acele cote-parti din apartament ar fi fost considerate bunuri proprii, ale fiecarui participant la raportul juridic, respectiv sotul si sotia.

 

Deoarece acel inscris nu are anumite efecte din lipsa unei forme exprese, cota-parte de 75% este un bun comun deoarece a fost dobandit dupa incheierea casatoriei.

 

Art. 30 - Codul Familiei.

Bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor.

Orice conventie contrara este nula.

Calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedita.

 

 

Asa ca Thunami nu te mai contrazice pe lucruri ce nu cunosti, care sunt elementare si care le stie si un student de anul I, si nu mai veni cu afirmatii neconcludente si argumente nefondate pe motiv ca asa a spus unul, nu stiu unde.

 

Polemica mea cu Fulg de nea tin de lucruri ce depasesc capacitatea ta de intelegere .

Editat Ianuarie 12, 2009 de laurent-III-rd

[Two 1995]

Cat despre jurispruidenta si hotararea instantelor ai dreptate doar in cazul in care un sot este gratificat de catre parinte.

In cazul de fata daca vom considera ca a fost o gratificatie, aceasta a fost catre ambii soti.

Si bunul se prezuma a fi propriu in parti egale cei 75% cote - parti din imobil, deoarece banii sunt un bun iar imobilul alt bun, chiar daca este dobandit dupa incheierea casatoriei.

Art. 31

Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecarui sot:

a) bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei;

b) bunurile dobandite in timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune;

e) bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiunii unuia dintre soti;

d) bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de investitii si inovatii, precum si alte asemenea bunuri;

e) indemnizatia de asigurare sau despagubirea pentru pagube pricinuite persoanei;

f) valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare.

 

Cat despre alte cazuri in care opereaza clauza prin care dispunatorul prevede ca bunul donat unui sot devine comun este limitat . Astfel, daca obiectul donatiei il constituie rezerva sotului gratificat, care este mostenitor rezervatar al donatorului (de pilda: donatia se face de catre un parinte catre copilul lui ), clauza care s-ar dispune ca donatia devine bun comun ar deveni inoperanta, deorece rezerva este indisponibila in ceea ce il priveste pe cel ce lasa mostenirea, ea trebuind sa treaca asupra rezrvatarului, prin puterea legii, libera de orice sarcini sau restrictii, datorita vointei dispunatorului.

 

Banuiesc ca asta vrei sa spui cand faci referire la jurisprudenta.

[thunami 58]

Ti-am mai spus..lasa aerele astea de cunoscator. Pune mana pe carte, si nu mai sari direct la lucruri ce nu le cunosti esenta.

Cand voi avea timp iti voi explica precum uniui copil de 5 ani.

Caci vad ca ai mari lacune in cunoastere.

 

Ca sa fiu scurt, esti picat si la restanta! Si nu iti mai explica pentru ca nu pricepi...

 

thunami. eu spun sa citesti mai atent ce scriu eu si sa nu mai interpretezi ce nu stii.

Nu am spus niciodata ca acel act ar fi un contract de donatie.

Am spus ca pentru a fi considerat asa trebuia incheiat in forma autentica, asta pentru a-si produce efectele, respectiv pentru ca bunul, sa fie considerat unul propriu si nu comun, deoarece a fost dobandit de ambii soti dupa incheierea casatoriei.

 

Deci ai priceput ca nu este un contract de donatie incheiat, conform codului civil, in forma autentica.

In sfarsit te-am convins ca trebuie lasata la o parte acea reglementare.

Codul familiei nu precizeaza ce fel de donatii, ci foloseste termenul in sensul sau cel mai larg, dincolo de forma ceruta de codul civil - fapt ce rezulta din puzderia de hotarari judecatoresti ce dao solutii in acest sens.

Nici in varianta ta bunul nu poate fi comun, deoarece a fost dobandit, dupa cum spui tu, fara respectarea conditiilor privind forma autentica. deci partea de apartament achizitionata cu banii parintilor va reveni parintilor. Deci bun comun al parintilor - dupa varianta ta!

 

Pentru a intelege cum se interpreteaza aceasta speta trebuie sa stabilim cum anume, scopul ce s-a urmarit, si ce s-a intamplat intre persoanele ce au luat parte la acest raport juridic.

Avem asadar urmatorii subiecti ce ii vom numi generic : parintii pe deoparte si pe de cealalta parte copii .In acest raport juridic avem obiectul material si obiectul juridic .

- obiectul material este reprezentat de banii dati de catre parinti copiilor .

- obiectul juridic este reprezent de bunul viitor prin obligatia asumata de ambii copii de "a face", respectiv de a achizitiona un apartament.

 

Uiti cel mai important lucru: sa incadrezi juridic actul respectiv. Atat conteaza! Daca din punctul tau de vedere nu e o donatie, ce e?

 

Din acest raport juridic intre cele doua parti s-a nascut un contract. Codul Civil Roman nu face distinctie clara intre contract si conventie dar stabileste urmatoarea definitie:

 

 

Intrucat scopul parintilor a fost unul de binefacere pentru copii, asa cum spunea si Fulg de nea,contractul se poate interpreta si din punctul de vedere al contractului de binefacere .

 

Acel inscris nu indeplineste o forma ceruta expres de lege pentru a-si produce efectele, respectiv pentru a fi considerat un contract de donatie, acela ramane un inscris sub semnatura privata, si nu isi prodice efectele decat sub forma de dovada.

Contractul si conventia in dreptul roman sunt considerate sinonime. In dreptul francez exista diferente.

 

Cat despre binefacere nu pricepi nimic. Asa zisele "contracte de binefacere" sunt acte dezinteresate, astfel ca cel ce se obliga nu isi micsoreaza patrimoniul. Deci, in nici un caz acest act juridic nu se poate interpreta "din punctul de vedere al contractului de binefacere". Total gresit.

 

Acel inscris este un inceput de dovada pentru ce? te va intreba instanta, iar tu nu stii sa raspunzi.

 

Mai apoi, daca banii erau dati de catre parinti fara acel act ce atesta o conventie si nu era afectat de modalitati [obligatia luata] puteam spune cum a afirmat si Fulg de nea, ca este un dar manual .

Caz in care bunul, respectiv acele cote-parti din apartament ar fi fost considerate bunuri proprii, ale fiecarui participant la raportul juridic, respectiv sotul si sotia.

 

Ti-am dat deja solutia pe care instanta o pronunta in astfel de cazuri: banii dati de parinti copilului casatorit pentru achizitionarea unui apartament sunt bun propriu, ca si apartamentul cumparat, indiferent de modalitatea in care au fost dati (act autentic sau nu). Di asta o spun autori ca DEAK, BACACI etc., nu fulg de nea. Acesti autori, cand afirma acest lucru fac si trimitere la o seri de decizii, unele chiar ale instantei supreme.

 

Deoarece acel inscris nu are anumite efecte din lipsa unei forme exprese, cota-parte de 75% este un bun comun deoarece a fost dobandit dupa incheierea casatoriei.

 

Aici deja bati campii. Nu ai perspectiva nici macar a propriilor tale idei. Deoarece acel act, dupa cum spui tu, este lovit de nulitate relativa, parintii pot sa ceara oricand banii inapoi! Deci le ca reveni 75% din apartament. Dar ti-am precizat deja ce afirma doctrina si ce solutii se pronunta: in astfel de donatii nu se prea tine seama de forma actului, ci de intentie. Iar dupa cum ai vazut, in aceasta speta intentia e prezumata a fi de gratificare a propriului copil. Sotia va trebui sa dovedeasca in instanta ca socrii au intentionat sa o gratifice si pe ea.

 

Asa ca Thunami nu te mai contrazice pe lucruri ce nu cunosti, care sunt elementare si care le stie si un student de anul I, si nu mai veni cu afirmatii neconcludente si argumente nefondate pe motiv ca asa a spus unul, nu stiu unde.

 

Polemica mea cu Fulg de nea tin de lucruri ce depasesc capacitatea ta de intelegere . :P

Ma bucur ca ai ajuns la nivelul divin al intelegerii si contrazici toata doctrina si jurisprudenta. Eu nu am spus de la mine ci am sustinut idei consacrate. Sau poate esti FRANCISC DEAK si ti-ai schimbat parerea!

 

Lasa laudele si da-mi o sursa bibliografica pentru ce sustii tu, o hotarare judecatoreasca in sprijinul afirmatiilor tale... (autor, titlu, pagina). Sau vreo lucrare de-a ta publicata in care dovedesti stiintific ceea ce sustii...

 

Cat despre jurispruidenta si hotararea instantelor ai dreptate doar in cazul in care un sot este gratificat de catre parinte.

In cazul de fata daca vom considera ca a fost o gratificatie, aceasta a fost catre ambii soti.

Si bunul se prezuma a fi propriu in parti egale cei 75% cote - parti din imobil, deoarece banii sunt un bun iar imobilul alt bun, chiar daca este dobandit dupa incheierea casatoriei.

 

 

Cat despre alte cazuri in care opereaza clauza prin care dispunatorul prevede ca bunul donat unui sot devine comun este limitat . Astfel, daca obiectul donatiei il constituie rezerva sotului gratificat, care este mostenitor rezervatar al donatorului (de pilda: donatia se face de catre un parinte catre copilul lui ), clauza care s-ar dispune ca donatia devine bun comun ar deveni inoperanta, deorece rezerva este indisponibila in ceea ce il priveste pe cel ce lasa mostenirea, ea trebuind sa treaca asupra rezrvatarului, prin puterea legii, libera de orice sarcini sau restrictii, datorita vointei dispunatorului.

 

Banuiesc ca asta vrei sa spui cand faci referire la jurisprudenta.

 

Faptul ca ambii soti au semnat actul de mana nu este o dovada ca banii s-au dat ambilor soti. fara alte elemente care sa ateste neechivoc acest fapt, instanta va considera banii ca fiind bun propriu. Daca am avea continutul acelui act am sti clar intentia parintilor. Daca in acel act se specifica ceva de genul: dam lui x si y suma de pentru a-si achizitiona un apartament, s-ar putea observa intentia de a gratifica ambii soti. Daca ar contine ceva de genul: dam lui x (fiul) suma de pentru a-si achizitiona un apartament impreuna cu sotia, rezulta intentia de a gratifica doar pe fiu. Nu conteaza ca a semnat si sotia, pentru ca in acest caz semnatura ar fi o luare la cunostinta, nu o acceptare a donatiei, deoarece e terta in raportul juridic.

 

Daca tu vrei neaparat sa desfiintezi actul de donatie, atunci nu mai ai de ce sa pui problema bunului cobun sau bunului propriu. Eu inteleg unde bati: nu e donatie (din lipsa de forma legala) deci nu se aplica exceptiile de la comunitate. Astfel, daca devine inaplicabil articolul privind bunurilr proprii, deduci ca ar fi bun comun. Un rationament aparent logic si corect. Dar uiti ca donatia fara forma este nula absolut, deci banii (sau 75% din apartament) vor reveni parintilor aricand acest act va fi atacat in instanta.

 

Tu nu reusesti sa definesti actul juridic din speta. Tu vii sa spui ce nu e, insa nu asa se rezolva lucrurile in drept. Spune ce fel de act juridic e (nicidecum asa-zisul contract de binefacere). Mai incearca...

Editat Ianuarie 12, 2009 de thunami

[Two 1995]

Ca sa fiu scurt, esti picat si la restanta! Si nu iti mai explica pentru ca nu pricepi...

 

Cat despre binefacere nu pricepi nimic. Asa zisele "contracte de binefacere" sunt acte dezinteresate, astfel ca cel ce se obliga nu isi micsoreaza patrimoniul. Deci, in nici un caz acest act juridic nu se poate interpreta "din punctul de vedere al contractului de binefacere". Total gresit.

Tu chiar nu intelegi . Asta e . :P

Unde si-a micsorat patrimoniul debitorul ?

 

Ti-am dat deja solutia pe care instanta o pronunta in astfel de cazuri: banii dati de parinti copilului casatorit pentru achizitionarea unui apartament sunt bun propriu, ca si apartamentul cumparat, indiferent de modalitatea in care au fost dati (act autentic sau nu). Di asta o spun autori ca DEAK, BACACI etc., nu fulg de nea. Acesti autori, cand afirma acest lucru fac si trimitere la o seri de decizii, unele chiar ale instantei supreme.

Vad ca nu stii un lucru esential. In Romania nu se judeca dupa precedente. :roll:

 

Faptul ca ambii soti au semnat actul de mana nu este o dovada ca banii s-au dat ambilor soti. fara alte elemente care sa ateste neechivoc acest fapt, instanta va considera banii ca fiind bun propriu. Daca am avea continutul acelui act am sti clar intentia parintilor. Daca in acel act se specifica ceva de genul: dam lui x si y suma de pentru a-si achizitiona un apartament, s-ar putea observa intentia de a gratifica ambii soti.

:P Nu stiu ce fel de scoala ai facut tu dar ..esti total pe dinafara.

Daca poti spune ca sotia nu este parte la acel raport juridic si o excluzi ca vrei tu, ca nu iti place de ochii ei. :P

Tu nu iei in considerare ca sunt casatoriti, si ca au semnat ambii si s-au obligat la fel.

Actul in sine arata vointa creditorului. Clar mititelule ?

Si cu asta an incheiat polemica cu tine. Ca aberezi la greu.

[thunami 58]

Tu chiar nu intelegi . Asta e . :-

Unde si-a micsorat patrimoniul debitorul ? :doh:

Parintii sotului au transmis prin acest act juridic o suma de bani. Deci patrimoniul lor se micsoreaza. Astfel, e o liberalitate nu un act dezinteresat.

 

Vad ca nu stii un lucru esential. In Romania nu se judeca dupa precedente.

Se pare ca nu ai auzit inca despre deciziile instantei supreme!

 

:) Nu stiu ce fel de scoala ai facut tu dar ..esti total pe dinafara.

Daca poti spune ca sotia nu este parte la acel raport juridic si o excluzi ca vrei tu, ca nu iti place de ochii ei. :-

Tu nu iei in considerare ca sunt casatoriti, si ca au semnat ambii si s-au obligat la fel.

Actul in sine arata vointa creditorului. Clar mititelule ? :doh:

Si cu asta an incheiat polemica cu tine. Ca aberezi la greu.

Imi place ca razi, dar tot blonda esti!

Chiar legea spune ca bunul e propriu daca donatorul nu si-a exprimat intentia de a gratifica si pe celalalt. O fi legea comica de te apuca rasul. Astfel, sotia este parte in acel raport juridic doar daca parintii sotului doresc asta!

Nici legea nu ia in considerare ca sunt casatoriti. Faptul ca a semnat nu inseamna neaparat ca a fost gratificata. Nu vad cu ce s-ar fi obligat sotia...

 

Daca as fi initiatorul topicului ,as vrea sa citesc raspunsuri competente si nu polemici !

 

Multumesc.

Asa e.

Daca initiatorul topicului ne-ar fi dat continutul inscrisului sub semnatura privata incheiat cu parintii ar fi fost mult mai usor sa rezolvam speta. Asa, lipseste cel mai important element: vointa (intentia) donatorului.

 

Dar sa precizez cateva elemente ca sa fie raspunsul "competent".

Suma de bani care este obiectul conventiei este din punct de vedere juridic un "bun". Banii sunt bunuri determinate generic, consumptibile, fungibile, divizibile, frugifere, corporale.

 

Donatia este un contract care trebuie sa imbrace forma autentica (ad validitatem), sub sanctiunea nulitatii absolute. Nu vreau sa fac teoria donatiei, ci doar sa precizez ca spetei de fata nu se aplica aceasta regula din codul civil. Si va spun de ce...

Donatia de bunuri mobile corporale (in cazul nostru suma de bani) se poate face prin simpla traditiune a bunului ("de mano ad mano"), fara nici o forma ceruta de lege. Inscrisul cerut de lege pentru sume peste 250 lei are doar rol probator. Acest tip de donatie se numeste DAR MANUAL si are doua cerinte de valabilitate: acordul de vointa pentru gratificare si traditiunea materiala a bunului. Precizez iar ca instanta suprema a statuat ca darul manual face exceptie de la cerintele de forma ale donatiei.

 

In acest sens, donatia este valabila si instanta o va aprecia ca atare, asa cum am aratat deja.

Trebuie precizat insa ca instanta suprema a intervenit iar, obligand instantele sa considere sumele de bani donate astfel, pentru achizitionarea unui apartament, ca bunuri proprii ale sotului gratificat de parintii sai, daca acestia nu au hotarat altfel (adica sa gratifice ambii soti). Sunt diverse mijloace prin care se poate stabili intentia donatorului, insa aceasta trebuie sa fie neechivoca si clara. Deci se aplica regula din art.31, lit.b) CF.

Insa pana nu vedem continutul inscrisului semnat nu putem sti daca parintii au intentionat ca donatia sa fie bun propriu sau bun comun.

Opinia mea este ca, pana la proba contrara, banii primiti sunt bun propriu. In consecinta, bunurile achizitionate din acesti bani sunt de asemenea proprii (in speta 75% din apartament). Restul apartamentului se imparte dupa cum am precizat mai sus.

daca sotia poate dovedi ca donatia a fost facuta neechivoc catre ambii soti, atunci banii, respectiv partea de 75% din apartament le revin in mod egal. Dar, dupa cum spuneam, un avocat priceput rastoarna aceasta comunitate si covedeste instantei calitatea de bun propriu a donatiei.

[Moftangiu 396]

Ma bag si eu in dicutie ca un novice.

 

"Mentionez ca exista o chitanta ,de mana e adevarat, semnata de amandoi la primirea banilor in care se specifica faptul ca am primit suma respectiva de bani pentru cumpararea apartamentului."

De aici nu s-ar putea interpreta ca e vorba de un imprumut fara dobanda si fara termen de rambursare, din partea parintilor? De unde rezulta donatia?

Editat Ianuarie 17, 2009 de gheorghe35

[*fulgdenea* 54]

cred ca e putin probabil ca aceasta chitanta sa poata constitui mijloc probant de imprumut, chiar daca e inscris sub semnatura privata (care se accepta in instanta) pentru faptul ca nu reiese clar vointa partilor.

daca parintii ar cere in instanta restituirea acestui "imprumut" care n-are nici data de restituire(intervine si termen de prescriptie )slabe sanse. Potrivit codului civil, tocmai pentru a se dovedi natura juridica a inscrisului ce reprezinta imprumut, se solicita mentiunea de ,,bun si aprobat" sau echivalent.

 

de obicei, ceea ce parintii ofera copiilor minori sau majori se considera daruri daca nu e donatie autentica.

asta nu inseamna ca parintii nu pot sa imprumute copii, desigur dar in asemenea cazuri e nevoie de probe.

Depinde si sotia ce pozitie morala are fata de acesti bani primiti de la socri. Initiatorul topicului nu ne mai da detalii...

 

discutiile s-au purtat pe marginea art. 31 lit b, cod fam. pentru a se dovedi ca acea suma de bani e bun propriu.

daca ar fi imprumut ar fi datorie comuna.

[Moftangiu 396]

Donatia se face prin act notarial, cel care primeste donatia se obliga la .. ,,sau se face cu martori si se precizeaza ca-i o donatie,

In cazul de fata nu exista nici actul notarial, nici obligatia celor care primesc suma, nici precizarea ca-i donatie.

 

De ce se presupune ca-i vorba de donatie?

Tot asa de bine s-ar putea presupune ca-i imprumut.

 

Daca ar fi imprumut, si ar fi datorie comuna, parintii ar avea drept de recuperare a datoriei anterioara partajului.

 

Daca darurile sunt intre parinti si copii, atunci darul respectiv nu ar fi un bun propriu al fiului lor?

Editat Ianuarie 19, 2009 de gheorghe35